Sinceritatea si orgoliul

Este pentru a nu stiu cata oara cand un barbat este poftit afara din budoarul meu. Este deci pentru a nu stiu cata oara cand am refuzat si am fost dureros de sincera...iar sinceritatea doare cel mai tare in...orgoliu...
In ultima vreme mi-a fost dat sa descopar diversitatea in barbati. Tot mereu cand ne enervam din cauza lor, noi femeile spunem ca toti barbatii sunt la fel. Cascada de cunostinte si informatii dobandite despre specia masculina, ma determina acum sa le/ma contrazic. Barbatii nu sunt la fel decat prin specie. In rest difera intre ei, metaforic vorbind, incepand de la marimea de la pantofi, pana la numarul firelor de pe cap...Si asa cum lor li se pare greu sa ne inteleaga, acelasi efort il depunem si noi atunci cand suntem puse in fata unei situatii noi, pe care ne este greu, aproape imposibil sa o gestionam...Personal imi place sa apelez la sinceritate si consider ca este cea mai simpla si mai scurta varianta de a manipula o problema ivita intre noi. Descopar totusi ca sinceritatea este cu doua taisuri. Partea buna este ca nu esti nevoit sa recurgi la artificii sau ocolisuri pentru a te exprima, constiinta ta ramane intacta, esti pe scurt autentic. Partea proasta este ca nu toata lumea apreciaza autenticitatea ta si ca, sinceritatea doare cel mai tare in orgoliu, iar pentru cei pentru care acesta inseamna (prea) mult, un moment de genul asta poate sa-i socheze atat de tare, incat sa uite ca te-au cunoscut vreodata.
Dupa ceva timp in care nu am stiut nimic de existenta lui, zilele trecute am incercat sa-l sun pe Ma. Evident ca nu mi-a raspuns. Am stiut ca asta datoreaza sinceritatii mele de data trecuta, prin urmare am decis sa-i sterg numarul de telefon si sa uit definitiv de el. Ieri m-a sunat. Azi ne-am intalnit. Si de data asta cand a plecat cred ca a plecat de tot. Data trecuta i-am atras atentia despre faptul ca nu a folosit dusul dupa o zi de lucru. I-am spus si atunci ca nu exista nici o scuza pentru lipsa de igiena. Azi dupa ce s-a bucurat de savoarea fructului meu, vroiam la randu-mi s-o fac. M-am aplecat in dreptul lui adulmecand susceptibil chilotii. M-am ridicat apoi in picioare, i-am decalotat-o si...m-am oprit. M-am uitat fulgerator in ochii lui, mi-am dat jos cureaua de la gat, pe care intentionam sa o folosesc intr-un mod placut, si i-am spus: ”hai sa-ti arat ceva”...Mi-am umezit degetele in gura pe care mi le-am plimbat apoi in jurul glandului lui, iar apoi i le-am dus la nas. A facut o grimasa care mi-a dat de gandit ca a simtit ce vroiam eu sa simta, dar apoi, a incercat sa se scoata spunand ca nu simte nimic anormal ci doar mirosul lui. M-am dus sa ma spal pe maini si apoi l-am privit cum se imbraca. Mi-am cerut scuze daca i-am ranit orgoliul dar in sinea mea ma bucuram ca pleaca si ca de data asta nu o sa ma mai caute ca am decis eu, nu ca a decis el, ranit mult prea tare in orgoliu. Mi-a spus ca pana acum nu i s-a mai atras atentia asupra acestui aspect...Si cu o adevarata mandrie i-am spus ca nu ma mir. Avand in vedere functia si banii lui, femeile prea disperate dupa acestea doua, i-au supt pula meritand efortul de a nu vomita...Dar eu nu pot face asta. Poate sa fie Antonio Banderas, sau unul din cei mai bogati barbati ai lumii, dar eu nu pot sa-mi incalc principiile pentru nimic in lume. Si el, la ce functie are, habar nu are ce este acela orgoliu. Orgoliul este conform dexului, o parere foarte buna, adesea nejustificata si exagerata despre sine insusi. Si da! Ai o parere buna despre tine insuti atunci cand stii cine esti si stii ce oferi, iar pe langa asta iti mai sunt si confirmate calitatile de catre ceilalti. Eu sunt orgolioasa, dar tind sa cred ca la mine este mai degraba lipsa de modestie, pentru ca despre mine si calitatile mele pot justifica, astfel incat niciuna nu ar parea (prea) exagerata.
Ar fi putut spune ca vrea sa faca un dus inainte. Lumea se simte ca acasa in budoarul meu si chiar nu m-as fi suparat atat de tare cum am facut-o descoperindu-i odorul...Cred ca daca ar fi avut bunul simt sa faca gestul sa se spele, nu as mai fi fost nici eu atat de sincera si nici el atat de ranit in orgoliu de sinceritatea mea...