A doua zi dupa ce a plecat:
- Daca o sa treaca? Il intreab eu cu lacrimi in ochi
- O sa treaca mai devreme sau mai tarziu.
- Daca o sa treaca si nu o sa mai vreau sa te vad. Stii ca am stabilit ca ramanem prieteni si ca ne vom mai vedea cand vin la Cluj.
- Asta tu ai spus, nu eu. Eu numai am aprobat.
- Pai cum? Nu o sa ne mai vedem? Stii ce Dani? Las-o balta! Nu cred ca mai are rost sa mai vorbim.
Si i-am inchis telefonul.
Ieri m-am intalnit cu Kadir, un tip de 25 de ani, student la medicina, de nationalitate turca. Am baut o ciocolata calda si am ras mult. M-a facut sa ies din starea pe care o aveam, motiv pentru care am stabilit sa ne vedem si a doua zi...la el. Ne-am sarutat si in acel moment am simtit o explozie launtrica, atat de puternica incat am izbucnit in plans. In timp ce buzele mi-erau atinse si mana mea ii mangaia ceafa, am realizat cat imi este de strain. Buzele lui Dani erau mai carnoase, ceafa ii era mai groasa, mainile mai puternice. Si atunci mi s-a facut brusc "rau", intelegand faptul ca de fapt eu nu eram acolo in calitate de amica precum ne propusesem sa fim. Eu eram acolo in calitate de "una pe care sa o futa de 8 martie". Mi-a luat flori. Niste flori galbene din alea de dus la morti. Cica sunt printre putinele persoane carora el i-a luat flori si ca ar trebui sa apreciez asta. Tot ma ruga sa mai stau, dar "raul" nu-mi trecea, ba parca se intensifica, motiv pentru care l-am rugat sa ma conduca acasa.
Ajunsa acasa am sters contul de pe Badoo, unde mai vorbesc cu diversi indivizi pentru a invinge plictiseala. Am blocat pe facebook un tip care insista si el sa ne vedem, si am luat laptopul in brate. Nu mai sunt cea care am fost. Nu mai vreau sex fara sa simt ceva pentru partener, si nici de dragul "artei" pentru ca am incetat de mult sa pictez...Ma urasc pentru cat am putut sa ma schimb...Pana si tocurile nu-mi mai stau bine. Imi pare bine in acelasi timp, pentru ca stiu ca nu era viata nici aia. O relatie parca iti taie din viata. Timpul trece si nu realizezi, desi iti propui sa o faci, ca nu te mai poti intoarce niciodata la ceea ce ai fost. Pentru ca o relatie te schimba o data cu timpul. Schimba perceptii, dorinte, vise, aspiratii...Cand relatia se destrama iti propui sa iti continui viata. Sa o continui de unde, daca nu mai esti cum ai fost? Sa o iei de la inceput? Unde e inceputul atata timp cat cunosti unul singur, a vietii in doi. Si atunci te trezesti ca aruncat din neant, in mijlocul unei realitati in care nu cunosti pe nimeni, si ce e si mai rau, nu te cunosti pe tine. Cum sa procedezi? Ce alegeri sa faci in continuare? Pentru ca sufletul nu e vindecat. Tanjeste inca dupa biciuirile acelea dureroase care il faceau fericit in felul lor.
Ma doare, fiindca iubesc...inca...
marți, 8 martie 2016
duminică, 6 martie 2016
Acasa...pentru ca...GATA
Ceva ma tinea. Vroiam sa plec, dar nu aveam curajul sa spun gata, sa-mi iau bagajele si sa plec. La ultimul scandal l-am intrebat ce vrea si atunci mi-a zis sa plec, sa ies din casa lui, in care nu am nici macar chiloti pe mine...Atunci mi-a dat si prima palma, cand in dreapta lui statea ma-sa care spunea ca mi-am tras ceva priviri suspecte cu Doru, amandoi napustiti fiind asupra mea, eu stand jos, in fata lor pe canapea. Daca pana atunci m-a mai bruscat strangand cu putere de incheieturi, sau tarandu-ma pe parchetul alunecos, acum primisem o palma de-mi tiuiau urechile. Si atunci m-am trezit. Am plans atunci atat de mult incat am simtit ca m-am descarcat de toate...am plans pentru bunica mea care s-a dus, am plans pentru cat de buna la suflet sunt cu oameni care nu merita nici negru de sub unghie, am plans pentru mine si de mila mea.
"Vin dupa tine! In patru ore sunt acolo, cand vrei tu, si diseara la 12. Cheama-ma si voi veni...in momentul asta nu imi doresc nimic altceva, decat sa te stiu aici langa mine, sa te pot tine in brate si sa te sarut. Si Mica a zis sa vii inapoi doar cu ce ai pe tine...Ma tot cearta ca m-am purtat asa urat cu tine. Pufosul meu...need you in my life. Nu imi pasa de ce cred altii si ce spun. Eu stiu ce simt, doar ca nu am stiut sa apreciez, Tot mai mult simt lipsa ta, mai ales la sufletel. Iti simt lipsa in camera, mi-e dor de parfumul tau. Gandeste-te ca luna viitoare trebuie sa ne pregatim de X-mas. Iti voi cumpara cizme, facem cumparaturi, impodobim bradul impreuna. Ar fi cel mai frumos Craciun din viata mea daca o sa fi cu mine. Cu bluze de lana pe noi sa asteptam colindatori..." imi scria Dani in Decembrie cand plecasem de la el pentru a ma intoarce la Brasov. Cu fiecare mesaj pe care mi-l trimitea, imi facea sufletul sa tremure. Lacrimi grele de dor si din iubire imi strabateau una dupa alta obrajii. Nu mi-a pasat de ce va spune lumea, de ce va zice mama sau nimeni altcineva. Desi aveam totul aranjat la Brasov, am decis sa ma intorc acasa...
- Dar de ce m-ai sunat? Il intreb eu pe Radu amestecand in mancarea ce o pregateam bunicii
- Sa vad ce mai faci, pentru ca mi-era dor de tine.
- Pai cum tu nu te-ai insurat intre timp?
- Si ce treaba are asta? Vreau sa vad cum mai esti...
- Sunt intr-o situatie naspa (...si i-am povestit tot)
- Isa, draga mea, asta nu e de tine. Ramai acolo la Brasov, pentru ca altfel vei ajunge cu ochiul machiat natural. Tu aveai alte pretentii de la barbati din cate imi aduc eu aminte...si a continuat cu bla-bla-uri din astea, pe care nu le auzeam pentru ca eu stiam deja ce vreau. Vroiam sa ma intorc la cel pe care il iubesc crezand in toate promisiunile pe care mi le-a facut. Visam cu ochii deschisi la un Craciun minunat, plin de dragoste si voie buna.
...A fost un Craciun groaznic, zi in care bineinteles ne-am certat. De Revelion am numarat singura descrescator, pentru ca el se certase cu ma-sa, iar ma-sa facea atac de panica. Zilele care au urmat nu s-au dovedit a fi altfel. Acelasi program, aceeasi curatenie, aceeasi inchisoare. Nu faceam nimic altceva decat casa si munca. Am terminat cartea "Suge-o Ramona", pentru ca vroiam sa fac altceva, dar tot nu era suficient. Nu eram fericita. Oricate lucruri mi-as fi zis ca sa imi pacalesc mintea, ajungeam la aceeasi concluzie. De fiecare data cand ma simteam trista incercam sa deschid o discutie, care niciodata nu ajungea la un consens. Mi-a spus la un moment dat ca el nu o sa se schimbe, ca el asa este si ca este de acord sa ne despartim atata timp cat simt ca nu sunt fericita...A uitat insa de promisiuni si de vorbele fumoase care m-au facut sa ma intorc si sa renunt la toate lucrurile pe care mi le propusesem pentru mine. A urmat apoi marele scandal...Plangeam intr-una. L-am rugat sa ma lase singura si plangeam din tot sufletul, in hohote si cu suspine.
- De ce nu-mi spui ca vrei sa pleci?
- Eu vreau sa plec? Tu vrei sa vreau sa plec, ca tu sa pari in fata celorlalti nevinovat si sa trezesti compasiuni si mila. Vrei sa fie, ca intotdeauna vina mea.
- Nu vreau sa pleci! Te iubesc! Si vine sa ma ia in brate, asta dupa la cateva minute dupa palma aceea, care nu fizic m-a durut ci m-a durut undeva in suflet, atat de tare incat mi-a zdruncinat pana si cel mai tatonat sentiment de iubire fata de el.
- Uite ce am patit...nu mai pot! Ii spun eu nasei mele de la munca, intr-o zi de sambata.
- Vai dar nu-mi vine sa cred! Nenorocitul! Stiam eu ca ceva se intampla cu tine!Simteam ca ceva nu este in regula. Vezi ca sambata viitoare eu si sora ta venim dupa tine.
Imi batea inima de imi sarea din piept. Aveam emotii pentru ceea ce urma sa fac si simteam fluturi in stomac de fiecare data cand ma gandeam ca in curand am sa renunt la tot. Duminica am fost de noapte la lucru. Luni dimineata cand am iesit, m-am dus cu demisia la sef. Cu asta trebuia sa incep, pentru locul de munca era singurul care ma mai tinea prizoniera acolo.
Sambata am plecat spre casa, spre adevarata mea "acasa", la Brasov. M-a dus Dani. Pentru ca ne impacasem. Ne impacasem cu gandul ca trebuie sa ne despartim...
"Vin dupa tine! In patru ore sunt acolo, cand vrei tu, si diseara la 12. Cheama-ma si voi veni...in momentul asta nu imi doresc nimic altceva, decat sa te stiu aici langa mine, sa te pot tine in brate si sa te sarut. Si Mica a zis sa vii inapoi doar cu ce ai pe tine...Ma tot cearta ca m-am purtat asa urat cu tine. Pufosul meu...need you in my life. Nu imi pasa de ce cred altii si ce spun. Eu stiu ce simt, doar ca nu am stiut sa apreciez, Tot mai mult simt lipsa ta, mai ales la sufletel. Iti simt lipsa in camera, mi-e dor de parfumul tau. Gandeste-te ca luna viitoare trebuie sa ne pregatim de X-mas. Iti voi cumpara cizme, facem cumparaturi, impodobim bradul impreuna. Ar fi cel mai frumos Craciun din viata mea daca o sa fi cu mine. Cu bluze de lana pe noi sa asteptam colindatori..." imi scria Dani in Decembrie cand plecasem de la el pentru a ma intoarce la Brasov. Cu fiecare mesaj pe care mi-l trimitea, imi facea sufletul sa tremure. Lacrimi grele de dor si din iubire imi strabateau una dupa alta obrajii. Nu mi-a pasat de ce va spune lumea, de ce va zice mama sau nimeni altcineva. Desi aveam totul aranjat la Brasov, am decis sa ma intorc acasa...
- Dar de ce m-ai sunat? Il intreb eu pe Radu amestecand in mancarea ce o pregateam bunicii
- Sa vad ce mai faci, pentru ca mi-era dor de tine.
- Pai cum tu nu te-ai insurat intre timp?
- Si ce treaba are asta? Vreau sa vad cum mai esti...
- Sunt intr-o situatie naspa (...si i-am povestit tot)
- Isa, draga mea, asta nu e de tine. Ramai acolo la Brasov, pentru ca altfel vei ajunge cu ochiul machiat natural. Tu aveai alte pretentii de la barbati din cate imi aduc eu aminte...si a continuat cu bla-bla-uri din astea, pe care nu le auzeam pentru ca eu stiam deja ce vreau. Vroiam sa ma intorc la cel pe care il iubesc crezand in toate promisiunile pe care mi le-a facut. Visam cu ochii deschisi la un Craciun minunat, plin de dragoste si voie buna.
...A fost un Craciun groaznic, zi in care bineinteles ne-am certat. De Revelion am numarat singura descrescator, pentru ca el se certase cu ma-sa, iar ma-sa facea atac de panica. Zilele care au urmat nu s-au dovedit a fi altfel. Acelasi program, aceeasi curatenie, aceeasi inchisoare. Nu faceam nimic altceva decat casa si munca. Am terminat cartea "Suge-o Ramona", pentru ca vroiam sa fac altceva, dar tot nu era suficient. Nu eram fericita. Oricate lucruri mi-as fi zis ca sa imi pacalesc mintea, ajungeam la aceeasi concluzie. De fiecare data cand ma simteam trista incercam sa deschid o discutie, care niciodata nu ajungea la un consens. Mi-a spus la un moment dat ca el nu o sa se schimbe, ca el asa este si ca este de acord sa ne despartim atata timp cat simt ca nu sunt fericita...A uitat insa de promisiuni si de vorbele fumoase care m-au facut sa ma intorc si sa renunt la toate lucrurile pe care mi le propusesem pentru mine. A urmat apoi marele scandal...Plangeam intr-una. L-am rugat sa ma lase singura si plangeam din tot sufletul, in hohote si cu suspine.
- De ce nu-mi spui ca vrei sa pleci?
- Eu vreau sa plec? Tu vrei sa vreau sa plec, ca tu sa pari in fata celorlalti nevinovat si sa trezesti compasiuni si mila. Vrei sa fie, ca intotdeauna vina mea.
- Nu vreau sa pleci! Te iubesc! Si vine sa ma ia in brate, asta dupa la cateva minute dupa palma aceea, care nu fizic m-a durut ci m-a durut undeva in suflet, atat de tare incat mi-a zdruncinat pana si cel mai tatonat sentiment de iubire fata de el.
- Uite ce am patit...nu mai pot! Ii spun eu nasei mele de la munca, intr-o zi de sambata.
- Vai dar nu-mi vine sa cred! Nenorocitul! Stiam eu ca ceva se intampla cu tine!Simteam ca ceva nu este in regula. Vezi ca sambata viitoare eu si sora ta venim dupa tine.
Imi batea inima de imi sarea din piept. Aveam emotii pentru ceea ce urma sa fac si simteam fluturi in stomac de fiecare data cand ma gandeam ca in curand am sa renunt la tot. Duminica am fost de noapte la lucru. Luni dimineata cand am iesit, m-am dus cu demisia la sef. Cu asta trebuia sa incep, pentru locul de munca era singurul care ma mai tinea prizoniera acolo.
Sambata am plecat spre casa, spre adevarata mea "acasa", la Brasov. M-a dus Dani. Pentru ca ne impacasem. Ne impacasem cu gandul ca trebuie sa ne despartim...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)