Ce ramane?

Toata lupta asta pe care o duc, tot zbuciumul, toata zarva asta, toate sunt in van. Nimic din ce poate fi nu este sigur. Totul este relativ. Sigur este ceea ce ramane. Ce faci acum si va fi trecut. Si tot ceea ce ramane este doar material. Cuvantul se uita, sentimentul dispare, lacrimile se transforma intr-un ocean care secatuieste de fiecare data cand iti stergi mucii. Si nu ramane nimic...nici macar amintirea acelei clipe, pentru ca vor veni altele si altele care ii vor lua locul.
Si atunci care este scopul?
Sa supravietuiesc!
Sa fiu fericita!
Sa am!
Sa pot!
Cum?
Prin toate mijloacele posibile...
Constiinta mea si-a schimbat viziunea. Nu se mai multumeste cu nici un fel de cale de mijloc, compromis sau sacrificiu. Constiinta mea este egoista si ma vrea fericita. Prin orice mijloc. Atat! Fericita! Si nu doar pentru moment, ci pe termen lung. Tocmai de aceea ma indeamna sa recurg la decizii drastice, pe care pana nu de mult nu le-as fi luat. Sunt in masura acum sa pot sa renunt la oricine, dar si sa am pe oricine. Nimeni nu mai este invincibil. Pot sa am tot ceea ce vreau. Iubire, flori, inimioare, fluturi. Toate acestea, in timp dispar, si in cele din urma nu ma aleg decat cu lacrimi si suferinta, care si ele dispar, undeva in cufarul prafuit al trecutului, facandu-ma sa ma trezesc de fiecare data cu nimic.
Si daca pana acum nu stiam ce vreau de la viata, astazi mi-am dat raspunsul.
Scurt si la obiect pe lista mea sunt urmatoarele: un copil, o casa si o masina. Acestea m-ar face fericita. Barbatul este optional. Pentru ca pot sa am oricand unul, de orice statut social sau financiar si nu ma incanta ideea de unul anume. Nu vreau betivi!!!Mi-e scarba!!! Nu vreau copii adulti pe care sa ii cresc. Nu vreau pumni, manipulare, explicatii, anchete, telefoane urmarite.
Cineva m-a intrebat cum stau cu dragostea. I-am raspuns ca foarte bine. In perioada asta ma iubesc atat de mult...Si fiindca ma iubesc vreau sa fiu fericita si vreau...liniste...Vreau sa fiu lasata in pace sa-mi ating scopul...
Pentru ca pana mor, tot ce ramane...sunt eu! Si asta e sigur!