”E o zi ploioasa de vara...Nu prea am niciun chef de vizita medicala de astazi, dar durerile de spate din ultima vreme ma indeamna tousi spre cabinetul de pe capatul holului. Intru avand o privire fara expresie, neutra. Te vad pentru prima oara si ochii devind brusc luminati. Esti altfel decat imi imaginam...halatul alb, clasic e descheiat la ultimiii trei nasturi de sus lasand sa se ghiceasca formele tale; dressuri albe si o pereche de pantofi completeaza imaginea. Halatul e scurt si din pozitia in care esti asezata pe scaun dresurile trei sferturi de vad in intregime lasand sa se vada o bucata din pulpa ta fina. Incerc sa ma stapanesc dar privirea ma tradeaza, deja sunt excitat. Ma intrebi care e problema....ma controlez si iti raspund ca o durere acuta ma deranjeaza de cateva zile in zona lombara. Ma asezi pe canapea, rugandu-ma sa ma dezbrac. Raman doar in boxeri cand sesizezi , fara a avea o reactie, ca penisul meu este intr-o erectie de zile mari....Ma pun pe burta si incepi sa imi masezi usor spatele, intrebandu-ma despre durere...adrenalina este la un nivel atat de crescut incat nu mai simt nimic...Ma intorc pe spate lasand sa se vada penisul meu care sta intarit nemaifiind nicio cale de ascundere...E prima oara cand zambesti strangareste. Imi dai usor jos boxerii, dar eu nu am nicio reactie, de parca sunt paralizat.; tu te uiti la penisul meu si in privirea ta se citeste pofta...Fara sa stai pe ganduri cobori cu gura direct la el si incepi sa te joci. Il vrei tot...nu vrei sa lasi niciun milimetru afara din gura ta....Continui cateva minute dupa care starea mea de impietrire se schimba complet. Ma ridic brusc si ne trezim in picioare, fata in fata. Pun mainile pe halatul tau si ii smulg toti nasturii. Pe dedesubt ai doar dressurile albe si o pereche de bikini de dantela. Cu o miscare simpla ii dau jos, lasand sa se vada o pasarica proaspat epilata. Te asez de data asta pe tine pe canapea si incep sa te ling. Incep incet, cu clitorisul; esti uda cum nu ai fost vreodata...ma excita la culme sa iti simt lichidul placerii. Ma joc si cu labiile apoi varful limbii mele iti cauta funduletul, intrand un pic in locul tau cel mai stramt, lucru care te excita foarte tare, lasand gemetele sa te cuprinda. Ma intorc apoi la clitoris si pe masura ce limba mea il dezmiarda , gemetele tale sunt tot mai puternice si respiratia tot mai sacadata. Nu ma opresc pana un urlet si o incovoiere nu imi arata ca orgasmul tau te-a coplesit....Dintr-o data, totul s-a schimbat. Esti intr-o alta lume....o liniste iti cuprinde trupul
relaxarea devine totala.”
Treaba e cam asa....vei veni la brasov, vei lua o camera de hotel si ma vei astepta cuminte exact ca o curva....voi veni peste tine si te voi trata exact asa cum meriti, fara discutii...Corpul tau va fi al meu din cap pana in picioare, iar daca eu iti voi cere sa te ling in anus te vei aseza direct pe pozitie. Voi fi dur si drastic pentru ca asa meriti sa fi tratata.
Platesti tu camera de hotel...iar eu cand voi veni iti voi arunca banii pe pat. Vei fi aranjata, fara parfum pentru ca vreau sa iti savurez aroma ta, curata peste tot sa iti pot face ce vreau.
Poruncile sunt urmatoarele:
1. Vii la Brasov;
2. Te cazezi la un hotel;
3. Ma astepti acolo, in timpul zilei, imbracata sexy si incitant...in negru;
4. Vei fii aranjata, epilata, curata ca sa te pot linge peste tot, dupa bunul meu plac, din cap pana in picioare;
5. Vei avea la dispozitie jucaria ce o vei purta in fund in seara asta;
6. Cand voi veni, vei asculta cuminte tot ce iti spun si vei face intocmai ce iti ordon;
7. Cand vei pleca vei primi plata (contravaloarea camerei) si vei fii recunoscatoare.
- CLAR?!?
- Clar stapane...Cuvantul de siguranta?
- NEDREPNICA...
sâmbătă, 21 iunie 2014
vineri, 20 iunie 2014
Sinceritatea si orgoliul
Este pentru a nu stiu cata oara cand un barbat este poftit afara din budoarul meu. Este deci pentru a nu stiu cata oara cand am refuzat si am fost dureros de sincera...iar sinceritatea doare cel mai tare in...orgoliu...
In ultima vreme mi-a fost dat sa descopar diversitatea in barbati. Tot mereu cand ne enervam din cauza lor, noi femeile spunem ca toti barbatii sunt la fel. Cascada de cunostinte si informatii dobandite despre specia masculina, ma determina acum sa le/ma contrazic. Barbatii nu sunt la fel decat prin specie. In rest difera intre ei, metaforic vorbind, incepand de la marimea de la pantofi, pana la numarul firelor de pe cap...Si asa cum lor li se pare greu sa ne inteleaga, acelasi efort il depunem si noi atunci cand suntem puse in fata unei situatii noi, pe care ne este greu, aproape imposibil sa o gestionam...Personal imi place sa apelez la sinceritate si consider ca este cea mai simpla si mai scurta varianta de a manipula o problema ivita intre noi. Descopar totusi ca sinceritatea este cu doua taisuri. Partea buna este ca nu esti nevoit sa recurgi la artificii sau ocolisuri pentru a te exprima, constiinta ta ramane intacta, esti pe scurt autentic. Partea proasta este ca nu toata lumea apreciaza autenticitatea ta si ca, sinceritatea doare cel mai tare in orgoliu, iar pentru cei pentru care acesta inseamna (prea) mult, un moment de genul asta poate sa-i socheze atat de tare, incat sa uite ca te-au cunoscut vreodata.
Dupa ceva timp in care nu am stiut nimic de existenta lui, zilele trecute am incercat sa-l sun pe Ma. Evident ca nu mi-a raspuns. Am stiut ca asta datoreaza sinceritatii mele de data trecuta, prin urmare am decis sa-i sterg numarul de telefon si sa uit definitiv de el. Ieri m-a sunat. Azi ne-am intalnit. Si de data asta cand a plecat cred ca a plecat de tot. Data trecuta i-am atras atentia despre faptul ca nu a folosit dusul dupa o zi de lucru. I-am spus si atunci ca nu exista nici o scuza pentru lipsa de igiena. Azi dupa ce s-a bucurat de savoarea fructului meu, vroiam la randu-mi s-o fac. M-am aplecat in dreptul lui adulmecand susceptibil chilotii. M-am ridicat apoi in picioare, i-am decalotat-o si...m-am oprit. M-am uitat fulgerator in ochii lui, mi-am dat jos cureaua de la gat, pe care intentionam sa o folosesc intr-un mod placut, si i-am spus: ”hai sa-ti arat ceva”...Mi-am umezit degetele in gura pe care mi le-am plimbat apoi in jurul glandului lui, iar apoi i le-am dus la nas. A facut o grimasa care mi-a dat de gandit ca a simtit ce vroiam eu sa simta, dar apoi, a incercat sa se scoata spunand ca nu simte nimic anormal ci doar mirosul lui. M-am dus sa ma spal pe maini si apoi l-am privit cum se imbraca. Mi-am cerut scuze daca i-am ranit orgoliul dar in sinea mea ma bucuram ca pleaca si ca de data asta nu o sa ma mai caute ca am decis eu, nu ca a decis el, ranit mult prea tare in orgoliu. Mi-a spus ca pana acum nu i s-a mai atras atentia asupra acestui aspect...Si cu o adevarata mandrie i-am spus ca nu ma mir. Avand in vedere functia si banii lui, femeile prea disperate dupa acestea doua, i-au supt pula meritand efortul de a nu vomita...Dar eu nu pot face asta. Poate sa fie Antonio Banderas, sau unul din cei mai bogati barbati ai lumii, dar eu nu pot sa-mi incalc principiile pentru nimic in lume. Si el, la ce functie are, habar nu are ce este acela orgoliu. Orgoliul este conform dexului, o parere foarte buna, adesea nejustificata si exagerata despre sine insusi. Si da! Ai o parere buna despre tine insuti atunci cand stii cine esti si stii ce oferi, iar pe langa asta iti mai sunt si confirmate calitatile de catre ceilalti. Eu sunt orgolioasa, dar tind sa cred ca la mine este mai degraba lipsa de modestie, pentru ca despre mine si calitatile mele pot justifica, astfel incat niciuna nu ar parea (prea) exagerata.
Ar fi putut spune ca vrea sa faca un dus inainte. Lumea se simte ca acasa in budoarul meu si chiar nu m-as fi suparat atat de tare cum am facut-o descoperindu-i odorul...Cred ca daca ar fi avut bunul simt sa faca gestul sa se spele, nu as mai fi fost nici eu atat de sincera si nici el atat de ranit in orgoliu de sinceritatea mea...
In ultima vreme mi-a fost dat sa descopar diversitatea in barbati. Tot mereu cand ne enervam din cauza lor, noi femeile spunem ca toti barbatii sunt la fel. Cascada de cunostinte si informatii dobandite despre specia masculina, ma determina acum sa le/ma contrazic. Barbatii nu sunt la fel decat prin specie. In rest difera intre ei, metaforic vorbind, incepand de la marimea de la pantofi, pana la numarul firelor de pe cap...Si asa cum lor li se pare greu sa ne inteleaga, acelasi efort il depunem si noi atunci cand suntem puse in fata unei situatii noi, pe care ne este greu, aproape imposibil sa o gestionam...Personal imi place sa apelez la sinceritate si consider ca este cea mai simpla si mai scurta varianta de a manipula o problema ivita intre noi. Descopar totusi ca sinceritatea este cu doua taisuri. Partea buna este ca nu esti nevoit sa recurgi la artificii sau ocolisuri pentru a te exprima, constiinta ta ramane intacta, esti pe scurt autentic. Partea proasta este ca nu toata lumea apreciaza autenticitatea ta si ca, sinceritatea doare cel mai tare in orgoliu, iar pentru cei pentru care acesta inseamna (prea) mult, un moment de genul asta poate sa-i socheze atat de tare, incat sa uite ca te-au cunoscut vreodata.
Dupa ceva timp in care nu am stiut nimic de existenta lui, zilele trecute am incercat sa-l sun pe Ma. Evident ca nu mi-a raspuns. Am stiut ca asta datoreaza sinceritatii mele de data trecuta, prin urmare am decis sa-i sterg numarul de telefon si sa uit definitiv de el. Ieri m-a sunat. Azi ne-am intalnit. Si de data asta cand a plecat cred ca a plecat de tot. Data trecuta i-am atras atentia despre faptul ca nu a folosit dusul dupa o zi de lucru. I-am spus si atunci ca nu exista nici o scuza pentru lipsa de igiena. Azi dupa ce s-a bucurat de savoarea fructului meu, vroiam la randu-mi s-o fac. M-am aplecat in dreptul lui adulmecand susceptibil chilotii. M-am ridicat apoi in picioare, i-am decalotat-o si...m-am oprit. M-am uitat fulgerator in ochii lui, mi-am dat jos cureaua de la gat, pe care intentionam sa o folosesc intr-un mod placut, si i-am spus: ”hai sa-ti arat ceva”...Mi-am umezit degetele in gura pe care mi le-am plimbat apoi in jurul glandului lui, iar apoi i le-am dus la nas. A facut o grimasa care mi-a dat de gandit ca a simtit ce vroiam eu sa simta, dar apoi, a incercat sa se scoata spunand ca nu simte nimic anormal ci doar mirosul lui. M-am dus sa ma spal pe maini si apoi l-am privit cum se imbraca. Mi-am cerut scuze daca i-am ranit orgoliul dar in sinea mea ma bucuram ca pleaca si ca de data asta nu o sa ma mai caute ca am decis eu, nu ca a decis el, ranit mult prea tare in orgoliu. Mi-a spus ca pana acum nu i s-a mai atras atentia asupra acestui aspect...Si cu o adevarata mandrie i-am spus ca nu ma mir. Avand in vedere functia si banii lui, femeile prea disperate dupa acestea doua, i-au supt pula meritand efortul de a nu vomita...Dar eu nu pot face asta. Poate sa fie Antonio Banderas, sau unul din cei mai bogati barbati ai lumii, dar eu nu pot sa-mi incalc principiile pentru nimic in lume. Si el, la ce functie are, habar nu are ce este acela orgoliu. Orgoliul este conform dexului, o parere foarte buna, adesea nejustificata si exagerata despre sine insusi. Si da! Ai o parere buna despre tine insuti atunci cand stii cine esti si stii ce oferi, iar pe langa asta iti mai sunt si confirmate calitatile de catre ceilalti. Eu sunt orgolioasa, dar tind sa cred ca la mine este mai degraba lipsa de modestie, pentru ca despre mine si calitatile mele pot justifica, astfel incat niciuna nu ar parea (prea) exagerata.
Ar fi putut spune ca vrea sa faca un dus inainte. Lumea se simte ca acasa in budoarul meu si chiar nu m-as fi suparat atat de tare cum am facut-o descoperindu-i odorul...Cred ca daca ar fi avut bunul simt sa faca gestul sa se spele, nu as mai fi fost nici eu atat de sincera si nici el atat de ranit in orgoliu de sinceritatea mea...
joi, 19 iunie 2014
In alb
Alb este laptele, si iubesc laptele in cafea. Albi sunt norii, dar doar atunci cand nu aduc furtuni dezlantuitoare. Alba este spuma marii, desi este doar o iluzie...Alba mi-e meseria, dar doar pana atunci cand o pata de sange stropeste in jet halatul.
Aproape alba este rochia de mireasa a prietenei mele, pe care ieri am probat-o din nou. Am mai trecut prin aceasta experienta acum un an, cand desi aveam cateva kilograme mai mult, imi venea demential. Acum, desi decolteul meu este mai frumos, claviculele mai reliefate, bronzul mai evidentiat, rochia de mireasa imi statea cumva nepotrivit. Am avut un sentiment de repulsie, dorind sa o dau jos cat mai repede. De indata ce corsetul s-a largit si rochia a cazut, a ramas in fata oglinzii un trup gol, extraordinar de sexy. Ma uitam la mine si realizam cat de mult ma iubesc; contemplandu-ma in oglinda mi-am dat seama ca rochia de mireasa ma impovareaza...
Imi place sa gandesc in alb. Totul vreau sa fie limpede, logic, drept. Minciuna aduce dupa sine alte minciuni, murdarind albul pretios al contiintei mele. Imi place albul optimismului meu sau al fericirii. Nu ma pot preface sau cand o fac imi dau seama repede ca ceea ce traiesc nu este autentic, si prin urmare renunt, fara regrete, la acele circumstante ale vietii...
Imi plac prosoapele albe pentru ca imi dau seama imediat cand trebuie sa le schimb. Imi place lenjeria de corp alba, tot din acelasi motiv. Imi place curatenia...iar curatenia este alba...Imi plac dupa-amiezile insorite de vara in asternuturi albe. Imi place perversitatea in asternuturi albe de hotel...
Imi place albul gandirii altora si felul in care si-l exprima....:
”Aveam la un moment dat fantezii cu o profesoara, eu fiind elevul cuminte si timid....ti-ar sta bine cu dress-uri trei sferturi care sa se intrevada un pic de sub fustita mulata pe fesele rotunde...o bluza mulata cu ultimii trei nasturi descheiati lasa imaginatia sa caute sanii ascunsi doar pe jumatate...cu privirea peste ochelarii mari te uiti spre mine ....imi surprinzi privirea curioasa si parca simti tremurul meu intern..te indrepti spre mine, tocurile cui ale pantofilor inalti batand un ritm aproape mecanic pe podeaua de fag...te opresti in fata mea...buzele inrosite au un aspect carnal, aproape salbatic...incerci o privire aspra si incepi sa ma dojenesti...cobor privirea in pamant, rusinat de gandurile mele..respiratia imi devine sacadata, nu mai am aer, inima se zbate. E o valtoare, un razboi; tremur; izbucnesc.....ma ridic brusc, ma uit direct in ochii tai...transformarea s-a produs...timidul nu mai exista...dorinta e peste puterile sale de control...
Privirea mea te sperie...e aproape animalica...nu mai exista altceva decat dorinta pura...sunt mai inalt ca tine si fac din profesoara sigura pe ea o jucarie...esti speriata dar simti cea mai puternica excitatie de care ai avut parte vreodata...te intorc cu spatele spre mine si ma lipesc de fundul tau...imi simti penisul erect cum apasa fesa ta dreapta...ma apropii de urechea ta si iti vorbesc in cel mai clar mod cu putinta...TE VREAU...nu mai ai nicio putere..tot ce poti e sa scoti un geamat scurt care iti da de gol dorinta...
Cu mana stanga iti deschei bluza lasand liberi sanii ce parca asta asteptau de o eternitate....cu mana dreapta iti ridic fusta...perechea de bikini negri de dantela e deja plina de lichidul tau...imi vine usor sa ii dau la o parte suficient incat sa am acces la zonele tale cele mai ascunse...te asez cu fata pe catedra si ramai asa aplecata cu fundul spre mine...te vad in toata splendoarea ta..nu mai e nicio bariera intre noi...te ating pentru inceput cu mana, degetul mijlociu gasindu-si loc in pasarica ta iar degetul aratator inghesuindu-se in fundul tau incins...abandonezi total orice lupta, orice impotrivire lasandu-te purtata in jocul meu...nu mai exista decat placere si gemete...ritmul meu devine tot mai alert...gemetele mai puternice...e aproape...e aproape dar ma opresc...cobor in genunchi si continui cu limba...nu las neexplorata nicio bucatica si nu ma opresc pana nu simt orgasmul tau cald....limba mea devine instrumentul celei mai placute torturi...
Iti asezi hainele inapoi in graba, fara sa te cureti, lasand urmele placerii tale sa iti mangaie coprul pentru inca o perioada scurta de timp...nimic nu mai lasa sa se vada clipele tocmai incheiate...esti din nou profesoara cu tocuri cui si eu redevin elevul timid, cu privirea in pamant...un zambet sticleste in coltul gurii tale si te simti satisfacuta dar un pic egitata...totul a fost atat de rapid si ai pierdut atat de repede controlul incat nu ai putut fi decat o marioneta...nu vei lasa lucrurile asa...vrei si tu controlul, vrei sa mai ai de a face cu elevul timid dar de data asta cu regulile tale...”
Imi place albul dar...iubesc multicolor...
Aproape alba este rochia de mireasa a prietenei mele, pe care ieri am probat-o din nou. Am mai trecut prin aceasta experienta acum un an, cand desi aveam cateva kilograme mai mult, imi venea demential. Acum, desi decolteul meu este mai frumos, claviculele mai reliefate, bronzul mai evidentiat, rochia de mireasa imi statea cumva nepotrivit. Am avut un sentiment de repulsie, dorind sa o dau jos cat mai repede. De indata ce corsetul s-a largit si rochia a cazut, a ramas in fata oglinzii un trup gol, extraordinar de sexy. Ma uitam la mine si realizam cat de mult ma iubesc; contemplandu-ma in oglinda mi-am dat seama ca rochia de mireasa ma impovareaza...
Imi place sa gandesc in alb. Totul vreau sa fie limpede, logic, drept. Minciuna aduce dupa sine alte minciuni, murdarind albul pretios al contiintei mele. Imi place albul optimismului meu sau al fericirii. Nu ma pot preface sau cand o fac imi dau seama repede ca ceea ce traiesc nu este autentic, si prin urmare renunt, fara regrete, la acele circumstante ale vietii...
Imi plac prosoapele albe pentru ca imi dau seama imediat cand trebuie sa le schimb. Imi place lenjeria de corp alba, tot din acelasi motiv. Imi place curatenia...iar curatenia este alba...Imi plac dupa-amiezile insorite de vara in asternuturi albe. Imi place perversitatea in asternuturi albe de hotel...
Imi place albul gandirii altora si felul in care si-l exprima....:
”Aveam la un moment dat fantezii cu o profesoara, eu fiind elevul cuminte si timid....ti-ar sta bine cu dress-uri trei sferturi care sa se intrevada un pic de sub fustita mulata pe fesele rotunde...o bluza mulata cu ultimii trei nasturi descheiati lasa imaginatia sa caute sanii ascunsi doar pe jumatate...cu privirea peste ochelarii mari te uiti spre mine ....imi surprinzi privirea curioasa si parca simti tremurul meu intern..te indrepti spre mine, tocurile cui ale pantofilor inalti batand un ritm aproape mecanic pe podeaua de fag...te opresti in fata mea...buzele inrosite au un aspect carnal, aproape salbatic...incerci o privire aspra si incepi sa ma dojenesti...cobor privirea in pamant, rusinat de gandurile mele..respiratia imi devine sacadata, nu mai am aer, inima se zbate. E o valtoare, un razboi; tremur; izbucnesc.....ma ridic brusc, ma uit direct in ochii tai...transformarea s-a produs...timidul nu mai exista...dorinta e peste puterile sale de control...
Privirea mea te sperie...e aproape animalica...nu mai exista altceva decat dorinta pura...sunt mai inalt ca tine si fac din profesoara sigura pe ea o jucarie...esti speriata dar simti cea mai puternica excitatie de care ai avut parte vreodata...te intorc cu spatele spre mine si ma lipesc de fundul tau...imi simti penisul erect cum apasa fesa ta dreapta...ma apropii de urechea ta si iti vorbesc in cel mai clar mod cu putinta...TE VREAU...nu mai ai nicio putere..tot ce poti e sa scoti un geamat scurt care iti da de gol dorinta...
Cu mana stanga iti deschei bluza lasand liberi sanii ce parca asta asteptau de o eternitate....cu mana dreapta iti ridic fusta...perechea de bikini negri de dantela e deja plina de lichidul tau...imi vine usor sa ii dau la o parte suficient incat sa am acces la zonele tale cele mai ascunse...te asez cu fata pe catedra si ramai asa aplecata cu fundul spre mine...te vad in toata splendoarea ta..nu mai e nicio bariera intre noi...te ating pentru inceput cu mana, degetul mijlociu gasindu-si loc in pasarica ta iar degetul aratator inghesuindu-se in fundul tau incins...abandonezi total orice lupta, orice impotrivire lasandu-te purtata in jocul meu...nu mai exista decat placere si gemete...ritmul meu devine tot mai alert...gemetele mai puternice...e aproape...e aproape dar ma opresc...cobor in genunchi si continui cu limba...nu las neexplorata nicio bucatica si nu ma opresc pana nu simt orgasmul tau cald....limba mea devine instrumentul celei mai placute torturi...
Iti asezi hainele inapoi in graba, fara sa te cureti, lasand urmele placerii tale sa iti mangaie coprul pentru inca o perioada scurta de timp...nimic nu mai lasa sa se vada clipele tocmai incheiate...esti din nou profesoara cu tocuri cui si eu redevin elevul timid, cu privirea in pamant...un zambet sticleste in coltul gurii tale si te simti satisfacuta dar un pic egitata...totul a fost atat de rapid si ai pierdut atat de repede controlul incat nu ai putut fi decat o marioneta...nu vei lasa lucrurile asa...vrei si tu controlul, vrei sa mai ai de a face cu elevul timid dar de data asta cu regulile tale...”
Imi place albul dar...iubesc multicolor...
luni, 16 iunie 2014
Te iubesc-ul - nu e ce-a fost
Primul sarut...in taxi, pe coltul gurii. Scurt dar suficient de lung incat sa-l tin minte o viata. Primul ”te iubesc” la el in camera...eu stand pe canapea, el tinandu-mi genunchii, cu capul rezemat de ei. Prima experienta sexuala...undeva la mare, intr-un pat imens, dupa o baie cu spuma si cu multe rasete... Toate acestea au nascut emotii, trairi atat de puternice, incat si acum, dupa mult timp, imi aduc cu drag aminte de ele si ma fac sa mi le doresc din nou...
Nu vreau ca aceste experiente sa mi le impun ca etalon, dar inevitabil compar, si atata timp cat nu va exista ceva care sa le depaseasca, nu voi putea spune, drept, fara dubii, ca iubesc. Realizez acum cate mi-a oferit G. si nu am stiut sa le apreciez la adevarata lor valoare. Realizez acum cat de mult m-a iubit si cat de mult l-am iubit. Avand in vedere ca nu pot sa (mai) iubesc, tind sa cred ca sentimentele inca exista pentru el, deci chiar si acum, dupa jumatate de an de la despartire, il iubesc si nu...nu mi-a trecut!!! Nu stiu cum el poate. El este intr-o relatie...El iubeste (sau cel putin asa mi-a spus). Ma gandesc uneori cum ar fi fost daca despartirea ar fi fost definitiva, cum ar fi fost daca el, subit, ar fi murit? Sufletul meu refuza sa inteleaga ca el nu mai e, dar exista!!! Cu siguranta doliul l-as fi perceput altfel si lucrurile nu ar mai fi fost la fel...Tot ce trebuie sa fac insa, este sa inteleg ca sunt asa, si ca totul se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample. Ma gandesc totusi daca aceasta nu este de fapt o cale de a ma minti. Cert este ca nu pot face nimic sa modific ceea ce s-a intamplat, dar pot face ceva pentru a-mi face un viitor frumos...
Toti barbatii la care am tinut sau tin, mi-au dorit sa fiu fericita. Toti imi spun ca la un moment dat voi intalni acel barbat care imi va oferi tot ceea ce-mi doresc si care ma va merita si pretui la adevarata mea valoare. Iar eu de fiecare data cand intalnesc pe cineva ma intreb daca acesta e acela...Traiesc entuziasmata fiecare zi, fiecare clipa alaturi de el, urmand ca mai apoi, dupa cateva zile, sa gasesc ceva care sa ma faca sa ma retrag...
”N-o sa tina mult!!” imi spune M. (acel M. din povesti de demult), dupa o conversatie telefonica in care i-am povestit despre ce am mai facut in ultimul timp. M. mi-este foarte drag. M. imi este prieten si curva cand vreau...Versatilitatea asta a lui M. il face deosebit de pretios pentru mine...imi plac starile lui cameleonice, imi place cum se transforma. E un om de la care am ce invata, motiv pentru care nu pot renunta la el. Si nu mi-a spus de ce n-o sa tina mult, dar M. a avut intotdeuna dreptate.
Am cunoscut un tip acum doua saptamani. In tot acest timp nu am mai scris pentru ca am vrut, de data asta sa traiesc. C. nu este frumos fizic dar are ceva special care il face sa merite. M-a plimbat prin nordul tarii, acolo unde nu credeam vreodata ca voi ajunge. Este foarte entuziasmat de mine si de noi, si vrea sa petrecem timp impreuna desi suntem la vreo 150 km departare. Mi-a propus chiar sa ma mut la el. Locuieste intr-un orasel micut si linistit din Maramures, unde are apartamentul lui. Are masina, este deosebit de harnic si de curat, este pompier, si este foarte...dotat. Are deci calitati pe care rar le mai intalnesti in ziua de azi la un barbat. Este insa prea posesiv. Azi mi-a spus, printr-un mesaj, ca ma iubeste. Am fost fulgerata de un fior, dar emotia nu a fost atat de intensa ca altadata pentru ca sentimentul nu este reciproc. Vrea sa ma mut cu el. Vrea sa ma mut cu el si ma ia si fara loc de munca. Orice femeie fara capul pe umeri ar accepta o asemenea oferta dar eu nu pot. Nu pot si nu vreau sa renunt la viata profesionala si la satisfactia pe care aceasta mi-o da, pentru nimic in lume...Nici macar pentru o familie. In plus eu am ambitii. Vreau sa evoluez, sa cresc, si vreau sa gasesc un barbat care sa ma sustina. Un copil si o familie nu reprezinta evolutie, reprezinta stabilitate sau...siguranta evolutiei, sau doar o etapa a ei. Pentru ca eu asta imi doresc...Nu vreau sa ma opresc vreodata din a evolua, pentru ca asta m-ar plafona si prin urmare deprima. Imi spune: ”Te iubesc!!!Muta-te cu mine. Vreau sa ma trezesc alaturi de tine. Iti gasesc eu de lucru, desi spitalul de aici nu are nici macar medicamente. (!!!) Chiar si daca nu lucrezi, nu-i nimic...am eu suficient pentru amandoi!” Cat egoism...si eu care ma gandeam ca el poate fi barbatul perfect...
Oare am ajuns sa ma iubesc prea mult pe mine, incat sa nu pot iubi pe altcineva?
Nu vreau ca aceste experiente sa mi le impun ca etalon, dar inevitabil compar, si atata timp cat nu va exista ceva care sa le depaseasca, nu voi putea spune, drept, fara dubii, ca iubesc. Realizez acum cate mi-a oferit G. si nu am stiut sa le apreciez la adevarata lor valoare. Realizez acum cat de mult m-a iubit si cat de mult l-am iubit. Avand in vedere ca nu pot sa (mai) iubesc, tind sa cred ca sentimentele inca exista pentru el, deci chiar si acum, dupa jumatate de an de la despartire, il iubesc si nu...nu mi-a trecut!!! Nu stiu cum el poate. El este intr-o relatie...El iubeste (sau cel putin asa mi-a spus). Ma gandesc uneori cum ar fi fost daca despartirea ar fi fost definitiva, cum ar fi fost daca el, subit, ar fi murit? Sufletul meu refuza sa inteleaga ca el nu mai e, dar exista!!! Cu siguranta doliul l-as fi perceput altfel si lucrurile nu ar mai fi fost la fel...Tot ce trebuie sa fac insa, este sa inteleg ca sunt asa, si ca totul se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample. Ma gandesc totusi daca aceasta nu este de fapt o cale de a ma minti. Cert este ca nu pot face nimic sa modific ceea ce s-a intamplat, dar pot face ceva pentru a-mi face un viitor frumos...
Toti barbatii la care am tinut sau tin, mi-au dorit sa fiu fericita. Toti imi spun ca la un moment dat voi intalni acel barbat care imi va oferi tot ceea ce-mi doresc si care ma va merita si pretui la adevarata mea valoare. Iar eu de fiecare data cand intalnesc pe cineva ma intreb daca acesta e acela...Traiesc entuziasmata fiecare zi, fiecare clipa alaturi de el, urmand ca mai apoi, dupa cateva zile, sa gasesc ceva care sa ma faca sa ma retrag...
”N-o sa tina mult!!” imi spune M. (acel M. din povesti de demult), dupa o conversatie telefonica in care i-am povestit despre ce am mai facut in ultimul timp. M. mi-este foarte drag. M. imi este prieten si curva cand vreau...Versatilitatea asta a lui M. il face deosebit de pretios pentru mine...imi plac starile lui cameleonice, imi place cum se transforma. E un om de la care am ce invata, motiv pentru care nu pot renunta la el. Si nu mi-a spus de ce n-o sa tina mult, dar M. a avut intotdeuna dreptate.
Am cunoscut un tip acum doua saptamani. In tot acest timp nu am mai scris pentru ca am vrut, de data asta sa traiesc. C. nu este frumos fizic dar are ceva special care il face sa merite. M-a plimbat prin nordul tarii, acolo unde nu credeam vreodata ca voi ajunge. Este foarte entuziasmat de mine si de noi, si vrea sa petrecem timp impreuna desi suntem la vreo 150 km departare. Mi-a propus chiar sa ma mut la el. Locuieste intr-un orasel micut si linistit din Maramures, unde are apartamentul lui. Are masina, este deosebit de harnic si de curat, este pompier, si este foarte...dotat. Are deci calitati pe care rar le mai intalnesti in ziua de azi la un barbat. Este insa prea posesiv. Azi mi-a spus, printr-un mesaj, ca ma iubeste. Am fost fulgerata de un fior, dar emotia nu a fost atat de intensa ca altadata pentru ca sentimentul nu este reciproc. Vrea sa ma mut cu el. Vrea sa ma mut cu el si ma ia si fara loc de munca. Orice femeie fara capul pe umeri ar accepta o asemenea oferta dar eu nu pot. Nu pot si nu vreau sa renunt la viata profesionala si la satisfactia pe care aceasta mi-o da, pentru nimic in lume...Nici macar pentru o familie. In plus eu am ambitii. Vreau sa evoluez, sa cresc, si vreau sa gasesc un barbat care sa ma sustina. Un copil si o familie nu reprezinta evolutie, reprezinta stabilitate sau...siguranta evolutiei, sau doar o etapa a ei. Pentru ca eu asta imi doresc...Nu vreau sa ma opresc vreodata din a evolua, pentru ca asta m-ar plafona si prin urmare deprima. Imi spune: ”Te iubesc!!!Muta-te cu mine. Vreau sa ma trezesc alaturi de tine. Iti gasesc eu de lucru, desi spitalul de aici nu are nici macar medicamente. (!!!) Chiar si daca nu lucrezi, nu-i nimic...am eu suficient pentru amandoi!” Cat egoism...si eu care ma gandeam ca el poate fi barbatul perfect...
Oare am ajuns sa ma iubesc prea mult pe mine, incat sa nu pot iubi pe altcineva?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)