Sa fii femeie insarcinata e un sentiment minunat. Sa stii ca in tine creste o viata, depaseste orice fericire din lumea asta. Acesta este unul dintre motivele pentru care mi-am dorit sa il pastrez pana la sapte saptamani. Stiam ca asta va urma si ca la un moment dat ma voi desparti de puiul meu, dar imi placea sa-l stiu acolo crescand in mine. Eram mai linistita,desi plangeam mai mult. Ma simteam mai bine cu mine, desi simteam zilnic cum capat proportii. Mi s-au marit sanii considerabil, dar ma dureau teribil...Erau sentimente contradictorii care insa ma faceau sa ma simt cu adevarat femeie...
Mi-a luat mult sa manageriez sufletul si mintea si sa ajunga amandoua la un unison. Dormeam si cand ma trezeam dimineata nu-mi venea sa cred ca este adevarat si ca va trebui sa...ucid. Multa vreme a trebuit sa ma gandesc ca de fapt nu omor ci ca iau o decizie inteleapta pentru viitorul meu. Gandul asta si sentimentele care ma copleseau datorita hormonilor m-au facut de atatea ori sa vreau sa-l pastrez si sa raman cu Dani. Dani insa nu a inteles de unde si fluctuatiile gandurilor mele si lipsa de decizie. Daca el ar fi fost iubitor si mi-ar fi aratat dorinta de a ramane, as fi ramas. Atitudinea lui indiferenta plus violenta m-a determinat sa iau adevarata decizie. Femeile pe care le cunosc si in care am incredere m-au linistit, spunandu-mi ca acum manevra intreruperii de sarcina nu este deloc dureroasa si voi trece cu bine peste. Mie mi-era totusi frica...
M-am trezit in acea zi de luni linistita si total convinsa ca ceea ce urmeaza sa fac este spre binele meu. Am ajuns la spital nepregatita, nestiind ca mi se va face internare de o zi. Am fost plasata intr-un salon cu trei paturi, cu pereti albi si inalti si geamuri vechi subtiri prin care trecea vantul. M-am asezat in pat, cu mainile pe piept uitandu-ma la tavan si gandindu-ma la nimic. Ca un fulger mi-a trecut prin cap sa imi iau lucrurile si sa plec...vroiam sa merg acolo unde in ultimul an am crezut ca e `acasa`. Mi-a trecut acest gand repede, cand o infirmiera a intrat in salon si mi-a dat o rochie larga in care mai incapeau inca doua femei ca mine. Am observat ca rochia era conceputa pentru lauze pentru ca se putea desface la sani. Am zambit. M-am imbracat si m-am asezat in pat. In scurt timp am adormit. M-a trezit o asistenta frumos machiata, care m-a pus sa semnez o hartie. Nu stiu ce am semnat si buimaca cum eram m-am dus in camera unde urma sa mi se faca procedura. Atunci am realizat ce urmeaza si am bufnit in plans. Un nene cu tigara in gura - medicul anestezist specialist - ma linistea stergandu-mi lacrimile. Urasc sa mi se puna mana pe fata cand sunt machiata si atunci i-am spus `hei vezi ca-mi stergi machiajul`...Mi-a raspuns: `cu tine sunt domnul doctor si eventual imi stergeti machiajul`...`cum o fi` - gandesc si imi cer scuze politicos. Medicul imi spunea cum sa stau pe masa, asistenta imi baga branula, o alta femeie ma intreba cati ani am, de adresa, de sanatate, eu ma uitam spre Razvan - anestezistul - singurul pe care il cunosteam, si il rugam in haosul ala sa aiba grija de mine. Un mililitru de midazolam, cateva secunde si eram high, alt mililitru de Fentanyl si spuneam cu voce tare `ce fain...`Vroiam sa vad efectul propofolului dar nu am mai apucat...
M-am trezit intr-un scaun cu rotile si la cateva secunde in pat. Eram mirata cum de s-a terminat totul asade repede. Trecusera mai bine de douazeci de minute dar parca au fost doar cateva secunde, desi dupa calitatea somnului avut parca as fi dormit ore intregi. Eram intinsa in pat cu un somoiog de vata intre picioare si mi-era ingrozitor de foame. Medicul mi-a explicat ca voi avea voie sa mananc de abia dupa ora cinci dupa amiaza, dar cum a plecat din salon am scos sendvisul din geanta. M-a prins mancand si un pic speriat mi-a spus sa-l bag la loc ca imi va fi rau. Medicul era un barbat ciudat, chel, cu ghiul pe inelar, cu o usoara tenta de gay, dar simpatic. Mi-a spus ca in jumatate de ora ma pot imbraca si pot semna actele de externare. In cinci minute eram gata, in fata biroului lui. Cum a intervenit o urgenta, m-am dus sa fumez o tigara si sa sun persoanele ingrijorate. Am ales sa merg singura pentru ca stiam ca daca ar fi fost cineva m-ar fi compatimit si as fi plans. Am sunat-o pe prietena mea de suflet si ne-am intalnit sa mancam. Si ea a ales sa renunte, doar ca a apelat la varianta medicamentoasa. Ne plimbam apoi pe strada si radeam...Doua pizde cu pizdele in pioneze...
Am scapat de o piatra de pe inima...respect riguros indicatiile medicului si tratamentul pentru ca nu-mi doresc repercursiuni negative.
Cat despre suflet, stiu ca toata viata voi avea ceva in comun cu Dani - un inger, pe care il pupa mama in cer!!!
miercuri, 18 noiembrie 2015
Cum am plecat
Bagajele mi-erau facute...Le-am facut pentru ca luasem o decizie. El era din ce in ce mai nervos. Ma acuza, imi reprosa zilnic chestii care ma dureau, dar stateam si inghiteam in sec fiecare astfel de galusca fara a riposta...
Intr-o seara mi se facuse pofta de bere. Atat de tare incat nu ma mai puteam concentra la nimic. Am decis sa mergem amandoi la cel mai apropiat magazin ca sa cumparam (din banii mei) o bere. Pe drum ne-am contrazis in legatura cu o manevra de condus si s-a ofensat atat de tare incat la un moment dat a tras pe dreapta a oprit si m-a invitat sa poftesc afara din masina. Trebuia sa ies la naiba sa vad, ma lasa asa imbracata, insarcinata fiind, sa ma intorc pe jos acasa? L-am rugat sa inceteze si in cele din urma a pornit masina. Ajunsi acasa, am gustat doar din spuma berii, dupa care m-am dus in pat. Mi-a spus atunci sa ma decid o data, ca el s-a saturat sa se simta bataia mea de joc. Cand in sfarsit a venit in camera, am incercat sa ii explic calm dorintele si nevoile mele si in lacrimi l-am rugat sa ma inteleaga fiindca decizia si situatia in care eram nu era una tocmai una usoara. Atunci mi-a zis sec sa tac. Nu am vrut si am continuat. In urmatorul moment m-am trezit cu mainile lui inclestate in jurul incheieturilor mainilor mele, strangadu-le tare ca intr-o ranga. M-am smucit, am tipat si dadeam in el cu picioarele, lucru care il enerva si mai tare. Atunci m-a smucit si m-a trantit pe jos spunandu-mi sa ies din casa lui. Si acela a fost momentul cand m-am trezit, cand adrenalina care imi inunda toate venele m-a facut sa spun gata. Si mi-am luat bagajele facute deja, am mai strans dintre lucruri si intr-un sfert de ora eram in hol decisa sa plec cu taxiul la miezul noptii din casa aceea care ma sugruma. In timp ce strangeam, maica-sa se plimba in jurul meu rugandu-ma sa nu plec si implorandu-l pe Dani sa faca ceva sa ma opreasca. El statea intins in pat de parca nimic nu s-ar fi intamplat, fara sa auda ce se intampla in jur. Indiferenta lui m-a inrait si mai mult si de aia fara sa ma uit in spate cu multe bagaje in mana, am plecat. Chemasem deja taxiul care nu ajunsese, dar cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet si in maini, trageam cu furie troller-ul pe pietrele ulitei de tara, uitandu-ma numai in fata, spre lumina. Cand am iesit din curte am simtit o usurare, o liniste in suflet si totodata o putere nemarginita sa reusesc. Strabateam intunericul cu o furie extraordinara. M-am uitat in spate si in lumina becului din fata casei am vazut-o pe maica-sa venind spre mine. In linistea noptii se auzeu rotile trolerului care haraiau printre pietre si vocea mea care soptea spre ea sa nu vina spre mine, sa ma lase in pace. In cele din urma m-a ajuns si cu lacrimi in ochi s-a oferit sa ma ajute cu bagajele si m-a rugat sa ma razgandesc, sa raman ca o sa-mi para rau. In cele din urma a venit si taxiul. M-am despartit de Mica imbratisandu-ne in lacrimi. Dupa ce a pornit taxiul am izbucnit intr-un plans isteric care l-a speriat pe sofer, cerandu-mi in cele din urma detalii si incurajandu-ma in continuu. Ajunsa la prietena si colega mea cu suflet mare, care stia ca la un moment dat voi merge la ea, m-am simtit cu adevarat eliberata. Fata asta m-a ajutat teribil de mult, atat cu bani cat mai mult cu sustinerea ei morala. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu ar fi fost ea. Ii multumesc din suflet si ii voi ramane mereu datoare pentru tot. Ma voi revansa frumos intr-o zi, pentru ca atat ea cat si mama ei s-au dovedit niste oameni cu un suflet mai mult decat minunat.
Nu am vorbit cu Dani cateva zile. M-a sunat sa imi spuna cat ii este de dor de mine si ca ii pare nespus de rau pentru cele intamplate. Mi-a propus sa ramanem prieteni si sa ne mai intalnim pana plec. Si ne-am mai intalnit, pentru ca nu ne putem lasa unul de altul asa dintr-o data. Mi-a propus sa ne mai intalnim, sa mai dormim impreuna, sa ne mai futem un pic si...am fost de acord. Nimeni din jur nu ne-a inteles si nici nu am vrut sa dau prea multe explicatii. Eu imi strangeam lucurile de la el si in timpul asta ne luam in brate si ne pupam. Maica-sa se uita ciudat la noi si spunea mereu ca jura ca nu intelege...Nici noi nu intelegem, dar de ce atata bataie de cap cand stim ca cea mai buna vindecare este de fapt acceptarea si impacarea cu noi insine si cu celalalt. Duminica dinaintea intreruperii de sarcina mi-a scris : `Hai acasa!...ce alegere grea!!Sa fi la un pas de a-ti intemeia propria familie si a-ti face un rost in viata...sau sa ramai singur, sa suferi...o perioada si sa incepi sa cladesti langa altcineva de la zero...Imi pare rau ca s-a ajuns aici, cand am fost atat de aproape. Noapte buna puiutii mei! As vrea sa fi langa mine sa va tin pentru ultima data la pieptul meu!` ...Dar era prea tarziu pentru astfel de regrete...a doua zi eram programata pentru avort, si nu puteam da inapoi...
Intr-o seara mi se facuse pofta de bere. Atat de tare incat nu ma mai puteam concentra la nimic. Am decis sa mergem amandoi la cel mai apropiat magazin ca sa cumparam (din banii mei) o bere. Pe drum ne-am contrazis in legatura cu o manevra de condus si s-a ofensat atat de tare incat la un moment dat a tras pe dreapta a oprit si m-a invitat sa poftesc afara din masina. Trebuia sa ies la naiba sa vad, ma lasa asa imbracata, insarcinata fiind, sa ma intorc pe jos acasa? L-am rugat sa inceteze si in cele din urma a pornit masina. Ajunsi acasa, am gustat doar din spuma berii, dupa care m-am dus in pat. Mi-a spus atunci sa ma decid o data, ca el s-a saturat sa se simta bataia mea de joc. Cand in sfarsit a venit in camera, am incercat sa ii explic calm dorintele si nevoile mele si in lacrimi l-am rugat sa ma inteleaga fiindca decizia si situatia in care eram nu era una tocmai una usoara. Atunci mi-a zis sec sa tac. Nu am vrut si am continuat. In urmatorul moment m-am trezit cu mainile lui inclestate in jurul incheieturilor mainilor mele, strangadu-le tare ca intr-o ranga. M-am smucit, am tipat si dadeam in el cu picioarele, lucru care il enerva si mai tare. Atunci m-a smucit si m-a trantit pe jos spunandu-mi sa ies din casa lui. Si acela a fost momentul cand m-am trezit, cand adrenalina care imi inunda toate venele m-a facut sa spun gata. Si mi-am luat bagajele facute deja, am mai strans dintre lucruri si intr-un sfert de ora eram in hol decisa sa plec cu taxiul la miezul noptii din casa aceea care ma sugruma. In timp ce strangeam, maica-sa se plimba in jurul meu rugandu-ma sa nu plec si implorandu-l pe Dani sa faca ceva sa ma opreasca. El statea intins in pat de parca nimic nu s-ar fi intamplat, fara sa auda ce se intampla in jur. Indiferenta lui m-a inrait si mai mult si de aia fara sa ma uit in spate cu multe bagaje in mana, am plecat. Chemasem deja taxiul care nu ajunsese, dar cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet si in maini, trageam cu furie troller-ul pe pietrele ulitei de tara, uitandu-ma numai in fata, spre lumina. Cand am iesit din curte am simtit o usurare, o liniste in suflet si totodata o putere nemarginita sa reusesc. Strabateam intunericul cu o furie extraordinara. M-am uitat in spate si in lumina becului din fata casei am vazut-o pe maica-sa venind spre mine. In linistea noptii se auzeu rotile trolerului care haraiau printre pietre si vocea mea care soptea spre ea sa nu vina spre mine, sa ma lase in pace. In cele din urma m-a ajuns si cu lacrimi in ochi s-a oferit sa ma ajute cu bagajele si m-a rugat sa ma razgandesc, sa raman ca o sa-mi para rau. In cele din urma a venit si taxiul. M-am despartit de Mica imbratisandu-ne in lacrimi. Dupa ce a pornit taxiul am izbucnit intr-un plans isteric care l-a speriat pe sofer, cerandu-mi in cele din urma detalii si incurajandu-ma in continuu. Ajunsa la prietena si colega mea cu suflet mare, care stia ca la un moment dat voi merge la ea, m-am simtit cu adevarat eliberata. Fata asta m-a ajutat teribil de mult, atat cu bani cat mai mult cu sustinerea ei morala. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu ar fi fost ea. Ii multumesc din suflet si ii voi ramane mereu datoare pentru tot. Ma voi revansa frumos intr-o zi, pentru ca atat ea cat si mama ei s-au dovedit niste oameni cu un suflet mai mult decat minunat.
Nu am vorbit cu Dani cateva zile. M-a sunat sa imi spuna cat ii este de dor de mine si ca ii pare nespus de rau pentru cele intamplate. Mi-a propus sa ramanem prieteni si sa ne mai intalnim pana plec. Si ne-am mai intalnit, pentru ca nu ne putem lasa unul de altul asa dintr-o data. Mi-a propus sa ne mai intalnim, sa mai dormim impreuna, sa ne mai futem un pic si...am fost de acord. Nimeni din jur nu ne-a inteles si nici nu am vrut sa dau prea multe explicatii. Eu imi strangeam lucurile de la el si in timpul asta ne luam in brate si ne pupam. Maica-sa se uita ciudat la noi si spunea mereu ca jura ca nu intelege...Nici noi nu intelegem, dar de ce atata bataie de cap cand stim ca cea mai buna vindecare este de fapt acceptarea si impacarea cu noi insine si cu celalalt. Duminica dinaintea intreruperii de sarcina mi-a scris : `Hai acasa!...ce alegere grea!!Sa fi la un pas de a-ti intemeia propria familie si a-ti face un rost in viata...sau sa ramai singur, sa suferi...o perioada si sa incepi sa cladesti langa altcineva de la zero...Imi pare rau ca s-a ajuns aici, cand am fost atat de aproape. Noapte buna puiutii mei! As vrea sa fi langa mine sa va tin pentru ultima data la pieptul meu!` ...Dar era prea tarziu pentru astfel de regrete...a doua zi eram programata pentru avort, si nu puteam da inapoi...
miercuri, 4 noiembrie 2015
Balanta
Hai sa dai cu banu' - zice colega mea. Si bineinteles ca a picat varianta care nu vroiam sa pice, dar care e cea mai corecta pentru toata lumea...Stiai ca s-a demonstrat ca moneda are o fata mai grea si una mai usoara si ca tot mereu va pica cu fata mai grea in jos? - spune o alta colega, derutandu-ma si mai tare.
Imagineaza-ti cum iti vei plimba copilul pe ulita satului si vei fi privita de toate tarancile de acolo. Gandeste-te unde va face acest copil gradinita sau scoala. - spune mama revoltata
Isa eu cand am ramas gravida am slabit cinci kilograme, de la 53 la 48. Imi era foarte rau. Am ajuns internata. Sotul meu statea in genunchi langa patul meu si ma implora sa nu renunt, sa nu ajung sa spun ca nu mai pot. Cu atitudinea asta, Dani nu merita... - spune foarte serios Stefania.
Isa draga, esti intr-o situatie dificila, dar trebuie sa faci o alegere cat mai repede. Eu ca si copil am trait cu tata alaturi, tata care mi-a oferit tot ceea ce mi-am dorit. Mama noastra in schimb venea seara si ne ciupea de picioruse ca sa ne trezim cand venea tata acasa, de frica sa nu o bata. Nu puteam pleca amandoua surorile de acasa. Mama ne ruga sa ramanem una, ca daca nu isi va primi bataie. Isa gelozia si bautura sunt boli de care nu se scapa asa de usor. Iti mai permiti inca sa fii egoista si gandeste-te la binele tau, nu al copilului inca nenascut si ia o decizie in ciuda mustrarilor de ordin spiritual. - spune cu lacrimi in ochi Cori.
Gandeste-te la viitorul tau. La Brasov vei avea un loc de munca stabil. Vei fi aproape de familie. In cateva luni te poti muta in propriul apartament asa cum iti doresti. Din toamna anului viitor te apuci de doctorat si vei putea preda la facultate - lucru pe care ti l-ai dorit atat de mult. Iti doresti acest copil. Il iubesti deja. Dar gandeste-te cum vei reactiona cand nu vei mai putea reactiona nicicum si Dani - convins de faptul ca sunteti ai lui intru totul - va fi din nou el si va fi la fel de pasiv si indiferent. Acum iti promite marea cu sarea, dar nu stie nici el adevarata responsabilitate care il asteapta. Dani isi va iubi incontestabil copilul, atat de mult incat ar putea sa-l intoarca impotriva ta. Amandoi traiti intr-o zona de confort. Ceea ce exista intre voi nu este neaparat iubire, ci mai degraba obisnuinta, si va este greu sa renuntati la caldurica, desi amandoi va doriti sau v-ati dorit asta la un moment dat. Aminteste-ti doar de schimbul acela de replici : "Dani cred ca am sa fac avort"; "Fa ce vrei!!!" "Cum tie chiar nu-ti pasa?"; "Poate ca asta vreau!"...Stii ca la betie si la nervi omul spune adevarul si nu uita ca la fel cum el crede despre tine si tu poti crede despre el ca "lupul isi schimba parul dar naravul ba". Ce te face pe tine sa crezi ca el se va schimba si iti va aduce flori cand atitudinea vizavi de bebe este atat de indiferenta. Spune ca nu se poate bucura de teama sa nu sufere asta in cazul in care tu te vei razgandi. Dar pe acelasi principiu el nu se va bucura niciodata cu adevarat pentru ca riscul sa te piarda va exista intotdeauna cu sau fara copil. Nu va trai niciodata bucuria ca te are ci mereu frica sa te piarda, lucru care il face atat de indiferent. Frica - ca de aici vine si gelozia, nu va disparea niciodata, pentru ca riscul va exista mereu. Nu e vina ta si nici a lui. Frica aceasta este consecinta experientelor lui din trecut, despre care daca nu ti-a povestit, s-ar putea sa fie suficient de marcante incat sa aiba atatea reticiente si frici. Spui ca il iubesti, dar nu este de datoria ta sa ii rezolvi problemele. Asa cum si tu ai facut, fiecare trebuie sa-si rezolve problemele singur. Si a-l lasa sa faca asta, a pleca departe de fricile lui, poate fi considerata o dovada de iubire. A suferi impreuna nu este...El va suferi din lipsa de incredere si tu din lipsa de intelegere si astfel relatia voastra va fi plina de lipsuri. Imbatata de iubirea caracteristica inceputului, ai acceptat sa fii sotia lui, te-ai aventurat intr-o calatorie interesanta si te-am lasat, asteptand intr-un colt, fara sa intervin. Mi-ai simtit lipsa, dar trebuia sa te las sa iti indeplinesti scopul. Nu am intervenit nici atunci cand ati anulat nunta la propunerea lui, tocmai ca sa vad ce faci. Nu poti singura...Daca eram si eu aveai curaj sa pleci. De ce sa mai stai in viata unui om atata timp cat acesta nu te mai doreste. Ti-a luat inelul de cum i l-ai dat, fara sa intrebe de ce sau cum. De ce nu ti l-a dat acum cand a aflat ca urmeaza sa fie tata? De ce nu se zbate si nu se lupta sa ramai a lui si sa pastrezi copilul? Pentru ca poate, asa cum a spus si el...asta vrea...
Eu imi doresc copilul asta. Il iubesc deja. Ultima ecografie m-a facut sa plang de fericire...
Daca il iubesti, lasa-l sa fie liber...Nu-i oferi aceeasi trauma de care iti vorbea Cori...Nu-i oferi un tata iubitor care ii bate mama. Caci aceste lucruri vor avea consecinte indelungate si nu vor trece nici macar atunci cand va fi el, la randu-i parinte. Aparitia unei sarcini nu a fost intamplatoare, si nici un semn divin care sa te faca sa ramai. A fost si este consecinta unui act sexual neprotejat, de comun acord, fata de care amandoi trebuie sa va asumati responsabilitatea.
Asadar Isa draga...nu este nimic de pus in balanta...Pentru ca nu este decizie de luat...Toate astea s-au intamplat pentru ca asa trebuiau sa se intample tocmai pentru ca tu sa inveti ceva si sa devi mai puternica pentru urmatoarea etapa a vietii tale... - imi spune, uimandu-ma cu inteligenta ei, constiinta...
Imagineaza-ti cum iti vei plimba copilul pe ulita satului si vei fi privita de toate tarancile de acolo. Gandeste-te unde va face acest copil gradinita sau scoala. - spune mama revoltata
Isa eu cand am ramas gravida am slabit cinci kilograme, de la 53 la 48. Imi era foarte rau. Am ajuns internata. Sotul meu statea in genunchi langa patul meu si ma implora sa nu renunt, sa nu ajung sa spun ca nu mai pot. Cu atitudinea asta, Dani nu merita... - spune foarte serios Stefania.
Isa draga, esti intr-o situatie dificila, dar trebuie sa faci o alegere cat mai repede. Eu ca si copil am trait cu tata alaturi, tata care mi-a oferit tot ceea ce mi-am dorit. Mama noastra in schimb venea seara si ne ciupea de picioruse ca sa ne trezim cand venea tata acasa, de frica sa nu o bata. Nu puteam pleca amandoua surorile de acasa. Mama ne ruga sa ramanem una, ca daca nu isi va primi bataie. Isa gelozia si bautura sunt boli de care nu se scapa asa de usor. Iti mai permiti inca sa fii egoista si gandeste-te la binele tau, nu al copilului inca nenascut si ia o decizie in ciuda mustrarilor de ordin spiritual. - spune cu lacrimi in ochi Cori.
Gandeste-te la viitorul tau. La Brasov vei avea un loc de munca stabil. Vei fi aproape de familie. In cateva luni te poti muta in propriul apartament asa cum iti doresti. Din toamna anului viitor te apuci de doctorat si vei putea preda la facultate - lucru pe care ti l-ai dorit atat de mult. Iti doresti acest copil. Il iubesti deja. Dar gandeste-te cum vei reactiona cand nu vei mai putea reactiona nicicum si Dani - convins de faptul ca sunteti ai lui intru totul - va fi din nou el si va fi la fel de pasiv si indiferent. Acum iti promite marea cu sarea, dar nu stie nici el adevarata responsabilitate care il asteapta. Dani isi va iubi incontestabil copilul, atat de mult incat ar putea sa-l intoarca impotriva ta. Amandoi traiti intr-o zona de confort. Ceea ce exista intre voi nu este neaparat iubire, ci mai degraba obisnuinta, si va este greu sa renuntati la caldurica, desi amandoi va doriti sau v-ati dorit asta la un moment dat. Aminteste-ti doar de schimbul acela de replici : "Dani cred ca am sa fac avort"; "Fa ce vrei!!!" "Cum tie chiar nu-ti pasa?"; "Poate ca asta vreau!"...Stii ca la betie si la nervi omul spune adevarul si nu uita ca la fel cum el crede despre tine si tu poti crede despre el ca "lupul isi schimba parul dar naravul ba". Ce te face pe tine sa crezi ca el se va schimba si iti va aduce flori cand atitudinea vizavi de bebe este atat de indiferenta. Spune ca nu se poate bucura de teama sa nu sufere asta in cazul in care tu te vei razgandi. Dar pe acelasi principiu el nu se va bucura niciodata cu adevarat pentru ca riscul sa te piarda va exista intotdeauna cu sau fara copil. Nu va trai niciodata bucuria ca te are ci mereu frica sa te piarda, lucru care il face atat de indiferent. Frica - ca de aici vine si gelozia, nu va disparea niciodata, pentru ca riscul va exista mereu. Nu e vina ta si nici a lui. Frica aceasta este consecinta experientelor lui din trecut, despre care daca nu ti-a povestit, s-ar putea sa fie suficient de marcante incat sa aiba atatea reticiente si frici. Spui ca il iubesti, dar nu este de datoria ta sa ii rezolvi problemele. Asa cum si tu ai facut, fiecare trebuie sa-si rezolve problemele singur. Si a-l lasa sa faca asta, a pleca departe de fricile lui, poate fi considerata o dovada de iubire. A suferi impreuna nu este...El va suferi din lipsa de incredere si tu din lipsa de intelegere si astfel relatia voastra va fi plina de lipsuri. Imbatata de iubirea caracteristica inceputului, ai acceptat sa fii sotia lui, te-ai aventurat intr-o calatorie interesanta si te-am lasat, asteptand intr-un colt, fara sa intervin. Mi-ai simtit lipsa, dar trebuia sa te las sa iti indeplinesti scopul. Nu am intervenit nici atunci cand ati anulat nunta la propunerea lui, tocmai ca sa vad ce faci. Nu poti singura...Daca eram si eu aveai curaj sa pleci. De ce sa mai stai in viata unui om atata timp cat acesta nu te mai doreste. Ti-a luat inelul de cum i l-ai dat, fara sa intrebe de ce sau cum. De ce nu ti l-a dat acum cand a aflat ca urmeaza sa fie tata? De ce nu se zbate si nu se lupta sa ramai a lui si sa pastrezi copilul? Pentru ca poate, asa cum a spus si el...asta vrea...
Eu imi doresc copilul asta. Il iubesc deja. Ultima ecografie m-a facut sa plang de fericire...
Daca il iubesti, lasa-l sa fie liber...Nu-i oferi aceeasi trauma de care iti vorbea Cori...Nu-i oferi un tata iubitor care ii bate mama. Caci aceste lucruri vor avea consecinte indelungate si nu vor trece nici macar atunci cand va fi el, la randu-i parinte. Aparitia unei sarcini nu a fost intamplatoare, si nici un semn divin care sa te faca sa ramai. A fost si este consecinta unui act sexual neprotejat, de comun acord, fata de care amandoi trebuie sa va asumati responsabilitatea.
Asadar Isa draga...nu este nimic de pus in balanta...Pentru ca nu este decizie de luat...Toate astea s-au intamplat pentru ca asa trebuiau sa se intample tocmai pentru ca tu sa inveti ceva si sa devi mai puternica pentru urmatoarea etapa a vietii tale... - imi spune, uimandu-ma cu inteligenta ei, constiinta...
duminică, 1 noiembrie 2015
Doua linii
In dimineata acelei zile insorite de toamna ma trezisem bine dispusa. Ma gandeam la prietena mea pe care nu o vazusem de mult timp, si am sunat-o sa vad ce face. Am stabilit sa ne vedem in jumatate de ora intr-un oras vecin, unde ea lucreaza. Ne-am baut cafeaua in parcarea unei benzinarii, unde am aflat vestea ca este insarcinata...Nu imi venea sa cred cum a putut fi atat de inconstienta sa faca o asemenea greseala cu un alt barbat decat sotul ei. Am intrebat-o de simptome si de ce are de gand sa faca. In acel moment cu o miscare subtila mi-am palpat sanii, dar mi se parea o jena specifica perioadei premenstruale...
In aceeasi zi, dupa-masa aveam programare la medicul de familie pentru un concediu medical. Eram si racita, dar vroiam cateva zile libere pentru a putea merge la Brasov, pentru un interviu. Inainte de consultatie, am cerut cheia de la toaleta, unde, intr-o mare graba si incarcata de emotii, am facut un test de sarcina. L-am bagat in geanta, m-am spalat pe maini si m-am intors in sala de asteptare, unde m-am asezat cuminte pe scaun. Dupa cinci minute am scos testul din geanta si privindu-l m-a bufnit rasul. In linistea acelei sali era rasul meu infundat care i-a facut pe ceilalti pacienti sa ma priveasca dubios. Erau doua linii...Eram insarcinata!!!
Cu doua saptamani inainte, fiind de noapte la lucru, cautam disperata pe internet un apartament pentru chirie sau de vanzare. De trei luni m-am mutat definitiv la Dani, lucru care s-a dovedit a fi una dintre cele mai proaste decizii din viata mea. El a renuntat la lucrul pe camion si s-a intors acasa pentru a fi mai mult timp aproape unul de celalalt. Intre timp m-a cerut de sotie, am ales sala, am platit avansul, ne-am ales tema, nasii, culorile, firmele de foto-video, flori, rochie, am facut o lista provizorie, deci cam tot ce este necesar pentru o nunta. Totul a fost minunat o perioada, pana cand ne-am dat seama ca ne certam cam des si ca majoritatea certurilor sunt din cauza maica-sii sau a geloziei lui. Pe 1 septembrie am decis sa plec si am luat legatura cu Sipos (proprietaul casei in care am stat eu in chirie). El avea ceva, urmand ca pe 15 sa ma mut. Pe 14 m-am razgandit, gandindu-ma ca Dani mai merita o sansa. Totul a fost bine o perioada, dupa care au aparut din nou reprosurile, crizele lui de gelozie nejustificate, care mi-au dus rabdarea la capatul ei. Gelos nu ar avea de ce sa fie, fiindca mi-am invatat greselile din trecut si nu i-am fost infidela. Greseala mea a fost insa sa fiu prea sincera cu el. Inca de la inceput i-am povestit o mare parte din trecutul meu, chestie care probabil l-a facut sa creada ca "lupul isi schimba parul dar naravul ba". Asa cum am mai spus eu am sa scriu o carte pe baza celor traite de mine pana acum si vreau ca primul meu cititor sa fie viitorul meu sot. Credeam ca pot avea incredere in Dani si ca va intelege ca trecutul e trecut dar ca ma va accepta cu tot cu el. Ce a facut el insa a fost sa foloseasca trecutul impotriva mea. Asa cum i-am spus si lui, nu regret nimic din ce a fost in trecut, pentru ca ceea ce a fost ma face sa fiu ceea ce sunt. Nu mi-e dor de nimic si de nimeni din trecutul meu, tot ceea ce-mi doresc fiind un prezent si un viitor frumos alaturi de el. Imi ofera sex bun si conditii bune de viata, asadar nu as avea de ce sa caut in alta parte. Asta el nu intelege. Motivul pentru care insa, simt ca nu mai pot este acela ca nu trece o zi fara sa nu faca o criza de gelozie si duc lipsa de atentie. Au fost multe momentele cand m-am simtit mai singura decat atunci cand eram singura. Au fost multe datile cand i-am spus in fata ca am nevoie de cuvinte frumoase si de flori...si nu intelege. Mi-a rupt neglijent dintr-o gradina niste trandafiri pentru care m-am bucurat mai mult decat pentru o bratara de aur, dar a facut-o doar o data si...a uitat. Cuvintele frumoase se rezuma la "te iubesc" si la "ce buna esti"...Mai imi zice uneori cand merg la lucru dimineata, din pat, dar cred ca pe jumatate dormind, ca sunt frumoasa. Gelozia lui este exagerata, limitandu-mi libertatea la propriu. Nu am mai fost intr-un club de un an, nu am mai iesit cu fetele de vreo trei luni, si nu am nici o alta iesire singura in afara de lucru si cumparaturi. Gatesc, fac curatenie si cand ma plang ca sunt prea obosita pentru sex nu ma crede, spunand ca am ceva..."De aia mi-am luat femeie...sa-mi gateasca si sa am cu cine ma fute de cate ori am chef" - mi-a spus o data glumind (cica). Nu stie insa ca fiecare gluma si fiecare gelozie neintemeiata m-a facut pe mine sa spun acum doua saptamani - GATA!!!
Si stand in fata calculatorului intr-o noapte la lucru, am avut o revelatie trezindu-mi din lunga-i hibernare constiinta. Mi-a adresat urmatoarele intrebari: "Ce-ti doresti?", "De ce ai nevoie?" - ajutandu-ma la fiecare raspuns al meu cu o alta intrebare. Vreau sa fiu fericita. Nu mai vreau sa fiu singura. Nu mai vreau sa sufar. Vreau sa evoluez. Vreau sa citesc, sa merg la teatru, sa ma plimb prin natura, lucruri pe care nu le-am mai facut de aproape un an..."Nu te-am lasat eu?" - m-ar intreba el, deculpabilizandu-se ca de fiecare data... Si atunci constiinta mi-a raspuns: unde ai putea sa faci ce vrei si sa nu fii singura? Unde ai avea parte de iubire neconditionata. Unde vrei sa mergi? Acasa - i-am raspuns, si atunci mi-am dat seama ca intr-adevar rolul meu la Cluj s-a incheiat. Nu mai are rost sa platesc chirie, nu ar avea rost sa ma chinui platind rate singura, neavand pe nimeni de incredere care sa ma sustina neconditionat, la orice ora din zi si din noapte. Si atunci am depus CV-uri pentru Brasov. Am fost contactata in scurt timp de cel mai renumit spital privat din Brasov. Urma sa merg la interviu miercuri iar eu vineri, cu o saptamana inainte, am aflat ca sunt gravida. M-am gandit atunci la un semn divin care ma impiedica sa plec. M-am dus totusi la interviu, unde am fost flatata de cei de acolo, incantati de pregatirea mea profesionala. Joi am fost la ecograf, unde s-a depistat un mic punct negru pe uter dar si o formatiune pe ovarul drept care ar putea fi corp galben sau...sarcina extrauterina. Mi s-a recomandat dozarea b-HCG in dinamica si un alt ecograf luni care sa confirme sau nu suspiciunile. Nu am facut pana acum avort, fiind impotriva lui. Ma tot gandesc ca poate va fi o trauma...Oare daca ar fi fetita cum ar fi? Sau cum ar fi daca ar fi baiat? Eu sa omor?!? Daca nu voi mai putea ramane insarcinata...
Si ma aflu deci in fata a doua linii...drumul meu se bifurca si nu stiu ce sa aleg. Sa omor copilul sau sa fac copilul si sa ma "omor" pe mine?
In aceeasi zi, dupa-masa aveam programare la medicul de familie pentru un concediu medical. Eram si racita, dar vroiam cateva zile libere pentru a putea merge la Brasov, pentru un interviu. Inainte de consultatie, am cerut cheia de la toaleta, unde, intr-o mare graba si incarcata de emotii, am facut un test de sarcina. L-am bagat in geanta, m-am spalat pe maini si m-am intors in sala de asteptare, unde m-am asezat cuminte pe scaun. Dupa cinci minute am scos testul din geanta si privindu-l m-a bufnit rasul. In linistea acelei sali era rasul meu infundat care i-a facut pe ceilalti pacienti sa ma priveasca dubios. Erau doua linii...Eram insarcinata!!!
Cu doua saptamani inainte, fiind de noapte la lucru, cautam disperata pe internet un apartament pentru chirie sau de vanzare. De trei luni m-am mutat definitiv la Dani, lucru care s-a dovedit a fi una dintre cele mai proaste decizii din viata mea. El a renuntat la lucrul pe camion si s-a intors acasa pentru a fi mai mult timp aproape unul de celalalt. Intre timp m-a cerut de sotie, am ales sala, am platit avansul, ne-am ales tema, nasii, culorile, firmele de foto-video, flori, rochie, am facut o lista provizorie, deci cam tot ce este necesar pentru o nunta. Totul a fost minunat o perioada, pana cand ne-am dat seama ca ne certam cam des si ca majoritatea certurilor sunt din cauza maica-sii sau a geloziei lui. Pe 1 septembrie am decis sa plec si am luat legatura cu Sipos (proprietaul casei in care am stat eu in chirie). El avea ceva, urmand ca pe 15 sa ma mut. Pe 14 m-am razgandit, gandindu-ma ca Dani mai merita o sansa. Totul a fost bine o perioada, dupa care au aparut din nou reprosurile, crizele lui de gelozie nejustificate, care mi-au dus rabdarea la capatul ei. Gelos nu ar avea de ce sa fie, fiindca mi-am invatat greselile din trecut si nu i-am fost infidela. Greseala mea a fost insa sa fiu prea sincera cu el. Inca de la inceput i-am povestit o mare parte din trecutul meu, chestie care probabil l-a facut sa creada ca "lupul isi schimba parul dar naravul ba". Asa cum am mai spus eu am sa scriu o carte pe baza celor traite de mine pana acum si vreau ca primul meu cititor sa fie viitorul meu sot. Credeam ca pot avea incredere in Dani si ca va intelege ca trecutul e trecut dar ca ma va accepta cu tot cu el. Ce a facut el insa a fost sa foloseasca trecutul impotriva mea. Asa cum i-am spus si lui, nu regret nimic din ce a fost in trecut, pentru ca ceea ce a fost ma face sa fiu ceea ce sunt. Nu mi-e dor de nimic si de nimeni din trecutul meu, tot ceea ce-mi doresc fiind un prezent si un viitor frumos alaturi de el. Imi ofera sex bun si conditii bune de viata, asadar nu as avea de ce sa caut in alta parte. Asta el nu intelege. Motivul pentru care insa, simt ca nu mai pot este acela ca nu trece o zi fara sa nu faca o criza de gelozie si duc lipsa de atentie. Au fost multe momentele cand m-am simtit mai singura decat atunci cand eram singura. Au fost multe datile cand i-am spus in fata ca am nevoie de cuvinte frumoase si de flori...si nu intelege. Mi-a rupt neglijent dintr-o gradina niste trandafiri pentru care m-am bucurat mai mult decat pentru o bratara de aur, dar a facut-o doar o data si...a uitat. Cuvintele frumoase se rezuma la "te iubesc" si la "ce buna esti"...Mai imi zice uneori cand merg la lucru dimineata, din pat, dar cred ca pe jumatate dormind, ca sunt frumoasa. Gelozia lui este exagerata, limitandu-mi libertatea la propriu. Nu am mai fost intr-un club de un an, nu am mai iesit cu fetele de vreo trei luni, si nu am nici o alta iesire singura in afara de lucru si cumparaturi. Gatesc, fac curatenie si cand ma plang ca sunt prea obosita pentru sex nu ma crede, spunand ca am ceva..."De aia mi-am luat femeie...sa-mi gateasca si sa am cu cine ma fute de cate ori am chef" - mi-a spus o data glumind (cica). Nu stie insa ca fiecare gluma si fiecare gelozie neintemeiata m-a facut pe mine sa spun acum doua saptamani - GATA!!!
Si stand in fata calculatorului intr-o noapte la lucru, am avut o revelatie trezindu-mi din lunga-i hibernare constiinta. Mi-a adresat urmatoarele intrebari: "Ce-ti doresti?", "De ce ai nevoie?" - ajutandu-ma la fiecare raspuns al meu cu o alta intrebare. Vreau sa fiu fericita. Nu mai vreau sa fiu singura. Nu mai vreau sa sufar. Vreau sa evoluez. Vreau sa citesc, sa merg la teatru, sa ma plimb prin natura, lucruri pe care nu le-am mai facut de aproape un an..."Nu te-am lasat eu?" - m-ar intreba el, deculpabilizandu-se ca de fiecare data... Si atunci constiinta mi-a raspuns: unde ai putea sa faci ce vrei si sa nu fii singura? Unde ai avea parte de iubire neconditionata. Unde vrei sa mergi? Acasa - i-am raspuns, si atunci mi-am dat seama ca intr-adevar rolul meu la Cluj s-a incheiat. Nu mai are rost sa platesc chirie, nu ar avea rost sa ma chinui platind rate singura, neavand pe nimeni de incredere care sa ma sustina neconditionat, la orice ora din zi si din noapte. Si atunci am depus CV-uri pentru Brasov. Am fost contactata in scurt timp de cel mai renumit spital privat din Brasov. Urma sa merg la interviu miercuri iar eu vineri, cu o saptamana inainte, am aflat ca sunt gravida. M-am gandit atunci la un semn divin care ma impiedica sa plec. M-am dus totusi la interviu, unde am fost flatata de cei de acolo, incantati de pregatirea mea profesionala. Joi am fost la ecograf, unde s-a depistat un mic punct negru pe uter dar si o formatiune pe ovarul drept care ar putea fi corp galben sau...sarcina extrauterina. Mi s-a recomandat dozarea b-HCG in dinamica si un alt ecograf luni care sa confirme sau nu suspiciunile. Nu am facut pana acum avort, fiind impotriva lui. Ma tot gandesc ca poate va fi o trauma...Oare daca ar fi fetita cum ar fi? Sau cum ar fi daca ar fi baiat? Eu sa omor?!? Daca nu voi mai putea ramane insarcinata...
Si ma aflu deci in fata a doua linii...drumul meu se bifurca si nu stiu ce sa aleg. Sa omor copilul sau sa fac copilul si sa ma "omor" pe mine?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)