Prietenie

Toata viata mi-am dorit o prietena cu care sa-mi impartasesc toate gandurile si fara de care sa nu mai pot trai. Am cautat-o in aproape orice persoana de sex feminin cu care am fost ceva mai mult decat colega, si de fiecare data am fost dezamagita. Am suferit foarte mult in urma acestor false prietene care dupa o perioada isi pierdeau interesul si...ma paraseau. Eu nu am renuntat niciodata, eu nu am tradat niciodata, nu am jignit niciodata. Pe scurt nu am facut niciodata ceva ceea ce mie nu mi-ar fii placut sa mi se faca...asta este dupa parerea mea definitia prieteniei. Dupa ultima dezamagire am suferit un an de zile perioada in care am decis ca nu mai e cazul sa caut. Daca mi-e sortit sa am o prietena aceasta va veni de la sine...Mi-a luat mult sa-mi dau seama ca de fapt am niste prieteni adevarati langa mine, iubitul meu, mama si sora, cu care desi nu am activitatile pe care le aveam in cap cand ma gandeam la o prietena, am o relatie care chiar se poate numi prietenie neconditionata.

M-am reintalnit recent cu o prietena pe care nu o vazusem de mult timp. Unul din subiecteleinteresante acelei intalniri a fost noua ei relatie de care la telefon de fiecare data imi povestea tare fericita...A inceput prin "relatia mea e mai dificila"...De ce? Pai ea are o prietena pe care o cunoaste de 20 de ani si cu care se intelege foarte bine de cel putin 4. Prietena s-a angajat undeva unde a pus ochii pe un tip de care s-a si indragostit. Tipul nu ii impartasea sentimentele si in ciuda acestui lucru ea insista de fiecare data cand avea ocazia. Intr-o zi s-a intamplat ca cei trei sa se intalneasca intr-un loc, unde s-a infiripat ceva intre prietena mea si barbatul respectiv, tip care in cele din urma i-a devenit iubit prietenei mele, care nu mai vorbeste acum cu prietena ei de 20 de ani.

Evident ca mi-am judecat prietena si i-am spus parerea mea. Cred si acum ca nu a procedat bine. Eu mereu am fost ghidata pe principiul ca "nu poti da o prietenie pe o pula"...dar se pare ca lucrurile se intampla, si se intampla chiar in cercul meu de prietene ceea ce evident ar trebui sa-mi puna un semn de intrebare. Prietena mea s-a aparat cerand intelegere pentru fapta ei...sustine ca a facut asta in primul rand pentru ea, si nu crede ca a tradat-o pe prietena ei din moment ce intre ea si iubitul prietenei mele nu a existat niciodata o relatie...Parerea mea este ca, indiferent de circumstante in situatia de fata tot despre tradare cred ca e vorba...

In fata unui pahar de Martini o a treia persoana si-a expus si ea parerea spunand ca daca prietena mea nu ar fii facut acest pas, de a se cupla cu tipul respectiv, ar fii fost trei nefericiti, pe cand in cazul de fata este doar unul...prietena prietenei mele. Nu am de unde sa stiu daca acest tip va fi sau nu barbatul vietii prietenei mele, dar explicatia ei a venit, dupa replica dintr-un film, ca persoana care acum se simte tradata la un moment dat va multumi ambelor parti...

Mi-am intrebat si prietena...(o alta prietena) ce crede ea despre acest lucru...Ea mi-a zis ca e ceva firesc... Eu, exista posibilitatea sa gresesc in gandirea mea, nu contest asta...Dar eu definesc altfel prietenia, si cred ca prietenia este o nevoie net superioara furtului de parteneri. Intr-adevar prietena mea nu i-a furat iubitul prietenei ei...dar consider ca tot tradare se numeste...

Sa dau un exemplu concret care poate m-ar face inteleasa...doua prietene vad o geanta in vitrina; celei care-i place geanta foarte mult suspina dupa ea, se plange ca nu are bani, dar repeta intr-una prietenei ei cat de mult i-a placut geanta respectiva...Peste cateva zile isi vede prietena la brat cu...geanta vazuta de ea in vitrina...Deci...chiar daca ea nu a avut geana respectiva, deci nu a fost a ei, insasi ideea de furt de idee, a facut-o sa se simta tradata...

Consider ca acest exemplu este elocvent si ca daca ar fii fost intr-adevar prietenie intre ele prietena celei innebunite dupa geanta respectiva nu si-o cumpara pentru ea, ci o facea cadou...

Choices...

Choices suna mai bine decat...alegeri...dar trebuie sa recunosc ca nici una dintre ele nu suna bine daca trebuie sa le facem. Cred ca nu exista moment mai dificil in viata unui om ca atunci cand trebuie sa ia o decizie. Cel mai greu este atunci cand optiunile sunt limitate la doua si cand trebuie sa alegi una din ele. Pui in balans fara a stii adevaratele repercursiuni a fiecarui item, iar cand cantaresc la fel, situatia se complica si mai tare.

Concret ieri am fost pusa in situatia sa aleg intre o fiinta si confortul meu. Si nu puteam sa renunt la nici una dar nici nu puteam sa le am pe amandoua in acelasi timp. Am pus la socoteala si ideea sa renunt de tot la fiinta draga, pe care,desi o stiu doar de o luna de zile, o iubesc mai mult decat credeam. Si fiind in dificultatea de a alege, evident ca am inceput sa izbucnesc intr-un plans isteric, cu hohote si sughituri. Nu stiu cum este dar am comparat situatia de a-mi vinde catelusa cu un avort - desi nu stiu ce senzatie ai atunci...Si plangand ca trebuie sa o dau ma tot gandeam cum naiba poate o femeie sa-si paraseasca propriul copil...Ma intrebam oare ce suflet poti sa ai...Eu am dat bani pe animal, il stiu doar de la 6 saptamani, de doar o luna si repet o iubesc enorm de mult. Dupa ce iubitul meu a postat peste 5 anunturi pe internet pentru a o vinde, dupa ce am plans de mi-au secat lacrimile, o simpla privire m-a facut sa inteleg ca animalul meu este special si ca orice ar fii nu pot renunta. Asa ca-l duc acasa...

M-am trezit dimineata cu o durere insuportabila de cap si de ochi...trupul inca ma doare, dar o am pe ea langa mine si chiar daca va fii departe stiu ca e tot a mea.

E incredibil de greu sa suferi dupa cineva drag; e incredibil de greu sa suferi din dragoste...Doare mai mult decat iti poti imagina.

Proverbe

"Este usor sa nu-ti fie frica atunci cand ai curaj"

Cand ai curaj exista frica sa nu ai prea mult curaj, care pus in aplicare inoportun, va ajunge sa fie pe viitor motivul pentru frica. Intr-adevar curajul te scapa de frica, dar si frica te scapa de curaj; aceste doua stari antonime sunt diferite dar dupa cum spune proverbul interdependente.

"Nu e rusinos sa nu stii, rusinos este sa faci ceva pretinzand ca stii"

In realitatea cotidiana putine sunt persoanele care pun in practica acest proverb, dar multe sunt cele care il incalca. Problema vine atunci cand in fata unui om care recunoaste ca nu stie, cel ce stie il exclude tocmai pe aceasta considerenta. De apreciat este insa calcarea pe orgoliu si recunosterea acestui lucru, chestiune nu foarte usoara din partea celui care recurge la asta; mai greu este cand gresesti pretinzand ca stii, insa atunci exista scuza ca greseala il defineste pe om.

"Armonia nu depinde de timp si nici timpul de armonie"

Fericirea nu trebuie asteptata din partea celuilalt, ci trebuie sa provina din propria vointa. Fericirea este acel sentiment puternic, uneori coplesitor, care dureaza putin dar are efecte explozive. Armonia este o stare de fericire de durata mai lunga si intensitate mai mica. Apare ca si fericirea atunci cand este dorita in primul rand pentru sine si nu asteptata din partea celuilalt. Starea de armonie poate sa apara oricand si sa tina oricat, atata timp cat altceva nu intervine sa o tulbure. Timpul deci este ceva atat de relativ incat trebuie sa profiti de orice fel de bucurie.

"Atunci cand viata iti ofera lamai, fa limonada"

Optimismul acestui proverb este evident. Chiar daca ti-e greu fa din greutatea acelui moment o amintire frumoasa. Orice moment de bariera, de cumpana este perceput in prezentul trait extraordinar de coplesitor; privit insa din viitor acesta va parea un fleac. Contientizand acest lucru fiecare lamaie ar putea deveni, de fiecare data, o limonada...

Iata un alt text care poate nu are legatura cu sexul, dar care o data citit poate schimba starea generala in bine, determinand cheful de destrabalare...

P-MATE

Nu de mult m-am abonat la un program de vouchere pe internet si regulat primesc mail-uri cu noile oferte. Azi una dintre ele m-a uimit. Cititorii blogului mei cred ca eu le stiu pe toate, dar nu, se pare ca unele lucruri chiar ma depasesc.

Asa s-a intamplat si cu P-mate, un aparat de urinat din picioare pentru femei. Pagina care il promoveaza spune ca este confortabil, usor, discret, un mod igienic de a urina fara dezbracare (?). Spun ca este ideal atunci cand se foloseste toaleta publica (pe care oricum o femeie cu constiinta sanatatii sale niciodata nu o foloseste atingand vasul de toaleta...nu?).

Pentru mai multe detalii vizitati pagina apasand aici. Specific ca nu fac nici un fel de reclama, ci doar redirectionez cititorii catre pagina care ofera mai multe informatii despre acest produs.

Amprente

Desi denumirea in engleza suna mai interesant (n.r.: footprints) numesc aceasta postare "amprente" dorind sa vorbesc despre amprentele pe care le-am lasat eu de-a lungul timpului...

Inspiratia vine de la Beyonce....prima oara cand am auzit melodia "I was here" ma gandeam daca eu, in toti acesti ani, pot spune ca am realizat ceva ce ar putea ramane...Si desi pe moment credeam ca nu am lasat nimic in urma si nu am cu ce ma lauda, un mail m-a facut sa reflectez la acest aspect, facandu-ma sa inteleg ca "am atins" multe lucruri pana acum pe care, pe fiecare, am lasat o amprenta, mai mult sau mai putin evidenta.

Mail-ul revolutionar este semnat "un fost admirator" si este trimis de un barbat care nu avut nici o insemnatate pentru mine , dar cu care am jucat un joc interesant o data...eu, el, prietena mea si prietenul lui...Nu credeam ca isi va mai aminti vreodata de mine, dar am uitat ca eu am lasat si in existenta lui o amprenta si se pare suficient de adanca, daca dupa mai bine de 7 ani se mai gandeste la mine.

Dupa dezamagirea pe care am trait-o cu barbatul (baiatul pe atunci) cu care mi-am pierdut virginitatea, am facut un pact cu mine insami si anume acela de a-i face pe toti barbatii ce-mi trec prin asternuturi sa ma iubeasca, sa ma venereze atat de mult incat sa nu ma uite niciodata...Iar eu m-am daruit de fiecare data cu toata fiinta mea, lasandu-mi toate secretiile trupului sa patrunda in pielea lor, in trupul lor, sa respire a mine, sa doreasca mai mult. Si intr-adevar fara exceptie nici un barbat nu m-a uitat, dovedindu-mi chiar si acum cand trupul si inima mea apartin unui singur barbat, ca sunt inca vie in amintirea lor. Iar barbatul care s-a semnat " un fost admirator" nu este singurul care inca mai nutreste sentimente pentru mine, sau doar pentru trupul meu. Cineva drag imi spunea de fiecare data cand il intrebam ce indrageste asa mult la mine, ca nu stie de ce atrag atat de mult...Nu am nimic special, dar il am pe acel ceva, care iata ma scoate din anonimat.

Ma uit in oglinda si nu-mi dau seama ce poate fii acel ceva...ma uit in trecut si cred ca acel ceva este de fapt totul..."totul" pe care eu l-am daruit fiecarui barbat de fiecare data...

"I wanna leave my footprints on the sand of time/

Know there was something that, and something that I left behind,/

When I leave this world, I'll leave no regrets/

Leave something to remember, so they won't forget...

I WAS HERE...

Te iubesc

Din lipsa de preocupare m-am decis sa rasfoiesc in lista de bloguri pe care le urmaresc. Am dat peste blogul unui "amic virtual", care intr-una dintre postari, vorbea despre cele doua cuvinte...pe care toata lumea le stie dar care au semnificatii diferite pentru fiecare dintre noi.
Iata ce crede Ciusti despre acest aspect:
"e prima ora a diminetii, in urechea stanga mi se sopteste ,,te iubesc,, cafeaua e gata iubitule. Ma ridic usor din pat, in bucatarie ma asteapta un te iubesc...imi beau cafeaua amara si ma uit la chipul ei e atat de dulce in comparatie cu amaraciunea din mine. Ma gandesc ca te iubescul ei vine prea usor, e prea simplu, e aruncat asa in aer. Fie ca imi place sau nu dezvolt o alergie la aceste doua cuvinte care pentru un om normal inseamna atat de mult insa, pentru mine nu mai au nici un inteles.
Multi spun ca poate nu sunt pregatit sa arunc aceste cuvinte asa pe fereastra, alti au zis ca am ridicat pereti destul de grosi in preajma inimi mele si ca nu mai pot sa trec prin ei. E greu sa vrei sa iubesti si sa nu poti spune, ce e si mai greu e faptul ca ea poate sa spuna aceste cuvinte cu o usurinta ce pe mine ma infricoseaza.
Poate ca nu ma iubeste si spune aceste doua cuvinte doar ca sa ma simt eu bine. Daca e asa, as prefera sa nu imi mai zica."
Iata ce cred eu:
Te iubesc-ul a ajuns sa fie o "forma de abordare" intr-un cuplu stabil; este daca vreti in loc de buna dimineata, bine ai venit sau...ce bun ai fost astazi la pat...Valoarea acestor cuvinte este de mult pierduta, iubirea adevarata neputand fii exprimata in cuvinte. "Te ador" este probabil mult mai autentic, desi cred ca faptele ar trebui sa fie cele care sa dovedeasca sentimentul. Vorbele sunt uneori de prisos...Am auzit de multe cazuri in care dupa o palma, barbatul isi cerea iertare cu un "te iubesc", ceea ce evident ca magulea femeia de langa el, trecand peste odioasa intamplare, care urma sa-i nauceasca existenta.
Eu il repet de mult mai multe ori decat el, desi stiu ca sentimentul e reciproc. Cand ii spun ca il iubesc imi raspunde ca si el ma iubeste dar de rareori aceste cuvinte vin din propria lui initiativa. Melodia celor de la "Taxi" m-au linistit mult, dandu-mi de inteles ca barbatilor le vine greu sa spuna, dar in acelasi timp li se pare exagerat ca cele ce le sunt iubite sa-l rosteasca de atatea ori. Eu spun "te iubesc" foarte des si foarte repede...Simt "o fericire" in cosul pieptului, un fluture ce da puternic din aripi, chiar si dupa aproape 6 ani, si mai ales acum cand asternuturile miros mereu a el dimineata. Si de fiecare data cand insecta se dezlantuie inlauntrul meu ii spun ca-l iubesc, uneori luandu-l in brate sau sarutandu-l cu patima. Este deci ceva ce vine din interior, inexplicabil de altfel, dar care imi face viata mai frumoasa. Am o "prietena" in lista de mess care are mereu la status :"te iubesc mult puiul meu". De data asta mi se pare exagerat deoarece cred ca exprimarea sentimentelor are o limita, dovada acestora stramtorandu-se strict in intimitatea cuplului. De asemenea mi se pare urat sa merg in vizita la cineva si sa incep sa-mi mozolesc iubitul spunandu-i cuvinte tandre; mi se pare de-a dreptul scarbos, dar nu am atras atentia nimanui ca de fapt "sufera" de lipsa de incredere in propria persoana si respectiv in propriul cuplu.
Asadar dragul meu Ciusti...las-o pe iubita ta sa-ti spuna in continuare "te iubesc-ul" de dimineata...poate e ceva ce ii face ziua mai frumoasa ;-)

Sondaj

Desi inca figureaza pe blogul meu, sondajul despre vizita la medicul ginecolog a expirat inca din septembrie si nu am apucat sa scriu despre el...

Este vorba despre frecventa cu care femeile viziteaza medicul ginecolog. Desi exista posibilitatea sa aibe o marja de eroare, reprezentata de barbatii care poate au raspuns cu "nu" la intrebare, rezultatele studiului sunt urmatoarele:

Din cei 267 care au raspuns, 164 adica 61% au raspuns cu "da", iar 103 adica 38% au spus ca "nu".

Rezultatele pentru mine sunt ingrijoratoare; desi cei ce au raspuns afirmativ sunt majoritari, procentul nu depaseste cu mult 50%. Adica pot trage concluzia ca putin peste jumatate din femei viziteaza medicul ginecolog, ceea ce evident este trist. Multe femei nu stiu in ce consta o vizita la medicul ginecolog si ce repercursiuni ar putea avea neglijenta lor. Multe fac sex dar pe langa grija unei sarcini nedorite altceva nu le intereseaza...Multe tinere au chisturi ovariene si nu le trateaza corespunzator ceea ce poate duce la infertilitate (nu vor mai putea avea copii).

Vreau ca procentul celor ce au raspuns pozitiv sa creasca si sa-si faca un cadou de ziua lor: un consult complet la ginecolog. Nu e scump...caci noi femeile suntem de nepretuit. Asadar nu mai vreau sa se dea vina pe partea financiara...Nici timp nu ia; cu programare o consultatie dureaza maxim 30 de minute...ceea ce e evident infim.

Meritam o vizita la medicul ginecolog o data pe an, de ziua noastra...E o modalitate de a arata respect fata de propria noastra persoana...