Te iubesc

Din lipsa de preocupare m-am decis sa rasfoiesc in lista de bloguri pe care le urmaresc. Am dat peste blogul unui "amic virtual", care intr-una dintre postari, vorbea despre cele doua cuvinte...pe care toata lumea le stie dar care au semnificatii diferite pentru fiecare dintre noi.
Iata ce crede Ciusti despre acest aspect:
"e prima ora a diminetii, in urechea stanga mi se sopteste ,,te iubesc,, cafeaua e gata iubitule. Ma ridic usor din pat, in bucatarie ma asteapta un te iubesc...imi beau cafeaua amara si ma uit la chipul ei e atat de dulce in comparatie cu amaraciunea din mine. Ma gandesc ca te iubescul ei vine prea usor, e prea simplu, e aruncat asa in aer. Fie ca imi place sau nu dezvolt o alergie la aceste doua cuvinte care pentru un om normal inseamna atat de mult insa, pentru mine nu mai au nici un inteles.
Multi spun ca poate nu sunt pregatit sa arunc aceste cuvinte asa pe fereastra, alti au zis ca am ridicat pereti destul de grosi in preajma inimi mele si ca nu mai pot sa trec prin ei. E greu sa vrei sa iubesti si sa nu poti spune, ce e si mai greu e faptul ca ea poate sa spuna aceste cuvinte cu o usurinta ce pe mine ma infricoseaza.
Poate ca nu ma iubeste si spune aceste doua cuvinte doar ca sa ma simt eu bine. Daca e asa, as prefera sa nu imi mai zica."
Iata ce cred eu:
Te iubesc-ul a ajuns sa fie o "forma de abordare" intr-un cuplu stabil; este daca vreti in loc de buna dimineata, bine ai venit sau...ce bun ai fost astazi la pat...Valoarea acestor cuvinte este de mult pierduta, iubirea adevarata neputand fii exprimata in cuvinte. "Te ador" este probabil mult mai autentic, desi cred ca faptele ar trebui sa fie cele care sa dovedeasca sentimentul. Vorbele sunt uneori de prisos...Am auzit de multe cazuri in care dupa o palma, barbatul isi cerea iertare cu un "te iubesc", ceea ce evident ca magulea femeia de langa el, trecand peste odioasa intamplare, care urma sa-i nauceasca existenta.
Eu il repet de mult mai multe ori decat el, desi stiu ca sentimentul e reciproc. Cand ii spun ca il iubesc imi raspunde ca si el ma iubeste dar de rareori aceste cuvinte vin din propria lui initiativa. Melodia celor de la "Taxi" m-au linistit mult, dandu-mi de inteles ca barbatilor le vine greu sa spuna, dar in acelasi timp li se pare exagerat ca cele ce le sunt iubite sa-l rosteasca de atatea ori. Eu spun "te iubesc" foarte des si foarte repede...Simt "o fericire" in cosul pieptului, un fluture ce da puternic din aripi, chiar si dupa aproape 6 ani, si mai ales acum cand asternuturile miros mereu a el dimineata. Si de fiecare data cand insecta se dezlantuie inlauntrul meu ii spun ca-l iubesc, uneori luandu-l in brate sau sarutandu-l cu patima. Este deci ceva ce vine din interior, inexplicabil de altfel, dar care imi face viata mai frumoasa. Am o "prietena" in lista de mess care are mereu la status :"te iubesc mult puiul meu". De data asta mi se pare exagerat deoarece cred ca exprimarea sentimentelor are o limita, dovada acestora stramtorandu-se strict in intimitatea cuplului. De asemenea mi se pare urat sa merg in vizita la cineva si sa incep sa-mi mozolesc iubitul spunandu-i cuvinte tandre; mi se pare de-a dreptul scarbos, dar nu am atras atentia nimanui ca de fapt "sufera" de lipsa de incredere in propria persoana si respectiv in propriul cuplu.
Asadar dragul meu Ciusti...las-o pe iubita ta sa-ti spuna in continuare "te iubesc-ul" de dimineata...poate e ceva ce ii face ziua mai frumoasa ;-)