Boli sexuale date de protozoare

Ø TRICOMONIAZA

Definiţie: Este o boală infecţioasă a tractului genito-urinar inferior, produsă de Trichomonas Vaginalis.

Surse de dificultate:

T. Vaginalis este singurul protozoar patogen din genul Tricomonas, şi are dimensiuni de 10-30 μm lăţime şi se deplasează prin mişcări intermitente cu ajutorul a cinci flageli. La femeie T.vaginalis se fixează pe mucoasa vulvară şi vaginală se multiplică şi privează lactobacilii de glicogen, ceea ce duce la creşterea ph-ului vaginal ceea ce favorizează agresiunea altor microorganisme patogene. La bărbat T.vaginalis este una din cauzele de uretrită negonococică. Este mai frecventă la femei şi se transmite prin contact sexual cu o perioada de incubaţie de 4-21 zile.

Manifestări de dependenţă:

La femeie este reprezentată de vulvo-vaginită manifestată printr-o secreţie galben-verzuie spumoasă si neplăcut mirositoare. Vulva şi vaginul sunt inflamate, edemaţiate, sensibile şi uneori au pe suprafaţă mici puncte hemoragice, cu cervix în aspect de „căpşună”. Este prezent pruritul vulvar şi dispareunia. Se complică prin bartolinite, skenite şi uretrite.

La bărbaţi se manifestă prin uretrite cu secreţie uretrală de obicei redusă cantitativ, clară, rareori purulentă, sau prin balanopostite cu eroziuni dureroase ale glandului şi prepuţului.

Boli sexuale parazitare

Ø FTIRIAZA PUBIANA

Definiţie: Este o maladie parazitară produsă de Phtirius pubis sau păduchele lat care se transmite în cursul raportului sexual; este asociată frecvent cu alte boli venerice.

Surse de dificultate:

Phtirius pubis este una din cele trei familii de păduchi care se găsesc la om. Este un parazit de dimensiuni mici, 1-2mm, care se hrăneşte cu sângele uman, producând local un prurit intens.

Manifestări de dependenţă:

Apar după o lună de la contractarea unui parazit adică atunci când acesta a dat naştere la o nouă generaţie (40-60 paraziţi) care produc un prurit local intens şi permanent cu exacerbare nocturna. Apar ulterior excoriaţii prin grataj, pete albastre de aspect rotund produse de înţepăturile păduchelui lat. Pot să apară leziuni secundare ale parazitozei: streptococii, furuncule, eczematizări locale, adenopatii inghinale.

Ø SCABIA

Definiţie: Este o parazitoză produsă de Sarcoptes Scabiae, care se transmite numai de la un om la altul, şi nu de la animale, cel mai uşor prin contact sexual, dar şi prin contactul cu haine contaminate.

Manifestări de dependenţă:

De la contaminare până la apariţia simptomelor tipice de scabie trec de regulă 60 de zile. Se manifestă prin prurit persistent, exacerbat noaptea (parazitul se hrăneşte cu celulele superficiale şi depune ouăle în şanţuri săpate în stratul cornos). Apare şancrul acarian – linie fină, şerpuitoare de aproximativ 1,5 cm, localizată în zonele cu prurit accentuat, cu unul dintre capete ce prezintă o veziculă perlată. Vezicula perlată (eminenţa acariană) este o formaţiune de mărimea unei gămălii de ac fiind plină cu lichid clar; este locul unde se găseşte femela. Pot să apară leziuni de grataj, eczeme, leziuni infectate, leziuni veziculoase.

Ø OXIURAZA

Definiţie: Este produsă de Enterobius (Oxiurus) vermicularis, un vierme intestinal nematod.

Surse de dificultate: apare după un contact sexual vaginal neprotejat după penetrarea anusului, prin migrarea oxiurilor la nivelul vulvei şi vaginului.

Boli sexuale fungice

Ø CANDIDOZA GENITALA:

Definiţie: Este o boală produsă de fungi (ciuperci microscopice), din genul Candida Albicans, care se transmite pe diferite căi dar cel mai frecvent prin contact sexual. Din acest motiv a fost introdusă în categoria BTS, cu toate că numai o parte din cazuri necesită această etichetă.

Surse de dificultate:

Candida Albicans este un microorganism care se găseşte sub formă saprofită în flora microscopică genitală. Ea se dezvoltă spontan pe pielea şi mucoasele omului. În zona genitală, mai ales la femei, prezenţa acestui agent este obişnuită. Factorii extrasexuali care favorizează trecerea candidei saprofite la patogenitate sunt: graviditatea, diabetul, tratamentul cu cortizoni, cure prelungite de antibiotice, cure prelungite de anticoncepţionale, prezenţa unor boli care produc depresie imunitară, traumatisme locale, infecţii cu candidă ale tubului digestiv.

Manifestări de dependenţă:

La femei apare vulvovaginita candidozică (leucoree abundentă cu aspect albicios sau lăptos, cu prurit local intens, permanent chinuitor şi jenant cu dureri şi arsură locală şi mucoasă vaginală congestionată şi sensibilă).Complicaţiile sunt rare şi constau în bartolinite acute şi skenite acute.

La bărbaţi apare balanită candidozică (inflamaţia dureroasă a glandului şi a şanţului balano-prepuţial), balano-postită (inflamaţia interesează atât glandul cât şi prepuţul), uretrita (localizarea infecţiei la nivelul uretrei care se manifestă prin usturimi şi dureri la urinat, cu micţiuni frecvente şi urini tulburi, scurgere uretrală discretă, uneori tulbure sau purulentă, alteori sangvinolentă).

Boli sexuale bacteriene

Ø ŞANCRUL MOALE / BOALA DUCREY / ŞANCROIDUL:

Definiţie: Afecţiune venerică, contagioasă, inoculabilă şi autoinoculabilă, caracterizată prin ulceraţii dureroase la nivelul organelor genitale.

Surse de dificultate:

Agentul patogen, bacilul Ducrey, este un streptobacil gram negativ, imobil, care se dezvoltă pe medii speciale (ciocolată-agăr).Se transmite prin contact sexual nepro­tejat şi este autoinoculabilă. Incubaţia e de 3-5 zile. Este mai frecventă la bărbaţi decât la femei.

Manifestări de dependenţă:

Boala debutează cu o maculă sau o papulă eritematoasă care devine pustulă şi apoi ulcerează. Ulceraţia este urmată aproape întotdeauna de apariţia adenopatiei regionale. Ulceraţia este dureroasă, rotund-ovalară, de 1-2 cm, înconjurată de o areolă eritematoasă. Se măreşte şi se grupează în mănunchiuri a câte 2 până la 5 ulceraţii. Se localizează la bărbaţi pe preput, şanţul balano-prepuţial sau pe teaca penisului şi la femeie pe labia mare, comisura posterioară sau regiunea perianală. Fără tratament se vindecă spontan în câteva săptămâni cu cicatrice. Adenopatia apare în teritoriul de drenaj al şancrului, uni- sau bilateral. Are caracter inflamator şi evoluează spre abcedare şi supuraţie cronică. Rareori apar simptome generale ca frison, febră, stare generală alterată.

Ø CHLAMYDIA

Surse de dificultate: Agentul patogen este chlamydia care face parte din clasa pararickettsiilor (inframicrobi cu metabolism propriu). Dau naştere la incluziuni intra- şi extracitoplasmatice. Se transmit pe cale sexuală. Boala evoluează frecvent fără simptome clinice.

Manifestări de dependenţă:

Pot fii acute, subacute sau cronice. Poate prezenta complicaţii: infecţii uro-genitale (uretrite, epidimită, prostatită, cervicită, uretrită acută la femei), PID (Pelvic Inflamatory Desease), proctită şi infecţii extragenitale: perihepatita, artrita reactivă „câştigată” pe cale sexuală şi îmbolnăviri ale nou-născutului: conjunctivita chlamidiană şi pneumonia neonatală.

Consecinţele netratării bolii sunt sterilitate, sarcină ectopică. Se poate manifesta cu disurie, cervicită muco-purulentă, sau sângerări post-coitale. Cervicitele muco-purulente se caracterizează prin leucoree purulentă, galben-verzuie si hiperemie la nivelul colului. Netratată se poate complica cu ascensionarea infecţiei cu apariţia salpingitelor (forma de BIP) ceea ce poate duce la obstrucţii tubare, sarcină ectopică sau infertilitate.

Ø GONOREEA:

Definiţie: Boală infecto-contagioasă prin transmitere sexuală dar nu numai, cu localizarea primitivă uretrală capabilă să dea complicaţii loco-regionale şi mai rar la distantă.

Surse de dificultate:

Agentul patogen este N. Gonorrhoeae. Patogenitatea gonococului depinde de fixarea lui şi de invadarea acestuia înainte de a fi îndepărtate de fluxul urinar. Incubaţia este de 2-5 zile. Este mai frecventă la bărbaţi. Neisseria Gonorrheae este un diplococ gram negativ, aplatizat, aerob.

Manifestări de dependenţă: prezintă două forme:

1) Infecţia gonococică anterioară (prurit la nivelul fosei naviculare, tumefierea şi înroşirea meatului urinar şi apariţia secreţiei mai întâi alb gălbui şi apoi galben-verzui. La proba celor două pahare doar în primul pahar conţinutul este turbid. Subiectiv, pacientul prezintă arsuri, înţepături, prurit de-a lungul uretrei în timpul micţiunilor.

2) Infecţia gonococică totală se extinde şi la uretra posterioară cu polakiurie, disurie, tenesme urinare, hematurie terminală, erecţii frecvente şi uneori hemospermie.

Infecţia gonococică cronică se manifestă prin urini tulburi, secreţie evidenţiată dimineaţa „picătura matinală”. Infecţia gonococică la femei foarte rar se manifestă dar când se manifestă apar scurgeri vaginale purulente abundente, dureri, usturimi la micţiune, metroragii. Debutează insidios prin discrete usturimi la micţiune, disurie. Particularităţi: infecţie gonococică ano-rectală la femei prin vecinătate sau la bărbaţii homosexuali şi infecţie gonococică oro-faringiană care se manifestă prin angine eritematoase sau prin amigdalite exsudative.

Ø SIFILISUL (LUESUL):

Definiţie: Este o boală infecto-contagioasă transmisă pe cale sexuală fiind produsă de un microorganism spiralat denumit Treponema Pallidum, care se găseşte în cantitate mare în leziunile cutanate sau de pe mucoase pe care le provoacă sifilisul.

Surse de dificultate:

Spirocheta sifilisului se găseşte însă şi în sânge, în fazele avansate ale bolii fiind răspândită în tot organismul. Boala se transmite în 98-99% pe calea raporturilor sexuale. Agentul bolii trece de la bolnav la omul sănătos şi se fixează în zona genitală unde apar primele leziuni (la 3 săptămâni de la contactul infectant).

Manifestări de dependenţă:

Sifilisul se împarte în sifilis recent şi în sifilis tardiv. Sifilisul recent înseamnă toate manifestările clinice care apar în primii doi ani de infecţie iar în sifilisul tardiv manifestările apar după 2 ani. În cazul în care nu se poate stabili data infecţiei vorbim de un sifilis ocult. Sifilisul recent se împarte în trei categorii: sifilis primar, secundar şi latent recent.

Sifilisul primar apare după trei săptămâni de la contactul sexual infectant. Se manifestă cu apariţia unei papule roşiatică, nedureroasă care devine ulceraţie nedureroasă, cu margini netede, uneori ridicate, ferm elastice, cu fund neted curat, de unde şi denumirea de „şancru tare”. Nu de foarte puţine ori aspectul este atipic, iar şancrul poate lipsi. Şancrul primar se localizează la bărbaţi la nivelul organelor genitale externe, la femei la nivelul vulvei, colului uterin şi perineului, dar se mai poate localiza şi pe buze, mucoasa oro-faringiană sau ano-rectală. Acest stadiu al sifilisului se mai caracterizează prin apariţia unei edenopatii loco-regionale ce se vindecă în 3-6 săptămâni. La 1-4 săptămâni apar anticorpii antitreponemici serici.

Sifilisul secundar se manifestă prin apariţia unor erupţii cutaneo-mucoase, care apar în valuri (maculă, papulă, scuamă, pustulă, sau combinaţii ale acestora), localizate pe trunchi şi rădăcina membrelor, accentuându-se la nivelul plicilor şi zonelor de flexie. Alte manifestări ale sifilisului secundar sunt: alopecia, plăcile mucoase, leziunile oculare, osoase sau ale sistemului nervos central.

Sifilisul tardiv se instalează după 2 ani, atunci când erupţiile de sifilis secundar au încetat. Se aşterne o lungă perioadă de linişte aparentă, ce durează de la 3 până la 20 ani. Este perioada de „sifilis latent tardiv”.

Sifilisul terţiar apare după 3-20 ani de la infecţie dar numai la cazurile care nu s-au tratat în faza de sifilis primar sau sifilis secundar (sau care au fost tratate incomplet ori cu antibiotice neadecvate). Sifilisul terţiar are localizare în toate organele: 70% la nivelul pielii, 9% în articulaţii şi oase, 10% în sistemul nervos central, 6% în mai multe organe concomitent. Leziunile cutanate din sifilisul terţiar sunt multiple: tuberculidele sifilitice ( se manifestă ca mici nodozităţi cutanate, dure, infiltrative, nedureroase, de culoare galbenă-arămie, grupate sub forma unei eflorescenţe, care după vindecare lasă mici cicatrici şi pigmentaţii), gomele sifilitice (ca nişte nodozităţi de mărimea unei alune sau nuci situate în hipoderm, care au o fază de inflamaţie, una de ulceraţie şi una de cicatrizare; se vindecă spontan şi lasă cicatrici deformate). Particularităţi: sifilisul terţiar osteo-articular (apare sub forma unui reumatism ciudat, manifestat prin deformarea uneori monstruoasă, a articulaţiilor mari fără a se însoţi de durere; sifilisul terţiar nervos (cea mai gravă complicaţie a sifilisului netratat deoarece duce la infirmităţi grave, la tulburări psihice sau chiar deces.

Ø LIMFOGRANULOMATOZA VENERIANA (Boala Nicolas-Favre)

Surse de dificultate: Chlamydiile cuprind următoarele subgrupe: C trachomatis, C. Psittaci şi tulpina TWAR, microorganisme ce duc la limfogranulomatoză veneriană. Se transmite prin contact sexual neprotejat. Are o incubaţie variabilă de 3-30 zile. Limfogranulomatoza este predominant o boală a sistemului limfatic. Principalele procese patologice care se produc sunt trombolimfangita şi perilimfangita, cu diseminarea inflamaţiei de la ganglionii infectaţi spre ţesuturile vecine. Procesul inflamator durează săptămâni sau chiar luni. Deşi infecţia este de regulă localizată la unul sau două grupuri limfatice, chlamydiile pot disemina hematogen şi la nivelul sistemului nervos central.

Manifestări de dependenţă:

Şancrul limfogranulomatos este o eroziune herpetiforma nedureroasă, neinfiltrativă care se vindecă fără urme în câteva zile. Adenopatia limfogranulomatoasă apare la 3-15 zile după apariţia şancrului şi are aspect de ganglioni duri, uşor dureroşi, mobili pe planurile superioare şi profunde care cu timpul se ramolesc şi fistulizează cu puroi fliant, vâscos, albicios. Evoluţia este lentă spre sclerozare ganglionară.

Alte manifestări: febră, stare generală alterată, artralgii, redoare articulară, meningoencefalită şi hepatosplenomegalie.

Netratată, limfogranulomatoza se vindecă în 6-8 săptămâni, dar majoritatea cazurilor lasă sechele datorită obstrucţiei limfatice.

Ø GRANULOMUL INGHINAL:

Definiţie: Este o boală contagioasă cronică granulomatoasă, caracterizată prin apariţia unor ulceraţii serpiginoase, indolore, localizate genital şi perigenital.

Surse de dificultate:

Agentul etiologic este Colynimatobacterium granulomatosis, bacil Gram-negativ, imobil, care se colorează bipolar.

Manifestări de dependenţă:

Debutează ca o papula sau un nodul subcutanat, care se erodează şi conduce la o ulceraţie bine delimitată, nedureroasă. Zonele de elecţie sunt: organele genitale (preput, gland, labii), pubis, perineu, regiunea perianală şi inghinală. Localizările extragenitale sunt rare.

Ø MICOPLASME:

Surse de dificultate:

Mycoplasmele sunt cele mai mici bacterii (0,2-0,8μm) care trăiesc liber, facultativ anaerobe, lipsite de perete celular, ceea ce le face rezistente la penicilină. Infecţiile genitale sunt produse de trei specii: M. Hominis: (determină pielonefrita, BIP, febra postpartum sau postabortum), Ureaplasma urealyticum, si M. Genitale. Deoarece aceste specii sunt frecvent identificate în tractul genital al indivizilor sănătoşi, rolul lor patogen nu este unanim recunoscut. Transmiterea se face exclusiv prin contact sexual.

Manifestări de dependenţă:

Diferă în funcţie de sex: la femeie mycoplasmele produc vaginită (determinate mai ales de M. Hominis care duc la modificări inflamatorii vaginale, cu o secreţie cu miros fetid „de peşte”), BIP (după infecţii ascendente, pot să apară cervicite, endometrite, salpingita), şi febra postpartum postabortum. La bărbaţi mycoplasmele determină uretrite, prostatite şi epidimita.

Ø STREPTOCOCIA GENITALA:

Surse de dificultate: Cel mai întâlnit streptococ care produce infecţie genitală este cel din grupul B.

Manifestări de dependenţă: la femei infecţii latente asimptomatice şi nesupărătoare ce se pot vindeca fără vreo simptomatologie, iar la bărbat leziunile sunt minime, rareori o balanită eritematoasă etichetată drept iritaţie locală.

Bolile sexuale virale

Ø HEPATITELE VIRALE:

Definiţie: Boli specifice umane produse de virusurile hepatice care afectează în principal ficatul cu manifestări clinice cu evoluţie de regulă autolimitantă cu vindecare spontană imunitate specifică durabilă.

A) HEPATITA VIRALĂ CU VIRUS HEPATIC DE TIP A (HAV CU VHA)

Surse de dificultate: Virusul hepatic A, tip ARN, sferic de 27 mm, lipsit de anvelopă protectoare din familia Picornaviridae.

Manifestări de dependenţă:

- 2-4 zile model pseudogripal (cu febră moderată, cefalee, disconfort global);

- dispeptic (disconfort epigastric);

- dureros (pseudocolică biliară, uretrală sau chiar apendiculară, sindrom dispeptic moderat);

- nervos (astenie cu suferinţă cerebrală cu insomnie nocturnă şi somnolenţă diurnă, iritabilitate, bradipsihie, dificultăţi de recepţie şi concentrare a atenţiei, tulburări mnezice, dezorientare, agitaţie psihomotorie, tremurături ale extremităţilor);

- reumatoid;

- urticarian (exanteme pruringinoase cu aspect urticarian);

- purpuric (gingivoragii, epistaxis, menometroragii, manifestări hemoragipare);

- icteric, modificări de culoare ale urinei şi fecalelor, hepatomegalie, splenomegalie, ce se complică cu insuficientă hepatică.

B) HEPATITA VIRALĂ CU VIRUS HEPATIC DE TIP B (HVB CU VHB)

Surse de dificultate: Virus ADN cu diametrul de 42 mm cu structură complexă cu anvelopă glicoproteică şi nucleocapsidă având mai multe enzime (ADN-polimeraza). Sursa de infecţie este reprezentată de purtătorii aparent sănătoşi, bolnavii cu boală acută clinic, purtători convalescenţi, bolnavi cu forme cronice evolutive, bolnavi cu ciroza sau adenocarcinom hepatic, bolnavi cu forme nehepatice de infecţie. Calea de transmitere este parenterală şi sexuală. Perioada de incubare 7-14 zile. Tendinţa lentă de creştere a icterului; sindrom de citoliză cu instalare mai lentă.

Manifestări de dependenţă:

Astenie, inapetenţă. Debut frecvent reumatoid şi neuro-psihic, rar pseudogripal.

C) HEPATITA VIRALĂ CU VIRUS HEPATIC C (HVC CU VHC) este o hepatită virală non-A, non-B.

Surse de dificultate: Format din ARN monocantenar cu dimensiuni de 30-38 μ / m diametru. Sursa de referinţă – omul. Cale de transmitere - sexuală şi verticală (de la mamă la făt), predominant prin transfer de sânge.

Manifestări de dependenţă: Asemănătoare cu HVB dar cu o incubaţie mai scăzută şi o tendinţă de cronicizare mai mare..

D) ALTE TIPURI DE HEPATITĂ (HVE, HVG, HVF) nu se transmit pe cale sexuală.

Ø HIV / SIDA

Definiţie: SIDA: sindromul de imunodeficienţă acută dobândită (AIDS = Acquired Imune Deficiency Syndrome) este dată de virusul HIV (Human Imunodeficiency Virus în traducere virusul imunodeficienţei umane ).

Surse de dificultate:

Face parte din familia retroviridae genul Lentivirinae cunoscându-se două tipuri: HIV 1 şi HIV 2. Virusuri ARN care determină infecţii virale lente, au un înveliş extrem lipoproteic şi parte centrală, nucleocapsida compusă din ARN şi reverstranscriptază cu un rol esenţial în multiplicare.

Epidemiologie: transmiterea este strict umană, sângele, sperma şi secreţiile vaginale fiind cele mai importante produse biologice cu rol în transmiterea infecţiei HIV. Sperma este unul din fluidele biologice cu cel mai mare coeficient de risc (lichid bogat in limfocite CD4 – foarte atractiv pentru virus). Sexul anal neprotejat (mai frecvent la homosexuali) este cel mai periculos având în vedere că rectul nu e construit pentru a rezista la frecări, vasele rupându-se uşor, provocând sângerări. În plus în zona rectală se află limfocite CD4 care atrag virusul. Transmiterea se mai face pe cale parenterală, perinatală şi postnatală. În schimb transmiterea nu are loc prin contactul cotidian cu semenii, în cadrul familiei, la şcoală, la joacă, la restaurant, dintr-un sărut obişnuit, la bazinul de înot, de la muşcătura unui ţânţar.

Receptivitate: Copii < 13 ani, adulţii homosexuali, bisexuali, consumatori de droguri i.v., transfuzii de sânge infectat, prostituatele, persoane cu multiplii parteneri sexuali. Persoana infectată nu prezintă imunitate devenind sursă de infecţie şi rămâne ca atare toată viaţa.

Manifestări de dependenţă:

Semne timpurii de infecţie HIV: subfebrilităţi, tuse persistentă, ganglioni măriţi, scăderea în greutate, diaree trenantă cronică, fatigabilitate, transpiraţii nocturne, astenie + afte bucale (acuzate de C.Albicans), Zona Zoster, anemie etc. Semne tardive: receptivitate infecţioasă generală cu semne clinice specifice fiecărei boli, deces.

Pacientul cu HIV trece prin 4 stadii:

I. Stadiul de latenţă în trei etape:

- etapa de incubaţie (5-12 săptămâni) – asimptomatică;

- perioada acută / seroconversia – asimptomatică; la 20% din cazuri poate sa apară stare generală alterată nejustificată, febră, erupţii cutanate, cefalee, ganglioni crescuţi în volum mai ales la nivelul axilelor;

- 3.perioada asimptomatică cu durată variabilă de la câteva luni la câţiva ani.

II. Stadiul de limfadenopatie generalizată persistentă cu manifestări ca astenie, transpiraţii nocturne, febră.

III. Stadiul complex AIDS – toţi pacienţii cu infecţie cronică, simptomatici, dar care nu au făcut nici o infecţie oportunistă

IV. Stadiul de SIDA/AIDS : complicarea cu infecţii, tumori şi afectare a SNC.

Ø VIRUSUL HERPES SIMPLEX

Surse de dificultate: HSV are o nucleocapsidă cu ADN dublu spiralat cu structură icosaedrică, membrană lipidică şi o anvelopă cu diametrul de 150-200mm. Exista HSV-1 şi HSV-2. Sursa de infecţie este omul. Se transmite prin contact direct (transmitere prin secreţii infecţioase – HSV-1 contact cu secreţii orale, HSV-2 contact cu secreţii genitale mai ales).

Manifestări de dependenţă:

Primoinfecţia la nou născuţi are evoluţie severă (boală herpetică generalizată); la copii se manifestă printr-o infecţie inaparentă. Herpesul recidivant este favorizat de boli febrile (pneumonii, meningite bacteriene, tulburări digestive, stres, insolaţie). Evoluţia herpetică are trei stadii: stadiul preeruptiv (prurit, arsură), stadiul eruptiv (pata eritematoasă, congestivă cu elemente papuloase ce se transformă în vezicule), stadiul de cruste (ulcerarea veziculelor în 6-8 zile).

VHS-2 provoacă herpesul genital feminin care se localizează pe col, sau sub formă de vulvovaginită. La bărbaţi veziculele apar pe gland, prepuţ mai rar pe scrot.

Ø H.P.V. – HUMAN PAPILLOMA VIRUS

Surse de dificultate:

Virioni mici fără anvelopă, genom ADNds circular cu replicare în nucleii celulei gazdă cu tropism specific pentru celulele epiteliale scuamoase. Au fost descrise în jur de 60 de genotipuri, unele cu potenţial malign (16, 18, 31, 33).

La om se transmite pe cale sexuală. Incidenţa cancerului de col în România ultimilor ani a fost cuprinsă între 21,29 ‰ (1990) si 24,74 ‰ (1996), ceea ce situează România pe locul doi în Europa. În acelaşi timp România ocupa primul loc în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea prin cancerul de col.

Manifestări de dependenţă:

Veruca vulgaris în palmă şi plantă (serotipul 1, 2, 4); condiloma accuminată genital (serotipul 6, 11, 16, 18, 31); papilome laringiene-corzi vocale (serotipul 13, 32); epidermo­displazia veruciforma familială pe piele (serotipul 5); carcinom de col uterin, ano-genital (serotipul 16, 18).

Cancerul invaziv al colului, în stadii precoce poate fii asimptomatic, sau pot să apară manifestări puţin importante: sângerări vaginale în afara menstrei, după contact sexual sau toaletă vaginală, leucoree murdară, uneori cu striuri sangvine, durere şi manifestări datorate afectării organelor de vecinătate: tulburări urinare, polakiurie, hematurie, constipaţie, tenesme rectale, edeme ale membrului inferior etc.

Ø MOLLUSCUM CONTAGIOSUM:

Definiţie: Afecţiune virală, umană, contagioasă, autoinoculabilă, transmisă pe cale sexuală

Surse de dificultate: Agentul patogen este un virus din grupa pox virus.

Manifestări de dependenţă: Perioada de incubare este de 2 săptămâni până la 2 luni. Se caracterizează prin mici tumorete hemisferice, albe, translucide, ferme, de mărimea unei gămălii de ac până la un bob de mazăre. Au o nuanţă roz-palida şi prezintă o ombilicare cupuliformă centrală. La presiune prin orificiul central iese o substanţă galbenă cenuşie. Fără tratarea leziunilor se înmulţesc, boala persistând trei-patru ani. Leziunile cu sediul în regiunea perigenitală şi genitală sunt consecinţele contaminării sexuale.

BTS - definitie si clasificare

Bolile cu transmitere sexuală este un termen aplicat pentru o serie de boli care se transmit prin contact sexual neprotejat, vaginal, oral sau anal. Agenţii patogeni pătrund în organism prin zone de mucoase lipsite de continuitate (leziuni la nivelul vaginului, uretrei, cavităţii orale sau rectale). Condomul (prezervativul) este singura modalitate de protecţie împotriva contactării BTS-urilor, deşi acesta nu este eficient în bolile parazitare.

„După cum arată specialiştii care s-au ocupat de aceste boli în prezent există aproximativ 40 de agenţi infecţioşi care pot fi transmişi cu ocazia raporturilor sexuale. Unii dintre aceşti agenţi sunt producători de boli bine cunoscute (sifilis, gonoree, şancru moale etc.), pe când alţii sunt mai puţin cunoscuţi de populaţie (microplasme, chlamidii, bacilii Gram negativi, virusul citomegalic).

În afară de aceşti agenţi patogeni, cu ocazia raporturilor sexuale se mai pot transmite şi alţi agenţi infecţioşi: bacterii intestinale (de tipul Shigella sau Salmonella, Isospora belli, Neisseria meningitides, micobacterium); virusuri (virusul Epstein-Barr, echovirusi); paraziţi intestinali (Strongyloides stercoralis, Enterobius vermicuralis etc.) majoritatea acestor ultime infecţii fiind întâlnite la homosexuali.”

După agentul patogen bolile cu transmitere sexuală se clasifică astfel:

Ø Bacteriene

- Şancrul moale / boala Ducrey / şancroidul (Haemophilus ducrey);

- Chlamydia (Chlamydia Trachomatis - Serotipurile L1,L2,L3 );

- Gonoreea ( Neisseria gonorrhoeae );

- Sifilisul / luesul ( Treponema Pallidum );

- Granulomul inghinal (Colynimatobacterium granulomatosis);

- Micoplasme ( Mycoplasma hominis);

- Ureaplasme ( Ureaplasma urealyticum);

- Streptococia genitală (vaginita şi balanita streptococică β-hemolitică)

Ø Virale

- Hepatitele virale (VHA, VHB, VHC);

- Herpes simplex (virusul herpex simplex 1, 2 din care 2 e cel genital);

- SIDA (virusul HIV – Human Immunodeficiency Virus );

- HPV (Human Papilloma Virus tipurile 6, 11, 16, 18, 30, 45);

- Molluscum contagiosum (Virusul Moluscum contagiosum).

Ø Fungice

- Candidoza ( Candida Albicans );

- Tinea Cruris.

Ø Parazitare

- Ftiriaza pubiană / pediculoza pubiană (Pubis Phthirius);

- Scabia (Sarcoptes Scabiae).

Ø Protozoare → Trichomoniaza (Trichomonas Vaginalis).