Cat pot sa ma mai mint?

- Ce e iubirea?
- Pai nu stiu cum vrei sa-ti raspund la aceasta intrebare. Iubirea este vis, iubirea este un sentiment, iubirea...of chiar nu stiu ce sa-ti zic...
- Ce e iubirea pentru tine atunci, daca generalizand nu stii sa-mi raspunzi. Cand spui ca ma iubesti la ce te referi?
- Hai ma lasi cu discutii din astea. Efectiv nu stiu ce vrei de la mine...
- Nu inteleg ce poate fi atat de greu sa spui ce simti. Eu nu vreau sa-ti sugerez vreun raspuns si nu vreau sa-mi spui poate ce vreau eu sa aud. Vreau doar sa-mi spui ce simti tu. Iti pun intrebarile astea pentru ca realizez ca tu nu stii ce simti si ce vrei, si eu vreau sa te ajut sa-ti dai seama, pentru binele tau!
- Hai ma lasi cu discutii din astea! Chiar n-am chef sa vorbesc cu tine despre asta acum. Eu am principiile mele si gata. Nu mi le vei schimba nici tu nici nimeni altcineva. Asa ca nu incerca sa imi bagi in cap idei ca nu mi le voi schimba pe ale mele...
- Pentru ca nu vrei...
- Nu vreau!!!
- Pai cum pizda matii te mai miri sau ma mai mir ca nu ai prieteni....
- Gata este ultima data cand accept sa ma trimiti in origini...Plec...
Si atunci m-am apucat sa-i arunc in mijlocul camerei toate hainele pe care le avea la mine.
- La fel ca si lui G. iti spun ca daca pleci pe usa aia la mine nu te mai intorci.
...Si...cu o plasa de gunoi in mana, cu toate hainele adunate in ea, a plecat...exact acolo de unde a venit, de la origini, de la ma-sa. Si sa ma ierte ma-sa ca este o femeie de treaba, care a crescut un copil, care insa va ramane mereu baietelul mamei...

- Tu te uiti la tine? Eu aveam alte pretentii de la tine. Si credeam intr-o evolutie in ceea ce te priveste. Inteleg totusi ca ”asta” iti ofera stabilitatea aia emotionala de care aveai tu atata nevoie, dar te poti si lipsi. Te-ai neglijat un pic pe tine si ne-ai neglijat pe noi (...) Spune-mi te rog un lucru barbatesc la omul asta. Nu gasesti nimic pentru ca nu are, iar tu intr-o relatie este suficient sa fii femeie. Si esti o femeie atat de frumoasa pe care el sincer nu o merita.

Dupa zece minute de la plecarea lui, adevaratii prieteni erau langa mine sa ma sprijine. Iubita mea prietena A. si M. (da...acel M. din povesti de demult), imi umpleau din nou casa de ei, de noi, de crize nebune de ras si fum de tigara. Simteam cum parca mi-am scos o piatra de pe inima. Simteam cum eram eu din nou. Pentru asa zisa stabilitate emotionala, nu merita sa fac un compromis atat de mare. Mi-am dat seama cat de mult m-am mintit pana atunci...M-am mintit ca iubesc. Pe R., pe V. si in cele din urma pe L. Brusc insa am avut o revelatie si am realizat ca toate acestea au fost minciuni gogonate cu care incercam sa-mi pacalesc sufletul. Cu toate eforturile posibile si imposibile nu ma mai pot minti. Inca il iubesc pe Gabi, mi-e dor de el si este al naibii de greu sa-l uit...