Daca in 2008,cand am mai vizitat acest minunat oras iberic,m-am intors acasa foarte incantata,cu nerabdarea de a ma reintoarce,in acest an,dupa 3 luni acolo,ar de data asta fara iubitul meu,nu mai pot spune acelasi lucru..De data aceasta Barcelona mi-a lasat un gust amar,atat de amar ca algocalminul fiola,amar care in cele din urma face bine...Da!Experienta traita mi-a facut intr-adevar un bine imens,dar nu as mai repeta-o in aceleasi conditii.In primul rand pot spune ca am simtit enorm lipsa iubitului meu.Daca atunci cand eram cu el,simteam nevoia unei pauze,din cauza senzatiei de sufocare,cand eram departe el,lipsa sufocarii ma plictisea,lasa"aerul"sa intre si astfel imi permitea sa gandesc mai profund.Asta vroiam si stiam ca asta se va intampla,dar nu ma asteptam ca acest gandit sa ma indeparteze de adevaratele mele valori.Erau nopti cand adormeam dupa doua ore dupa ce ma puneam in pat si asta,din cauza gandului meu pervers de care am mai pomenit,care imi tulbura efectiv orice rationament logic.Dar gandul meu pervers m-a si ajutat,si m-a facut sa capat incredere in mine.Daca inainte respingeam orice privire ce se indrepta spre mine,fapt ce ma facea sa ma simt nedorita,acum accept priviri admiratoare la adresa-mi,care resesc sa ma faca sa ma simt femeie.A fost greseala mea,si este greseala multor fete,care aflate intr-o relatie stabila,sa respinga efectiv orice compliment la adresa propriei persoane venite din partea unui barbat,de frica sa nu fie considerata tradare.Eu respingeam inainte si complimentele venite de la femei,crezandu-le doar acte de invidie,sau efectiv de complezenta.Respingandu-le,aceste aprecieri se intorceau impotriva mea,indublat de importante,dar sub forma negativa,ceea ce scadea drastic,pe zi ce trece increderea in propria persoana.Oamenii de acolo insa nu aveau nici un fel interes sa se prefaca,laudand ce de fapt exista...Astfel mi-am dat seama ca felul in care imi ingrijesc tenul,are urmari placute asupra psihicului meu.Cred ca am auzit in Spania ca sunt frumoasa de mai multe ori decat am auzit in ultima jumatate de an inainte de a pleca.Si ceea ce intr-adevar ma atingea este ca multi imi ziceau ca sunt...rusoaica.Apropo de asta intr-adevar am capatat incredere in mine,dar nu mi-au crescut coarne,pentru ca acum stiu sa fiu frumoasa pentru mine.
Alt lucru invatat acolo este importanta propriei persoane.Pe langa faptul ca trebuie sa ai un mare respect fata de organismul propriu,trepuie sa ai respect si de sine.Si asa cum fizicul il ingrijesti prin exercitii fizice si masti,asa si mintea si sufletul trebuie hranite,pentru ca intregul sa fie armonios,si astfel imaginea propriei persoane,pe care o prezinti,si cu care te afisezi trebuie sa fie la limite inalte.Foarte importanta e diplomatia cu care ii abordezi pe ceilalti oameni.Desi latini ca noi,spaniolii pun foarte greu suflet,trasatura care nu-i face deloc neiubitori,ci doar un pic mai realisti.Femeile nu se deosebesc prea mult...sunt la fel de barfitoare,la fel de preocupate de sine,dar mai putin preocupate de copii,acolo oferindu-le mai multa libertate.Femeile sunt parca mai sclifosite,si zic asta pentru ca la cea mai mica durere ele trebuie sa ia o pauza,sau la menopauza fiind tu trebuie sa le intelegi starile contradictorii,bufeurile,si dorinta de a tine o dieta fara gluten,fara zahar,si asta pentru a elimina apa din organism care la menopauza dauneaza foarte mult...Barbatii?Ei sunt mult mai frumosi ca aici.Fara burta umflata de bere,fara lant gros de aur la gat,sau smecherii cum ca cine este el.Acum nu vreau sa generalizez,dar putinii barbati observati de mine,pot fi clasificati ca perfecti...asta pana isi deschid gura,caci sufletul nici nu se pune problema.Spaniolii iubesc o femeie mai mult la exterior,si o doresc langa ei mai mult pentru satisfacerea nevoii sexuale,dar timp,asa cum romanii petrec cu iubitele lor,nu se pune problema sa-si faca.Acolo casatoria nu este atata de importanta.Important este sa-ti traiesti viata frumos,la maxim,astfel incat sa nu regreti trecerea anilor.Caci acolo nu e nimic anormal sa vezi o persoana la 40 de ani in club.Socializarea e altfel,cineaza impreuna,si au multe activitati care sa ii mentina tineri.Spitalul nu se compara cu ce avem noi in Romania.Modul in care isi trateaza pacientii nici atat.Se poate observa ca este o tara civilizata,si cu mult inaintea noastra,desi oamenii sunt,ca peste tot dealtfel,rai si egoisti...
Am invatat sa ma incadrez intr-o suma de bani,sa fiu responsabila,sa gatesc.Am invatat sa-mi iubesc mai mult iubitul pentru ca reprezinta cam ce si-ar dori orice femeie langa ea.Am invatat tehnici noi,aparatura medicala etc.Dar am mai invatat si ca oamenii sunt diferiti,si trebuie tratati ca atare.Acum stiu ca nu e bine sa generalizez,ci sa ma concentrez pe individualizare...Si mai stiu ca peste tot in lume e bine,dar nicaieri nu-i mai bine ca acasa!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comment