Ea curva , eu...

Au fost putine acele persoane,mai ales de sexul feminin care m-au putut intelege cu adevarat.Ultima si una din cele mai importante este A.,cea care m-a acceptat asa cum sunt,si pe care la randu-mi am acceptat-o.Am cunoscut-o la facultate,cand mi-a atras atentia faptul ca a recunoscut cu nonsalanta si fara sa-i pese de parerile celorlalti,ca la 20 de ani a ramas gravida si a ales sa pastreze copilul.Eu fiind contra avort,admir si acum puterea acestei fete de a pastra copilul,desi prostul care a lasat-o insarcinata a parasit-o.Apreciez gestul de a infrunta cu pieptul inainte toate piedicile,cunoscand-o pe fiica-sa,care este realmente o scumpete de fata.
Nu am criticat-o cu nimic...cum am zis am acceptat-o de la inceput.Nu-mi placea genul de muzica pe care il asculta,nu-miplaceau preocuparile si prietenii ei,nu-mi placea indiferenta dar totusi acrul cu care priveste ea viata.Am vazut insa,inca de la inceput la ea un suflet trist care daca ar fi strigat dupa ajutor eu i-as fi aruncat vesta de salvare.Am stat intr-o seara si am povestit multe...mare mi-a fost mirarea sa deduc cate lucruri in comun avem...Si imi placea sa merg la ea...zilnic.Imi placea sa cred ca intr-o zi vom fi foarte apropiate,ca niste surori,care lucreaza complice la viitorul lor...asa cum de altfel ne planuiam intr-o seara friguroasa de iarna...doua viitoare matroane...
Intamplarea a facut insa sa plec din tara,timp in care lucrurile au inceput sa se schimbe.Stiam ca nu are o conditie financiara pe roze,desi taica-su cu care locuieste ii putea oferi si ei si fiicei strictul necesar.Insa spre deosebire de mine,care la un moment dat am inteles ca poti fi fericit si cu strictul necesar,ea nu se multumeste cu doar atat.A decis sa se angajeze si tare uimita am fost,aproape socata,sa aflu ca s-a angajat,intr-un timp atat de scurt.A ales,asa cum era de asteptat o meserie in care banul sa vina repede...si mult.Imi vine sa scriu,cum de altfel imi venea sa scriu si in titlul postarii...ca prietena mea e o curva...si imi vine sa plang.Nimeni nu stie cat de rau imi pare pentru decizia ei,si cat de mult sufar,nu neaparat pentru ea,ci pentru fiica ei.Mi-a explicat ca danseaza la bara,bea un pahar cu clientul si mai face o laba din cand in cand,sexul normal fiind interzis.Am incercat sa inteleg si am acceptat-o cu un mare nod in gat...dar nu a durat mult asta,pentru ca recent si-a schimbat locul de munca...la un alt "night" cum ii place ei sa zica.Vocabularul i s-a schimbat enorm...am uitat sa precizez ca ea in liceu a fost eminenta la limba si literatura romana dar si la limbi straine,avand un talent extraordinar in a scrie.I s-a schimbat si felul de a fi...acum poate sa faca sex cu clientul si o face...acum locuieste cu o colega de acolo,pe care a luat-o la ea in chirie,acum castiga un milion pe seara dar tot se plange de lipsa banilor,pentru ca ii place enorm sa-i cheltuiasca.Acum nu mai merge cu troleul,ia mereu taxiul...acum nu mai mananca acasa ciorba,mananca in oras...isi cumpara mancare sau bautura pe care doar o gusta si apoi o lasa acolo...Ceea ce insa mi-a pus capac...mie personal...ranindu-mi imaginea pe care am incercat sa mi-o creez,a fost sa ma intrebe,de fata cu alti colegi,daca vreau si eu sa lucrez intr-un..."night",dar cu tupeul de a ma linisti ca eu...nu am sa ma fut cu clientii,eu doar o sa ii primesc...
Acum nu ma mai cauta,spunand ca nu are credit.Nu stie insa ca pe mine nu ma prosteste.De trei zile nu am cautat-o dar nici ea nu m-a cautat.In trei zile am analizat profund prietenia dintre noi si am ajuns la concluzia,ca nu am nimic de castigat...nici macar afectiunea unei prietene,pe care de altfel o caut...Nici nu se pune problema de afectiune caci curvele nu o au,le e frica de ea.Curvelor nu le pasa,sau arata doar ca nu le pasa...Uita ce e afectiunea,iubirea,prietenia.Stiu doar ce e banul si placerea sufeteasca.Nu inteleg cum pot uita de sufletul lor,frangandu-si aripile in fiecare noapte...Uita ca au o demnitate,pe care si-o imputineaza,lucrand pe bani putini,ca muncitor necalificat,dar care suge pula...la propriu.Si nu,cu mana pe inima o spun ca nu este invidie,daca asta va face sa credeti ca este...este doar o ciuda nemarginita ca prietena mea a ajuns asa,si ca imi respinge orice colac de salvare pe care i-l arunc.Ea e mandra ce face,tocmai de aceea recunoaste tuturor ce job are...Nu este o rusine...tocmai de aceea nu am criticat-o de la inceput...O rusine enorma este ca uita de ea,cum am zis mai sus...de sentimentele ei.
Degeaba insa ma implic atat de mult caci...Curvele stiu de la inceput de ce nu saruta pe gura...