Minora la ginecolog

Am inceput de marti 29 aprilie sa strang semnaturi pentru "Minora la ginecolog".L-am luat pe iubitul meu de manuta la o plimbare,cu care opream efectiv lumea pe strada si le povesteam despre proiect.Multi au semnat fara ezitare(majoritatea tineri 19-25 ani),dar au fost insa si reticienti.Acestia nu vroiau sa-si dea datele personale pentru ca nicaieri nu aveau scrisa siguranta confidentialitatii.Ar fi fost corect sa se scrie in josul paginii ceva de genul:"informatiile date nu vor fi folosite in alt scop decat cel prezentat",fraza pe care o repetam de fiecare data...chiar am primit replica ca as putea eu sa le folosesc in interes personal.Ma bucuram la fiecare semnatura stransa,eram fericita ca fac ceva bine,desi voluntar.Pana a doua zi stransesem in jur de 40 de semnaturi(in aproximativ 3-4ore).A doua zi la facultate toti colegii au semnat;au fost persoane care nu si-au divulgat CNP-ul desi asta era criteriul care dovedea varsta(persoanele care semneaza trebuie sa fie majore).Prezentau ori motivul ca nu au buletinul la ei sau nu vor.Dupa terminarea unui curs de 4 ore m-am gandit ca ar fi o idee sa semneze petitia si persoane cu adevarat adulte.Am apelat la 2 doamne doctor si doua asistente universitare care m-au refuzat...de ce m-au refuzat???Spre surprinderea mea mi-au dat si argumente,si chiar unele foarte solide.Mi-au spus din start ca Laura Andresan a inceput cu capatul...ca de fapt acest proiect nici nu trebuia inceput,neavand un scop sigur,precis,care sa ajute...Considera ca acest proiect dus la capat ar crea o adevarata debandada si haos decat sa ajute...Ideea cea mai interesanta a fost cea care se referea la primul pas care trebuia facut,EDUCAREA PARINTILOR.Pentru ca ei sunt cei care la urma urmei decid pentru copiii lor.De exemplu in cazul unei interventii chirurgicale,adolescentul ce are pente 14 ani are consimtamant,dar decizia definitiva o ia tot parintele...De asemenea m-au pus sa ma gandesc ce as face eu daca as avea un copil,si ce cred ca s-ar intampla cu o fetita de 15 ani de exemplu,care si-a inceput viata sexuala,si care in urma unui consult ginecologic ar afla ca e sero-pozitiva.In acest caz nu ar apela un psiholog,sau daca ar apela acesta ar fi convins ca trebuie anuntat parintele,care ar putea sa reactioneze pozitiv,sau nu,si sa o excluda pe fetita din familie...si atunci ce ar facea aceasta???Ar ajunge intr-un centru de plasament...si???Aceste doamne doctor mi s-au adresat cu foarte multa rabdare,si mi-au explicat ca ceea ce fac eu imi aduce multe responsabilitati...Eu nu sunt doar un voluntar ce vrea sa o ajute pe Laura Andresan...sunt persoana care are responsabilitate egala cu a ei daca dupa promulgarea legii s-ar isca un astfel de haos.Mi-a povestit una din doamnele doctor ca acum trei ani a inceput o campanie cu"SIDA UCIDE",care a vrut sa evidentieze cum se contacteaza aceasta boala,cum se foloseste corect prezervativul,etc.Aceasta campanie nu a avut efecte pozitive,lumea interpretand "SIDA UCIDE"="orice om ce este sero-pozitiv ucide"si astfel multi copii cu aceasta boala au fost exclusi din scoli,din colective.Doamna doctor si-a asumat responsabilitatea pana la capat,dar mi-a povestit despre consecintele negative asupra ei personal.Mi s-a zis de asemenea ca exista altfel de solutii...ar fi o idee ca la sedintele cu parintii sa vina un psiholog care sa-i educe pe parinti in legatura cu eventuala viata sexuala a copiilor lor,despre riscuri si cat de importanta este COMUNICAREA cu acestia.De asemenea am aflat ca pentru fetele care vorbesc cu parintii/tutorii despre problemele lor,dar acestia nu accepta sa-i duca la ginecolog sau alt medic,exista AVOCATUL COPILULUI sau daca nu asistentii sociali.Cel dintai are dreptul sa"imprumute"responsabilitatea de parinte pentru 24 de ore sau cat impune situatia,si sa mearga la doctor cu copilul respectiv...Adolescentii au dreptul asta dar nu stiu si deci nu apeleaza...nici eu nu stiam...dar am aflat ca desi ai parintii plecati din tara,sau nu traiesti cu ei,exista dreptul de a merge la medicul ginecolog cu ajutorul acestui avocat al copilului.Au fost cazuri in care nici filmele educative ce priveau sexualitatea,si care urmau sa fie difuzate in scoala,nu au fost acceptate de parintii copiilor care le considerau triviale...si sunt cazuri in care parintele nu vrea sa vorbeasca despre sex,pentru ca-l considera tabu si poate pentru ca nici nu-l mai practica...Religia are de asemenea o importanta decizie asupra mentalitatii asupra acestui subiect. Concluzia este deci ca trebuie inceputa educatia de la cei mari,pentru ca cei mici sa fie educati. M-am gandit si la eventuala mea fetita care daca nu mi-ar spune mie problemele ei nu cred ca s-ar duce la ginecolog de capul ei...Eu din fericire o sa fiu o mama care ii va explica la fiecare etapa de varsta tot ceea ce trebuie sa inteleaga,si n-as fi de acord ca deciziile,cel putin cele care o privesc direct sa nu le luam impreuna...Strangerea de semnaturi pentru proiectul"Minora la ginecolog",din partea mea se incheie acum.Imi pare rau!