Prezentul - viitor trecut

Desi imi mai trebuie timp ca sa pot arunca tot ce inseamna trecut, am inceput cu ceva ce imi ocupa spatiul vizual zilnic, si ceva care ulterior mi-am dat seama ca nu are nici un fel de insemnatate. Trandafirii pe care ii primesc ii usuc intr-un mod original, urmand ca mai apoi sa-i asez pe rand in buchetel. Nu mi-a placut niciodata sa ii tin in vaza ca mai apoi sa-i arunc pentru ca uit emotia, uit momentul si tot ce poate acel trandafir a insemnat. Imi place sa ii fac eterni si sa-mi aminteasca de fiecare data cand ii privesc, sentimentele pe care le am pentru cel care mi i-a oferit.
Dupa o conversatie plina de reprosuri la telefon, am scos din vaza ingusta, printr-o miscare scurta dar sigura, buchetelul de trandafiri uscati de la G. stransi pe parcursul timpului. Am privit cu regret florile moarte si m-a bufnit un plans turbat, de ciuda si ura, care m-a facut sa-mi infig mainile in petalele rubinii pe care le-am sfaramat cu o cruzime de care nu ma credeam in stare. Apoi intr-un acces de furie i-am trantit pe jos, m-am asezat in genunchi langa ei si am plans intreband intr-una de ce. Nu m-as fi gandit niciodata ca trandafirii mei uscati vor avea aceasta soarta. Cand mi-a trecut am inceput sa strang. Luam bobocii de floare in palma si ii strangeam pe rand, incet, simtind cum resturile lor se pierd printre degete. Am simtit atunci ca tot ce a fost noi candva, toate amintirile, toata iubirea se fac pulbere in mana mea furioasa. Mi-ar fi placut sa-i fac cenusa si sa-i arunc undeva in apele albastre ale marii, fata de care cu multa durere in suflet, nu vom mai putea sa ne tinem promisiunea. Caci am promis cu prima ocazie cu care am vazut marea impreuna, ca de atunci incolo, aceasta ne va regasi mereu impreuna. Cum oare voi mai putea eu privi acum iubita noastra mare, stiind ca nu am putut sa ma tin de promisiune. A fost inca o cheste premeditata, caci in vara, cand am fost impreuna in vacanta, si cand i-am propus sa ne reinoim promisiunile marii, el a refuzat vehement, spunand ca nu poate promite ceva ce nu stie sigur ca va putea indeplini. Si asa a fost...
Dar doar a fost...Si ce a fost a fost frumos. Ce a fost m-a facut sa fiu ceea ce sunt, si sunt mandra de mine. Acum inteleg la ce se referea G. cand imi spunea ca merit mai mult. Nu inteleg insa cum un om isi poate recunoaste infrangerea si paseaza ceea ce ar fi putut sa faca, cu mult efort ce-i drept, el singur, unui alt barbat. Oare prin aceasta renuntare imi arata cat de mult tine la mine? Pentru ca acum imi dau seama, pe zi ce trece mai mult, ca intr-adevar merit mai mult, iar cand aud asta din gura barbatului de langa mine, chiar cred asta...
”Imi place sa te vad asa fericita. Vreau sa te fac fericita. Pentru ca meriti. Pentru ca te iubesc.”
Mi se pare ciudat dar L. este exact ceea ce-mi doream in viata mea. Dupa doar doua saptamani de cand ne cunoastem, vorbim despre nunta, copii, camin, excursii. Ne facem planuri, stabilim impreuna lucruri in discutii soptite in miez de noapte. Mergem la cumparaturi impreuna, petrecem clipe de neuitat in pat, si nu are absolut nimic sa-mi reproseze (cel putin nu inca). Ma simt atat de libera langa el...Fac ce vreau, cand vreau si cum vreau. Sunt atat de eu, fara sa ma ascund dupa deget, fara sa ma prefac sau sa pretind altceva decat simt. Si nu simt nevoia de altceva. Daca M. de exemplu punea la indoiala fidelitatea mea, nu este cazul sa vreau altceva langa mine decat ce am. Pentru ca am exact ceea ce mi-am dorit si am nevoie si asta ma face mai mult decat fericita...
Am inceput cu trandafirii. Urmeaza perna aceea cu poza, fotografiile din calculator. L. stie si are rabdare. Ma intelege si ma sustine, dar nu ma grabeste, nu ma forteaza sa fac ceva ce nu simt. Si de asta il iubesc. Acum doarme in patul meu in timp ce eu scriu in fata unui pahar cu vin rosu. M-a lasat, fara sa ma intrerupa, sa scriu...pentru ca stie cat de mult imi place sa fac asta.
Vreau clipe minunate, vreau sa traiesc minunat de acum inainte. Vreau. Pentru ca tot ceea ce traiesc in prezent va fi un viitor trecut. Si vreau ca atunci cand ma voi gandi la trecut sa zambesc...