Rascolire

Atat psihoterapia individuala, cat si cea de cuplu are beneficii incomensurabile. Scopul primar al acestor intalniri este scoaterea la suprafata a unor aspecte din subconstient si discutarea asupra lor pana cand acestea devin de inteles...Este precum o necropsie a gandurilor si sentimentelor, care are ca scop intelegerea cauzei "decesului".
Ce se intampla totusi daca, dupa un sir de astfel de "necropsii" ajungi la concluzia ca indiferent daca stii cauza...mortul tot mort ramane. Nu ma ajuta cu nimic, sau poate nu pe termen scurt sa stiu...de ce. Raman pe acelasi principiu ca lucrurile se intampla in viata pentru ca asa trebuie sa se intample. Analizez toate lucrurile care (mi) se intampla le gasesc o explicatie logica si ma opresc aici. Nu vreau sa stiu subintelesuri sau alte dedesupturi care in loc sa ma clarifice ma naucesc mai mult.
Timp de trei saptamani din motive subiective, nu am mai ajuns la saptamanala intalnire. In tot acest timp cuplul s-a scaldat in armonie. Acolo, fata in fata cu psihoterapeutul, lucurile au luat-o razna. Ni s-a sugerat ca important ar fi sa incepem cu lururi marunte, cu nemultumiri cotidiene, ca de abia mai apoi sa abordam subiecte mari precum sexul sau casatoria. Cosider insa ca lucrurile atat de cotidiene, cum ar fi cine spala vasele astazi sau cine duce gunoiul, sunt atat de nesemnificative incat vorba lui, dezbatand semnificatii emotionale despre acestea, mi se pare de-a dreptul penibil. Sub nici o forma nu consider ca imi acorda atentie si importanta in mod deosebit, ca nu a uitat ca azi e miercuri si e randul lui sa spele chiuveta de la baie. Este o sarcina pe care ne-am propus-o si la care amandoi am cazut de acord, pentru o mai buna convietuire si in nici un caz pentru a-mi satisface mie un capriciu. Spalatul chiuvetei in baie, subiect dezbatut mai bine de un sfert de ora, mi s-a parut de-a dreptul inutil. Nu am ajuns la nici o concluzie...consider si acum ca el nu spala chiuveta miercuri pentru mine (desi el inca sustine asta)...si mi se pare un cacat pe care l-am rascolit numai ca sa-l imprastiem.
Am decis (si asta nu e o concluzie) ca pactul cade si de acum inainte voi spala eu chiuveta...

Lucrurile sunt interpretabile si cu atatea intelesuri incat exemplul poate lua amploare. Vreau sa spal doar eu chiuveta si asta nu din incapatanare...Consider ca intr-un cuplu este nesanatos sa se faca lucruri pentru ca trebuie (lucru despre care am mai vorbit). Important este sa vrem cu adevarat. Pentru ca intr-un cuplu principala prioritate este aceea de a face lucruri pentru "un noi" si in nici un caz pentru unul sau pentru altul. Pentru ca eu luni si vineri nu as fi spalat chiuveta pentru mine. As fi facut-o, repet, pentru noi. Si exemplul dat se poate generaliza...
Asadar de data asta nu am fost de acord cu interpretarea adusa de psihoterapeut...Nu sunt de acord sa vorbesc despre niste lucruri de cacat care oricum ni le putem manageria singuri. Fac psihoterapie in alte scopuri...autocunoastere, cunoastere reciproca poate, lucruri mult mai profunde. Si nu nu am rabdare, timp si nici bani sa ma duc sa vorbim despre cine si cand spala chiuveta...