In principiu

Am principii pe care in principiu nu vreau sa le incalc...Spuneam acum ceva timp convinsa ca principiile ne definesc si ne fac puternici. Principiile sunt de fapt niste reguli nescrise, impuse de catre si pentru noi insine, constransi de tipare create de societate. Sunt ca niste zone interzise in care ne impunem sa nu intram de frica repercursiunilor ulterioare care ne pot afecta imaginea pe care am creat-o pana atunci in fata celor care ne cunosc. Principiile sunt haine care ne strang, care ne incorseteaza existenta, dar care ne fac sa aratam atat de bine...Principiile sunt ziduri, care nu ne lasa sa vedem dincolo de ele, si ne obisnuim astfel cu o comoditate falsa a ceea ce avem in perimetrul existentei noastre ”puternice” in care avem valori, orgoliu, demnitate. Constrangerea pe care ne-o dau principiile nu ne lasa de fapt sa traim....
Unul dintre principiile mele era acela de a nu avea nici un fel de legatura, in afara de cea profesionala cu vreunul dintre colegii mei. Nu concep ca poate exista nici macar prietenie intre colegii cu care ai in comun doar scopul profesional. De la prima tigara am stiut ca va fi ceva cu el...De la prima discutie s-a creat intre noi dorinta, sentiment pe care l-am refuzat din fasa, din cauza principiilor amandorura de altfel. Nu am bagat mult timp in seama dorinta si fiorii pe care mi creau prezenta lui in preajma mea. Imi interziceam mereu sa cred ca as putea vreodata sa il am, desi cu fiecare zi care trecea il doream mai mult. Cand m-a invitat in oras sa bem ceva, am prins curaj si i-am spus: ”uite ce e...stiu ce iti doresti...dar stiu ca din cauza fricii nu ai curaj sa imi propui. Stiu eu un local fain unde putem bea...la mine. Am aceeasi temere ca si tine. Am aceleasi principii. Nici unul dintre noi in schimb nu putem nega faptul ca ne dorim acelasi lucru. Hai sa riscam...Hai sa rupem bariere si sa facem ceea ce simtim..” Si...peste cateva ore era la mine in budoar gustand din dulceata placerii.
In timpul asta telefonul imi vibra anuntand mesaje...Nu ma interesa deloc telefonul, mai ales ca nu era nimeni care sa-mi starneasca interesul de a fi curioasa sa vad cine ma cauta...In cele din urma insa, cand mi-am citit mesajele, am ramas blocata:
”Da ce mai faci? Nu acum...in general. Cum mai esti? Ce iti mai face sufletul? Cred ca as vrea sa imi cer scuze pentru raul pe care ti l-am facut si pentru suferinta adusa. Sa nu crezi vreun moment ca am vrut sa iti fac rau...Am incercat. Nu a fost sa fie, desi ne potrivim din multe puncte de vedere...”
”Asta nu esti cel cu care cred ca vorbesc...Tu nu esti asa...”
”Dar cum sunt? Un dobitoc...Poate chiar stiu sa-mi cer scuze. Ce poza sa fac sa iti demonstrez? Mami...”
”Tati...?”
”Era doar o dovada ca sunt eu...”
Si era el...Era Raul.
”Te iubesc!!!” Ii spun din tot sufletul meu mare, dezbracata de inhibitii si de haine in fata altui barbat...

Frate cu constiinta

”Ce mai faci femeie frumoasa?”
Aveam nevoie de aceasta intrebare exact atunci cand M. (acel M. din povesti de demult) mi-a trimis un mesaj. Ulterior ne-am intalnit la un pahar de vorba...
”Esti o femeie frumoasa. Esti singura de altfel cu care aleg sa mai tin legatura, desi m-ai indepartat de atatea ori. Ai un loc important undeva acolo in sufletul meu. Din acest motiv nu pot renunta la tine si la prietenia ta, indiferent ca tu ma uiti de fiecare data cand apare altceva in viata ta. De ce renunti la o prietenie sigura pentru o pula pe care nu o stii la fel...de sigura? Te entuziasmezi la inceput de fiecare data, urmand ca mai apoi sa te intorci. Ti-e frica de mine cand de fapt, ti-e frica de tine. Eu nu o sa te oblig niciodata sa faci ceea ce nu vrei, iar atunci cand vei intalni dragostea, nu ma voi da la tine, dar nu mi se pare normal sa nu ne mai vedem. Totul tine de tine de cum stii sa-ti manageriezi impulsurile. Daca Raul iti oferea ceea ce-ti doreai din punct de sexual, puteam sa stam dezbracati unul fata de altul fara sa facem ceva. Eu nu m-as fi dat la tine. Tu insa, ai fii cedat. Si asta stii de ce? Pentru ca nu ai baza. Stii ce inseamna baza? Increderea in tine. Inseamna sa stii ce vrei si sa ramai pe pozitie, indiferent de circumstante. Avea dreptate acest Raul. Esti egoista si asta ti-am mai spus-o si eu de atatea ori. Tinzi intr-adevar sa tratezi oamenii de langa tine ca pe niste obiecte, de care sa te folosesti dupa bunul tau plac. Rautatea celor din jur te-a facut inumana. Dar pentru rautatea acelora, noi acestia care chiar tinem la tine, nu avem nici o vina. Individualizeaza-ne si nu ne mai baga in aceeasi oala pe toti.
Stii cu ce gresesti tu? Ca oferi totul de la inceput. Te entuziasmezi prea tare si vrei sa-ti faci partenerul sa se simta norocos ca te-a cunoscut. Prima impresie asta este. Dupa cateva zile de ”rumegare” barbatii tind sa constientizeze faptul ca oferi prea mult si dintr-o data sunt invaluiti de frica. Frica de a te pierde sau frica de a fii (asa buna) si a altuia. Motiv pentru care renunta mai repede decat au crezut spunand, asa cum a zis Raul, ca mai bine acum decat mai tarziu. Cum te-ai putea simti tu bine sexual langa un barbat cu care iti doresti o relatie serioasa? Avand rabdare. Primele partide trebuie sa fie clasice. Fara artificii, fara sacrificii. Doar pozitia misionarului si atat. Prefa-te ca descoperi frumusetea sexului impreuna cu el. Bate-i un apropo uitandu-te la un film de exemplu, si spune-i ca ti-ar placea sa incerci una sau alta alaturi de el, abordandu-l cu timiditate si oarecare pudoare. Barbatii se sperie de tupeul tau, de fanteziile tale sau de pofta ta. Te catalogheaza drept o tarfulita care si-a dobandit calitatile pe urma experientei, nu a celor citite sau vizionate. Castiga-ti increderea in el treptat, Esti egoista. Te gandesti la binele celui de langa tine, numai daca si tie ti-e bine. Nu ai putea sa fii alaturi de o persoana careia ii este bine, atata timp cat tie ti-e rau si nu ai putea sa rezonezi cu o persoana careia ii este rau atata timp cat tie ti-e bine. Da-mi un exemplu ca lumea...ii cer... Nu pot, pentru ca lumea-i perversa...imi raspunde.
Spui ca Raul este cel mai bun de pana acum. Nu uita ca totul porneste de la creier. Creierul iti dicteaza tot ceea ce crezi. Iti amintesc ca despre fiecare in parte ai spus ca el este cel mai bun. Credeai intr-o evolutie? Nu, nu este. Este insa vorba de sentimentele tale. Atunci cand iubesti sau simti ceva pentru o persoana cu care te culci, o simpla atingere iti rascoleste organismul, un simplu sarut iti inunda trupul de dorinta. Daca nu exista sentiment, sexul nu mai e atat de bun...nimic nu mai e la fel de bun. Singura ai testat asta de curand, fara sa constientizezi. Ai spus ca experienta cu Ș.(de dupa...) te-a dezamagit, pe cand, atunci cand erai cu el, erai de-a dreptul innebunita. Pentru el nu mai ai nici un sentiment. Nici pentru Radu nu mai ai nici un fel de sentiment, atata timp cat spui ca nu mai are aceeasi insemnatate pentru tine. Toata magia si farmecul care te fac fericita pe tine la inceput, dispar o data cu sentimentele...”

- Vreau sa-ti propun ceva. Daca e ceva ce ne-a placut amandorura in aceasta relatie, este sau a fost partea sexuala, motiv pentru care indraznesc, cu riscul de a fi refuzata, dar nu de faptul ca efectiv nu ai vrea, ci de orgoliul tau tampit, sa iti propun sa ne mai intalnim din cand in cand. Nu vreau sa te recastig, pentru ca stiu ca nu am pe cine. Nu voi aminti nimic din ce a fost si de relatia noastra. Ai dreptul sa pleci la prima chestie pe care o spun si nu iti convine. Ai dreptul sa faci ce vrei fara sa dai explicatii. Si cum ti-am spus nu voi pomeni nimic de noi...
- Nu faptul ca pomenesti tu de ce a fost intre noi este problema...Ci exact faptul ca a fost ceva... Imi raspunde Raul grabit la mesaj...

O alta poveste

”Nu-mi doresc sa fiu doar o alta poveste pe blogul tau” - imi spunea Raul in timp ce-i citeam. Fraza asta m-a incurajat sa vreau ca el sa nu fie doar o poveste...vroiam ca el sa fie cel care incheie povestea...Dar din pacate inevitabilul s-a produs. Urasc indiferenta si neglijenta atunci cand sunt intr-o relatie. Nu am inteles propriile lui nevoi, pe care probabil nu si le-a exprimat pe intelesul meu, si astfel am dedus ca nu mai vrea. Nu puteam sa-l oblig. De asemenea nu puteam sa ma rog. Am crezut la un moment dat ca este vorba despre alta femeie..Mi-a infirmat acest lucru. Si l-am crezut pentru ca nu avea cum...Nu inteleg insa nici acum de unde schimbarea asta dintr-o data...
De la: ”Iubesc totul la tine, iubesc ca ai grija de mine, iubesc ca mi-ai adus zambetul pe buze si fericirea in suflet. Te ador!” la raspunsuri scurte, monosilabice, fara ”te iubesc-uri” si fara emoticoane la sfarsitul fiecarui mesaj, a fost un pas mic, pe care eu nu l-am simtit. Si m-am trezit dintr-o data fara acea siguranta pe care mi-o oferise. M-am trezit singura, desi continuam inca sa cred ca sunt intr-o relatie. Si-mi veneau in minte obsedant amintiri, amintiri de o luna, care desi putine, atat de profunde, incat deveneau sare puse pe o rana proaspata. Ca de fiecare data ma intrebam de ce. De ce trebuie sa patesc eu asa ceva, cand ar trebui sa fiu atat de apreciata. Am tot ce si-ar dori un barbat. Ofer totul atunci cand sunt intr-o relatie. Iar el a dat cu piciorul, dintr-o data, fara nici un fel de resentiment.
”Esti prea egoista! Ai impresia ca oamenii sunt obiecte de care tu te poti folosi cand iti doresti. Crezi ca oamenii sunt creati pentru a-ti satisface tie nevoile, dar refuzi sa crezi, ca ei au la randul lor nevoi, care nu neaparat te includ pe tine (...) Nu sunt joly joker-ul nimanui. Si nici nu fac nimic din obligatie. Uita-te si in oglinda in pula mea. Stii doar sa reprosezi. Nu pot face doar ce vrei tu. Imi pare rau dar nu sunt nici angajat la firma ta si nici nu sunt un cadou primit de la cineva cu care sa faci ce vrei!” Nu esti angajatul meu, dar te consider un cadou de la Dumnezeu, atat de pretios incat nu vreau sa-l pierd...ii raspund eu. Imi pare atat de rau pentru cat de tare m-am entuziasmat la inceput. Puteam sa jur ca el e acela. M-am indragostit de el de la prima intalnire. Ne potriveam mai mult decat cu oricine. Din punct de vedere sexual era cel mai bun de pana atunci. Aveam prea multe preocupari comune. Prea mult ne placeau aceleasi lucruri. Tocmai de accea mi s-a parut ireal ca trebuie sa renunt la asa ceva. Nu am putut si nu pot sa accept ca trebuie sa renunt la Raul. A trecut mai bine de o saptamana de cand nu l-am mai vazut. Puteam sa-l uit pana acum. Puteam sa vreau altceva intre timp. Toate gandurile, dorintele si sperantele se indreapta spre el...

”Stii la ce ma gandeam acum intr-o zi? Cum te-ai masturbat la mine in masina acum ceva timp...As vrea sa mai fie...macar o data. Imi indeplinesti dorinta?”
...Era Radu...Care a reusit sa strice printr-un schimb de replici tot ce a insemnat el pentru mine in tot acest timp....

De ce-uri

”Dumnezeu ti-a oferit oportunitatea sa fii sanatoasa. Ai un privilegiu sa ai doua maini si doua picioare, ochi cu care sa vezi si urechi cu care sa auzi. Esti norocoasa ca ai aceste calitati, iar toate acestea te ajuta sa te poti bucura de viata dupa bunul tau plac. Risca si traieste viata. Nu te mai gandi la ce s-ar fi intamplat sau ce s-ar intampla daca...Traieste si atat! Fara sa-ti pese de parerea celor din jur...Fa ceea ce simti si simte ceea ce faci...
Daca il vrei langa tine pe Raul muta-te cu el. Risca! Nu ai nimic de pierdut. Oricum este sansa ta sa uiti trecutul si sa incepi o viata noua. Va despartiti? Considera asta o experienta din care ai ce invata. Pentru ca trebuie sa evoluezi, iar tot ce inseamna Raul pentru tine este evolutie. Gandeste-te ca tu nu ai nimic dupa tine. Gandeste-te ca daca maine mori nu iei nimic, asadar nu ai ce pierde. Eu am copil, si cu tot cu copil am facut ceea ce am facut. Imi place de el asa...din poze si cred ca va potriviti mult. Intr-adevar trebuie sa ai rabdare pentru ca si eu am avut la inceput cu sotul meu...dar daca ai acum o sa ai numai de castigat pe viitor.”

”Omul asta te iubeste, Isa...Se vede de la o posta. Tie iti place ca e inteligent si isi permite sa te tina in suspans, sa-ti dea adrenalina, sa nu faca cum iti place. Te-ai plictisi teribil daca ar face mereu ca tine si cum spui tu. Te-ar sufoca sa-ti trimita mereu mesaje cu mi-e dor de tine si bla-bla-uri din astea. El stie cum sa te sacaie, sa te puna pe jar, si se opreste exact in momentul in care mai ai putin si cedezi, si atunci iti ofera cu varf si indesat ce ai nevoie. Desi sunteti de atat de putin timp impreuna te cunoaste mai mult decat crezi si ai lasat tu sa o faca.”

”Ti-am pus o intrebare simpla: esti fericita? Daca raspunsul este nu, atunci renunta...”

Sunt fericita atunci cand este alaturi de mine. Ultima data am dat timpul inainte. El avea 32 de ani si aveam impreuna un copil de trei ani, pe nume David. Eram pe plaja, unde dansam pe nisipul fierbinte si construiam castele de nisip alaturi de baietel. Simt ca ma iubeste, stiu ca-l iubesc...Dar lipseste ceva, si nu stiu ce...Intr-adevar imi place pentru ca reuseste sa ma ”linisteasca”, imi place ca e inteligent, imi place cum ma fute, cum ma saruta, cum se poarta in societate si sunt si altele...dar lipseste ceva care sa ma implineasca intr-atat incat sa strig tare ”sunt fericita”. Lipseste ceva care nu ma lasa sa vreau sa ma mut cu el (si deci sa uit de trecut)...

”Renunta la de ce-uri si traieste. Nu uita ca totul se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample...”

La miezul noptii

Nu m-am putut abtine si l-am sunat...
Nu ma contactase el pentru ca ii expirase optiunea si a ramas si fara bani. Tot nervos evident. Tot reprosuri, spuse calm, dar suficient de taios, incat sa le simt pana in adancul sufletului. Dupa indelungi explicatii ba de la unu, ba de la altul...incep prin a-i spune...:
- Stii? Eu nu sunt fericita...! Am admirat la tine inca de la inceput cat de inteligent esti. Vreau sa recunosc faptul ca, si crede-ma ca lucrul asta il fac foarte rar - ma depasesti. Lucrul asta ma enerveaza dar imi place in acelasi timp. Cu ajutorul acestei calitati reusesti sa ma manipulezi foarte usor. Si in ciuda sentimentelor pe care le am pentru tine, am luat o decizie...si ma intrerupe:
- Stii am sa vin sa-mi iau hainele pe care le am la tine...si asta ca sa nu mai ai ocazia vreodata, la nervi, sa-mi spui sa vin sa mi le iau sau sa vrei sa mi le trimiti tu prin taxi. Eu nu depind de tine, iar relatia asta nu depinde de hainele alea...Si cum trebuia la un moment dat sa vorbim despre mutatul impreuna, tin sa-ti spun ca nu vreau sa ma mut cu tine...la tine. Acela este locul tau, este locul amintirilor tale. Daca ne vom muta vreodata impreuna, vom cauta un loc al nostru, pentru a incepe o viata noua, impreuna...
Si atunci am izbugnit intr-un plans isteric, in hohote. Plangeam pentru ca realizam ce-mi cere. Plangeam pentru ca realizam ce i-am cerut. Sa se mute cu mine, la mine, i-ar fi intr-adevar foarte greu. In primul rand aici a fost Gabi. Aici au fost toti...In al doilea rand spune ca este prea mic spatiul pentru a se regasi. Vrea doua camere. De asemenea mi-a spus ca vrea o viata noua, alaturi de mine, si nu vrea sa stie ca-l pot da oricand afara din casa. Dar ce voi face daca voi pleca eu? Il intreb. El cu usurinta s-ar putea intoarce la parinti acasa, dar eu nu as avea unde sa ma mai intorc. Si atunci mi-a trecut prin cap ca va trebui sa renunt definitiv la cuibusorul meu, la locul plin de atatea amintiri, de atatea emotii. Va trebui sa renunt la ”acasa la mine” pentru a construi impreuna cu el un ”acasa la noi”. Si daca vom investi in lucruri si ne vom desparti? - il intreb. ”Acele lucruri au un pret si se pot vinde - imi raspunde. Vezi ce soc ai trait la ce ti-am spus? Asta denota ca nu esti pregatita sa te muti cu mine asa cum iti doreai. Vroiam sa cumpar un birou pentru mine in casa ta si ai privit cu reticienta lucrul asta. Te gandesti la cum ar fi sa ma mut cu tot? Acolo este spatiul tau, pe care eu nu ti-l pot invada. Atunci cand ne vom simti amandoi pregatiti, vom lua decizia sa ne mutam impreuna. Pana atunci te rog sa nu mai ai pretentia sa ne vedem zilnic, pentru ca eu nu vin acasa, cand vin la tine...”

Nu pot sa cred cum m-a putut face o fraza sa-mi dau seama de atat de multe...Nu sunt pregatita sa plec...Nu sunt pregatita sa las in urma trecutul. Nu ma vad mutandu-ma cu cineva in alta chirie fara o siguranta, iar siguranta la mine inseamna casnicie...
- Tu esti fericit?
- Nu! Acum nu!
- Nici eu...ce crezi ca ar trebui sa facem?
- Vedem...
- Noapte buna, scumpul meu!!!Te iubesc atat de mult...
- Noapte buna si tie...
...Si atat...

S-a intors

M-am decis sa plec in vacanta pentru ca stiam ca te las bine. Te-am lasat fericita. Si acum cum te gasesc? De ce a trebuit sa se intample asa? - ma intreaba consternata constiinta mea.

”Nu vreau sa fiu doar o poveste pe blogul tau...”

Este o fraza care ma bantuie zilnic, de cateva zile incoace, de cand Raul nu mai e ce-a fost in primele trei saptamani. S-a schimbat. Este nervos. Este indiferent. Este rau. Cand il intreb daca nu isi mai doreste o relatie cu mine, imi raspunde cu o intrebare :”am spus eu asta?” Cand il intreb daca o sa-i treaca imi raspunde cu...poate. Nu ma mai suna si nu imi mai trimite mesaje asa cum obisnuia. Nu ma lasa sa vorbesc si sa-mi exprim nemultumirile. Poate s-a saturat de atatea. Dar le repet pentru ca nu vad nici o modificare in comportamentul lui, lucru care ma face sa cred ca nu intelege. Si stiu ca gresesc devenind astfel o cicalitoare, dar nu ma pot abtine. Nu i-am gresit cu nimic. L-am acceptat cu defecte si calitati. Am lasat de la mine mai mult decat credeam ca sunt in stare. Am tolerat si am avut rabdare. Am inghitit forme de manipulare, fite si stari atat de mult incat acum imi este greata. Nu mai pot!!Eu nu i-am gresit cu nimic. Nu l-am inselat, nu l-am mintit. Am sperat alaturi de el, am crezut in noi. I-am hranit entuziasmul. Asta ca sa-mi spuna aseara ca entuziasmul lui de la inceput a fost o greseala.
Nu am inteles motivul schimbarii lui, iar cand i-am cerut sa-mi explice nu a avut chef. Ar putea fi mai multe variante. Prima ar fi proiectul lui din ultimele saptamani care se pare ca l-a complesit, a doua ar putea fi cicaleala mea care a aparut atunci cand el a devenit indiferent si prea ocupat, iar a treia ar fi o...femeie. Chiar nu pot exclude aceasta din urma varianta, pentru ca numai atunci schimbarea este atat de marcanta. Ii intelegeam preocuparea pentru proiectul lui daca stia sa ma ia frumos, sa ma faca sa inteleg ca o perioada ne vom vedea mai rar. Nu cu vazutul rar a fost deci o problema ci cu modul in care imi vorbea. S-a intamplat de cateva ori ca in intervalul orar 22-24 sa nu-mi raspunda la telefon, ceea ce helooo, este prea evident. Nu cred ca exact atunci dadea cu trafaletul cu cel mai mare spor...Si stau de fiecare data cand spun ca nu mai pot, si imi amintesc de momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna in timpul ala scurt in care a fost bine...Cantam, dansam, radeam, gateam, saream si ne iubeam intens, pasional...Si nu pot sa renunt la el gandindu-ma ca poate poate, atunci cand el va trece peste aceste stari, acele momente se vor intoarce...

Scumpa mea...Dupa cum ti-am mai spus, pe tine iubirea te face sa fii vulnerabila. Iti pierzi increderea si verticalitatea. Te arunci intr-un ocean, in acelasi ocean in care o data te-ai inecat. Spui ca de data asta cineva iti va arunca colacul de salvare, si cum asta nu se intampla te ineci din nou. Singura persoana care te poate salva esti tu. Asa ca invata sa inoti sau cauta-ti singura colacul de salvare si pleaca mereu la drum cu el. Acum lasand la o parte metaforele vreau sa te gandesti la tine. Singurul scop al existentei tale ar trebui sa fie acela sa fii fericita. Iar cum scopul scuza mijloacele, poti face orice iti doresti, numai pentru a-ti atinge scopul. Decizia pe care urmeaza sa o iei in legatura cu Raul, sau cu oricine altcineva, trebuie luata in functie de raspunsul la intrebarea ”Esti cu adevarat fericita?” Lasa toate amintirile frumoase in urma. Fii fericita ca au fost, nu te intrista ca nu mai sunt. Nu poti compensa starea lui actuala cu ceea ce a fost frumos intre voi, si sa-i gasesti de fiecare data scuze, si sa inghiti in sec sau sa inchizi ochii sperand ca la un moment dat acele momente se vor intoarce. Vor mai fi cu siguranta...cu altul. Daca raspunsul la intrebare este ”nu, nu sunt fericita”, nu gasi scuze pentru asta. Actioneaza in consecinta. El este un adult care stie ce face. Daca el la randu-i ar fi avut acelasi scop, sa te faca pe tine fericita, atunci cu tot cu responsabilitatile pe care le avea fiind implicat in proiectul lui, nu te neglija, aducandu-ti astfel nefericirea. Ar fi incercat cumva sa impace si capra si varza, dar problema este intodeauna de vrut nu de putut. Cum ti-am mai spus, imi doresc pentru tine calitate, nu cantitate. Nu are nici un rost sa-ti dai cu presupusul, sa te gandesti de ce el e asa. Tot ceea ce trebuie sa realizezi, este ca el este asa pentru ca a ales sa fie asa, asumandu-si repercursiunile pe care cu siguranta le cunoaste. Nu te lega de faptul ca se apropie sarbatorile si ca o sa fii (din nou) singura. Nu o mai lungi nici macar cu o zi daca atunci cand te intrebi ”sunt fericita?” raspunsul este ”nu!” Sincera sa fiu nu m-as fi gandit ca o sa se termine atat de repede. Asadar nu ezita si fa ce trebuie sa faci...Eu m-am intors si iti sunt alaturi...

Eu am...eu pot!!!

Aveam pana nu de mult acest motto pe telefon. De fiecare data cand deschideam telefonul imi aparea acest mesaj, care de fiecare data imi dadea putere. Fie vorba despre orice, atunci cand ai, poti. Totul din cate am dedus in timp, porneste de la dragoste. Cand iubesti parca toate lucrurile merg bine. Cand ai dragoste esti fericit si actionezi cu mai mult spor. Astfel apar banii. Daca ai bani dragostea creste. Lipsa banilor te frustreaza, iar aceasta stare afecteaza si relatia de cuplu. Daca nu ai dragoste nu ai o sursa continua de fericire si stare buna care te determina sa ai spor sa faci bani. Asadar cele doua sunt interdependente si formeaza impreuna un cerc vicios. Cand ma refer la dragoste nu vorbesc neaparat despre cuplu, iar cand ma refer la bani, nu ma refer neaparat la partea materiala propriu-zisa...Cand spun dragoste ma gandesc la nevoia de apartenenta, iar cand spun bani fac referire la nevoia de siguranta. Asadar apartenenta iti da siguranta si siguranta apartenenta...

Nu l-am vazut de o saptamana. Mi-am pus in tot acest timp rabdarea si nivelul de toleranta (inca mic ce-i drept) la incercare. A fost cea mai lunga saptamana pe care am experimentat-o in ultimul timp. Nu a avut timp sa ne vedem, fiind implicat intr-un proiect important si foarte solicitant. As fi inteles probabil daca in loc de ”Nu!!!” imi raspundea de fiecare data cand il intrebam daca ne vedem, cu ”iubita, sper sa intelegi...bla bla...”.Puterea lui asupra mea, inteligenta de care da dovada, siguranta in propria lui persoana, autoritatea...toate acestea ma enerveaza la culme, dar il fac sa devina in ochii mei un barbat interesant, care merita tot respectul. De nu stiu cate ori in aceasta saptamana vroiam sa-i fac bagajul si sa i-l trimit printr-un taxi la locul de munca si sa termin o data cu amagirea ca poate azi...ne vom vedea. Nu mi-a dat prin cap insa, sa ma urc eu in acel taxi, cu destinatia el...si sa-l vad daca tot imi doream atat de mult s-o fac. Mi-a fost dor de el cumplit, dar sesizez ca sunt in continuare deosebit de egoista si orgolioasa. Constiinta mea, plecata intr-o excursie in Bahamas, nu a avut nimic de-a face, motiv pentru care cred, ca de fiecare data cand vroiam sa-l sun pentru a-i spune ca asta a fost tot, imi aminteam de clipele frumoase petrecute impreuna, care ma faceau sa-mi amintesc ca trebuie sa fiu mai putin egoista si orgolioasa si mai mult rabdatoare si toleranta. Nu m-a interesat nimic altceva in aceasta saptamana. Am fost abordata de diversi indivizi cu care am purtat fel de fel de conversatii virtuale, care de fiecare data ma dezamageau, gandindu-ma la calitatile intelectuale si nu numai ale iubitului meu. Am avut nevoie de sex, dar pentru prima data, nu am vrut sa apelez la nimeni si nu m-a interesat deloc sa o fac, stiind ce calitati are iubitul meu in acest domeniu. De aici am dedus eu, ca sentimentele de dragoste pe care le simt, pe laga faptul ca sunt cum nu se poate de autentice, sunt puternice si sincere. Il iubesc pe acest barbat cu toata fiinta mea. Ador felul in care stie sa ma aiba in patul si in viata lui. Ma manipuleaza poate, dar imi place si asta. Imi da curaj sa vreau si sa pot. Datorita insistentelor lui am fost la examenul acela care s-a soldat cu succes. Imi da curaj sa vreau sa am si sa pot...
Atunci cand stii ca poti avea si nu ai, e mai grav decat atunci cand nu ai, dar stii ca poti avea oricand...A fost un motto al acestei saptamani...Concluzia este insa ca pentru a avea ce stii ca poti sa ai si e al tau si numai al tau, trebuie sa te sacrifici. Iar sacrificiul consta in calcarea orgoliului si renuntarea la egoism. Imi place ca el, in felul lui, incearca si dupa cum se vede si reuseste...sa ma faca sa  fiu...mai buna...Si asta este unul dintre motivele pentru care il iubesc atat de mult...