Bolile sexuale virale

Ø HEPATITELE VIRALE:

Definiţie: Boli specifice umane produse de virusurile hepatice care afectează în principal ficatul cu manifestări clinice cu evoluţie de regulă autolimitantă cu vindecare spontană imunitate specifică durabilă.

A) HEPATITA VIRALĂ CU VIRUS HEPATIC DE TIP A (HAV CU VHA)

Surse de dificultate: Virusul hepatic A, tip ARN, sferic de 27 mm, lipsit de anvelopă protectoare din familia Picornaviridae.

Manifestări de dependenţă:

- 2-4 zile model pseudogripal (cu febră moderată, cefalee, disconfort global);

- dispeptic (disconfort epigastric);

- dureros (pseudocolică biliară, uretrală sau chiar apendiculară, sindrom dispeptic moderat);

- nervos (astenie cu suferinţă cerebrală cu insomnie nocturnă şi somnolenţă diurnă, iritabilitate, bradipsihie, dificultăţi de recepţie şi concentrare a atenţiei, tulburări mnezice, dezorientare, agitaţie psihomotorie, tremurături ale extremităţilor);

- reumatoid;

- urticarian (exanteme pruringinoase cu aspect urticarian);

- purpuric (gingivoragii, epistaxis, menometroragii, manifestări hemoragipare);

- icteric, modificări de culoare ale urinei şi fecalelor, hepatomegalie, splenomegalie, ce se complică cu insuficientă hepatică.

B) HEPATITA VIRALĂ CU VIRUS HEPATIC DE TIP B (HVB CU VHB)

Surse de dificultate: Virus ADN cu diametrul de 42 mm cu structură complexă cu anvelopă glicoproteică şi nucleocapsidă având mai multe enzime (ADN-polimeraza). Sursa de infecţie este reprezentată de purtătorii aparent sănătoşi, bolnavii cu boală acută clinic, purtători convalescenţi, bolnavi cu forme cronice evolutive, bolnavi cu ciroza sau adenocarcinom hepatic, bolnavi cu forme nehepatice de infecţie. Calea de transmitere este parenterală şi sexuală. Perioada de incubare 7-14 zile. Tendinţa lentă de creştere a icterului; sindrom de citoliză cu instalare mai lentă.

Manifestări de dependenţă:

Astenie, inapetenţă. Debut frecvent reumatoid şi neuro-psihic, rar pseudogripal.

C) HEPATITA VIRALĂ CU VIRUS HEPATIC C (HVC CU VHC) este o hepatită virală non-A, non-B.

Surse de dificultate: Format din ARN monocantenar cu dimensiuni de 30-38 μ / m diametru. Sursa de referinţă – omul. Cale de transmitere - sexuală şi verticală (de la mamă la făt), predominant prin transfer de sânge.

Manifestări de dependenţă: Asemănătoare cu HVB dar cu o incubaţie mai scăzută şi o tendinţă de cronicizare mai mare..

D) ALTE TIPURI DE HEPATITĂ (HVE, HVG, HVF) nu se transmit pe cale sexuală.

Ø HIV / SIDA

Definiţie: SIDA: sindromul de imunodeficienţă acută dobândită (AIDS = Acquired Imune Deficiency Syndrome) este dată de virusul HIV (Human Imunodeficiency Virus în traducere virusul imunodeficienţei umane ).

Surse de dificultate:

Face parte din familia retroviridae genul Lentivirinae cunoscându-se două tipuri: HIV 1 şi HIV 2. Virusuri ARN care determină infecţii virale lente, au un înveliş extrem lipoproteic şi parte centrală, nucleocapsida compusă din ARN şi reverstranscriptază cu un rol esenţial în multiplicare.

Epidemiologie: transmiterea este strict umană, sângele, sperma şi secreţiile vaginale fiind cele mai importante produse biologice cu rol în transmiterea infecţiei HIV. Sperma este unul din fluidele biologice cu cel mai mare coeficient de risc (lichid bogat in limfocite CD4 – foarte atractiv pentru virus). Sexul anal neprotejat (mai frecvent la homosexuali) este cel mai periculos având în vedere că rectul nu e construit pentru a rezista la frecări, vasele rupându-se uşor, provocând sângerări. În plus în zona rectală se află limfocite CD4 care atrag virusul. Transmiterea se mai face pe cale parenterală, perinatală şi postnatală. În schimb transmiterea nu are loc prin contactul cotidian cu semenii, în cadrul familiei, la şcoală, la joacă, la restaurant, dintr-un sărut obişnuit, la bazinul de înot, de la muşcătura unui ţânţar.

Receptivitate: Copii < 13 ani, adulţii homosexuali, bisexuali, consumatori de droguri i.v., transfuzii de sânge infectat, prostituatele, persoane cu multiplii parteneri sexuali. Persoana infectată nu prezintă imunitate devenind sursă de infecţie şi rămâne ca atare toată viaţa.

Manifestări de dependenţă:

Semne timpurii de infecţie HIV: subfebrilităţi, tuse persistentă, ganglioni măriţi, scăderea în greutate, diaree trenantă cronică, fatigabilitate, transpiraţii nocturne, astenie + afte bucale (acuzate de C.Albicans), Zona Zoster, anemie etc. Semne tardive: receptivitate infecţioasă generală cu semne clinice specifice fiecărei boli, deces.

Pacientul cu HIV trece prin 4 stadii:

I. Stadiul de latenţă în trei etape:

- etapa de incubaţie (5-12 săptămâni) – asimptomatică;

- perioada acută / seroconversia – asimptomatică; la 20% din cazuri poate sa apară stare generală alterată nejustificată, febră, erupţii cutanate, cefalee, ganglioni crescuţi în volum mai ales la nivelul axilelor;

- 3.perioada asimptomatică cu durată variabilă de la câteva luni la câţiva ani.

II. Stadiul de limfadenopatie generalizată persistentă cu manifestări ca astenie, transpiraţii nocturne, febră.

III. Stadiul complex AIDS – toţi pacienţii cu infecţie cronică, simptomatici, dar care nu au făcut nici o infecţie oportunistă

IV. Stadiul de SIDA/AIDS : complicarea cu infecţii, tumori şi afectare a SNC.

Ø VIRUSUL HERPES SIMPLEX

Surse de dificultate: HSV are o nucleocapsidă cu ADN dublu spiralat cu structură icosaedrică, membrană lipidică şi o anvelopă cu diametrul de 150-200mm. Exista HSV-1 şi HSV-2. Sursa de infecţie este omul. Se transmite prin contact direct (transmitere prin secreţii infecţioase – HSV-1 contact cu secreţii orale, HSV-2 contact cu secreţii genitale mai ales).

Manifestări de dependenţă:

Primoinfecţia la nou născuţi are evoluţie severă (boală herpetică generalizată); la copii se manifestă printr-o infecţie inaparentă. Herpesul recidivant este favorizat de boli febrile (pneumonii, meningite bacteriene, tulburări digestive, stres, insolaţie). Evoluţia herpetică are trei stadii: stadiul preeruptiv (prurit, arsură), stadiul eruptiv (pata eritematoasă, congestivă cu elemente papuloase ce se transformă în vezicule), stadiul de cruste (ulcerarea veziculelor în 6-8 zile).

VHS-2 provoacă herpesul genital feminin care se localizează pe col, sau sub formă de vulvovaginită. La bărbaţi veziculele apar pe gland, prepuţ mai rar pe scrot.

Ø H.P.V. – HUMAN PAPILLOMA VIRUS

Surse de dificultate:

Virioni mici fără anvelopă, genom ADNds circular cu replicare în nucleii celulei gazdă cu tropism specific pentru celulele epiteliale scuamoase. Au fost descrise în jur de 60 de genotipuri, unele cu potenţial malign (16, 18, 31, 33).

La om se transmite pe cale sexuală. Incidenţa cancerului de col în România ultimilor ani a fost cuprinsă între 21,29 ‰ (1990) si 24,74 ‰ (1996), ceea ce situează România pe locul doi în Europa. În acelaşi timp România ocupa primul loc în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea prin cancerul de col.

Manifestări de dependenţă:

Veruca vulgaris în palmă şi plantă (serotipul 1, 2, 4); condiloma accuminată genital (serotipul 6, 11, 16, 18, 31); papilome laringiene-corzi vocale (serotipul 13, 32); epidermo­displazia veruciforma familială pe piele (serotipul 5); carcinom de col uterin, ano-genital (serotipul 16, 18).

Cancerul invaziv al colului, în stadii precoce poate fii asimptomatic, sau pot să apară manifestări puţin importante: sângerări vaginale în afara menstrei, după contact sexual sau toaletă vaginală, leucoree murdară, uneori cu striuri sangvine, durere şi manifestări datorate afectării organelor de vecinătate: tulburări urinare, polakiurie, hematurie, constipaţie, tenesme rectale, edeme ale membrului inferior etc.

Ø MOLLUSCUM CONTAGIOSUM:

Definiţie: Afecţiune virală, umană, contagioasă, autoinoculabilă, transmisă pe cale sexuală

Surse de dificultate: Agentul patogen este un virus din grupa pox virus.

Manifestări de dependenţă: Perioada de incubare este de 2 săptămâni până la 2 luni. Se caracterizează prin mici tumorete hemisferice, albe, translucide, ferme, de mărimea unei gămălii de ac până la un bob de mazăre. Au o nuanţă roz-palida şi prezintă o ombilicare cupuliformă centrală. La presiune prin orificiul central iese o substanţă galbenă cenuşie. Fără tratarea leziunilor se înmulţesc, boala persistând trei-patru ani. Leziunile cu sediul în regiunea perigenitală şi genitală sunt consecinţele contaminării sexuale.