Doua linii

In dimineata acelei zile insorite de toamna ma trezisem bine dispusa. Ma gandeam la prietena mea pe care nu o vazusem de mult timp, si am sunat-o sa vad ce face. Am stabilit sa ne vedem in jumatate de ora intr-un oras vecin, unde ea lucreaza. Ne-am baut cafeaua in parcarea unei benzinarii, unde am aflat vestea ca este insarcinata...Nu imi venea sa cred cum a putut fi atat de inconstienta sa faca o asemenea greseala cu un alt barbat decat sotul ei. Am intrebat-o de simptome si de ce are de gand sa faca. In acel moment cu o miscare subtila mi-am palpat sanii, dar mi se parea o jena specifica perioadei premenstruale...
In aceeasi zi, dupa-masa aveam programare la medicul de familie pentru un concediu medical. Eram si racita, dar vroiam cateva zile libere pentru a putea merge la Brasov, pentru un interviu. Inainte de consultatie, am cerut cheia de la toaleta, unde, intr-o mare graba si incarcata de emotii, am facut un test de sarcina. L-am bagat in geanta, m-am spalat pe maini si m-am intors in sala de asteptare, unde m-am asezat cuminte pe scaun. Dupa cinci minute am scos testul din geanta si privindu-l m-a bufnit rasul. In linistea acelei sali era rasul meu infundat care i-a facut pe ceilalti pacienti sa ma priveasca dubios. Erau doua linii...Eram insarcinata!!!

Cu doua saptamani inainte, fiind de noapte la lucru, cautam disperata pe internet un apartament pentru chirie sau de vanzare. De trei luni m-am mutat definitiv la Dani, lucru care s-a dovedit a fi una dintre cele mai proaste decizii din viata mea. El a renuntat la lucrul pe camion si s-a intors acasa pentru a fi mai mult timp aproape unul de celalalt. Intre timp m-a cerut de sotie, am ales sala, am platit avansul, ne-am ales tema, nasii, culorile, firmele de foto-video, flori, rochie, am facut o lista provizorie, deci cam tot ce este necesar pentru o nunta. Totul a fost minunat o perioada, pana cand ne-am dat seama ca ne certam cam des si ca majoritatea certurilor sunt din cauza maica-sii sau a geloziei lui. Pe 1 septembrie am decis sa plec si am luat legatura cu Sipos (proprietaul casei in care am stat eu in chirie). El avea ceva, urmand ca pe 15 sa ma mut. Pe 14 m-am razgandit, gandindu-ma ca Dani mai merita o sansa. Totul a fost bine o perioada, dupa care au aparut din nou reprosurile, crizele lui de gelozie nejustificate, care mi-au dus rabdarea la capatul ei. Gelos nu ar avea de ce sa fie, fiindca mi-am invatat greselile din trecut si nu i-am fost infidela. Greseala mea a fost insa sa fiu prea sincera cu el. Inca de la inceput i-am povestit o mare parte din trecutul meu, chestie care probabil l-a facut sa creada ca "lupul isi schimba parul dar naravul ba". Asa cum am mai spus eu am sa scriu o carte pe baza celor traite de mine pana acum si vreau ca primul meu cititor sa fie viitorul meu sot. Credeam ca pot avea incredere in Dani si ca va intelege ca trecutul e trecut dar ca ma va accepta cu tot cu el. Ce a facut el insa a fost sa foloseasca trecutul impotriva mea. Asa cum i-am  spus si lui, nu regret nimic din ce a fost in trecut, pentru ca ceea ce a fost ma face sa fiu ceea ce sunt. Nu mi-e dor de nimic si de nimeni din trecutul meu, tot ceea ce-mi doresc fiind un prezent si un viitor frumos alaturi de el. Imi ofera sex bun si conditii bune de viata, asadar nu as avea de ce sa caut in alta parte. Asta el nu intelege. Motivul pentru care insa, simt ca nu mai pot este acela ca nu trece o zi fara sa nu faca o criza de gelozie si duc lipsa de atentie. Au fost multe momentele cand m-am simtit mai singura decat atunci cand eram singura. Au fost multe datile cand i-am spus in fata ca am nevoie de cuvinte frumoase si de flori...si nu intelege. Mi-a rupt neglijent dintr-o gradina niste trandafiri pentru care m-am bucurat mai mult decat pentru o bratara de aur, dar a facut-o doar o data si...a uitat. Cuvintele frumoase se rezuma la "te iubesc" si la "ce buna esti"...Mai imi zice uneori cand merg la lucru dimineata, din pat, dar cred ca pe jumatate dormind, ca sunt frumoasa. Gelozia lui este exagerata, limitandu-mi libertatea la propriu. Nu am mai fost intr-un club de un an, nu am mai iesit cu fetele de vreo trei luni, si nu am nici o alta iesire singura in afara de lucru si cumparaturi. Gatesc, fac curatenie si cand ma plang ca sunt prea obosita pentru sex nu ma crede, spunand ca am ceva..."De aia mi-am luat femeie...sa-mi gateasca si sa am cu cine ma fute de cate ori am chef" - mi-a spus o data glumind (cica). Nu stie insa ca fiecare gluma si fiecare gelozie neintemeiata m-a facut pe mine sa spun acum doua saptamani - GATA!!! 
Si stand in fata calculatorului intr-o noapte la lucru, am avut o revelatie trezindu-mi din lunga-i hibernare constiinta. Mi-a adresat urmatoarele intrebari: "Ce-ti doresti?", "De ce ai nevoie?" - ajutandu-ma la fiecare raspuns al meu cu o alta intrebare. Vreau sa fiu fericita. Nu mai vreau sa fiu singura. Nu mai vreau sa sufar. Vreau sa evoluez. Vreau sa citesc, sa merg la teatru, sa ma plimb prin natura, lucruri pe care nu le-am mai facut de aproape un an..."Nu te-am lasat eu?" - m-ar intreba el, deculpabilizandu-se ca de fiecare data... Si atunci constiinta mi-a raspuns: unde ai putea sa faci ce vrei si sa nu fii singura? Unde ai avea parte de iubire neconditionata. Unde vrei sa mergi? Acasa - i-am raspuns, si atunci mi-am dat seama ca intr-adevar rolul meu la Cluj s-a incheiat. Nu mai are rost sa platesc chirie, nu ar avea rost sa ma chinui platind rate singura, neavand pe nimeni de incredere care sa ma sustina neconditionat, la orice ora din zi si din noapte. Si atunci am depus CV-uri pentru Brasov. Am fost contactata in scurt timp de cel mai renumit spital privat din Brasov. Urma sa merg la interviu miercuri iar eu vineri, cu o saptamana inainte, am aflat ca sunt gravida. M-am gandit atunci la un semn divin care ma impiedica sa plec. M-am dus totusi la interviu, unde am fost flatata de cei de acolo, incantati de pregatirea mea profesionala. Joi am fost la ecograf, unde s-a depistat un mic punct negru pe uter dar si o formatiune pe ovarul drept care ar putea fi corp galben sau...sarcina extrauterina. Mi s-a recomandat dozarea b-HCG in dinamica si un alt ecograf luni care sa confirme sau nu suspiciunile. Nu am facut pana acum avort, fiind impotriva lui. Ma tot gandesc ca poate va fi o trauma...Oare daca ar fi fetita cum ar fi? Sau cum ar fi daca ar fi baiat? Eu sa omor?!? Daca nu voi mai putea ramane insarcinata...
Si ma aflu deci in fata a doua linii...drumul meu se bifurca si nu stiu ce sa aleg. Sa omor copilul sau sa fac copilul si sa ma "omor" pe mine?