Il iubesc...dar...

”Sa iubesti o femeie nebuna e o aventura! Sa iubesti o femeie nebuna care te iubeste e aventura vietii tale.”

Il iubesc pe Dani...dar...
Si ”dar-ul” asta ma scoate din sarite. Ma face sa am o indoiala in ceea ce priveste un viitor impreuna cu el, desi este cea mai lunga relatie de dupa Gabi.
Il iubesc pe Dani, dar...
...El ma iubeste mai mult. Dupa cum se stie, intr-o relatie este imposibil ca ambii parteneri sa iubeasca la fel. De obicei unul iubeste si altul se lasa iubit. Dani ma iubeste si o face aproape obsesiv de mult. Si eu il iubesc, dar nu e intensitatea aia care imi da goluri in stomac, care precum intr-un roller coaster ma face sa cobor cu sufletul in gura si sa urc cu nerabdarea de a ajunge acolo sus pentru a cobori din nou. Ma gandesc ca exista posibilitatea ca felul meu de a iubi sa fi ajuns la o maturitate. Ma simt linistita, am sufletul impacat, dansez si cant cu gandul la el, dar nu plang cum as fi plans daca patosul era mai pregnant din partea mea. Este stiut faptul ca eu traiesc momentul de placere la maxima lui intensitate numai cu conditia sa existe si durere. Nu ma inteleg, dar nici nu vreau. Ceea ce imi doresc este sa ma iubeasca la fel de tare, dar sa imi arate mai putin. Sa ma lase sa mi se faca cu adevarat dor, sa ma faca sa-l doresc din tot sufletul meu si sa nu il am intotdeauna atunci cand vreau. Ma gandesc de aici de unde a aparut sintagma: ”De ce femeile iubesc barbatii rai?” Pentru ca femeile isi doresc provocare continua, isi doresc adrenalina, actiune, mai multe fapte si nu vorbe, sex nebun dupa o cearta puternica...
Il iubesc pe Dani, dar...
...Mi-e teama sa nu sufar. Maica-sa s-a dovedit la inceput a fi o femeie extraordinara. Multumeam zilnic divinitatii pentru un asa noroc. Sa fiu iubita si acceptata asa cum sunt atat de el, cat si de familia lui. Totul s-a dovedit a fi o minciuna, femeia aratandu-si adevarata fata de curand, cand m-a acuzat ca nu sunt deloc potrivita pentru fiul sau, ca ea isi doreste o nora harnica, care sa nu doarma atat de mult sau care sa nu stea in pijamale toata ziua prin casa. Nu stiu la ce s-a asteptat ea, dar se pare ca asteptarile au inselat-o. Eu nu sunt lenesa de felul meu. Imi place sa gatesc si gasesc prin curatenie o terapie. Ceea ce urasc in schimb este sa mi se impuna sa fac anumite lucruri. Acesta este motivul pentru care am ales sa stau singura si sa nu ma intorc la casa parinteasca. La mine acasa daca am chef sa spal vasele le spal, daca nu le las pe maine si nu exista nimeni care sa se supere pentru asta. Stiu ca oricum trebuie sa le spal in cele din urma, pentru ca altfel s-ar aduna si mi-as ingreuna existenta. Si o fac cu drag, pentru mine si pentru ca asa vreau. Nu-mi place insa, sa mi se atraga atentia ca nu am facut ceva, sau ca nu am facut bine, cand eu incerc sa le fac cat mai bine posibil. Nu eram obligata sa fac nimic in casa lui, atata timp cat noi ne cunosteam doar de trei luni. Eu ma consideram inca musafir in casa lui, dar ma gandesc ca vizitele mele in absenta lui Dani, au facut-o pe maica-sa sa considere ca fac parte din familie. Nu o sa mai fiu musafir doar atunci cand o sa am saiba pe deget si nici atunci nu o sa accept sa fac lucruri pe care nu vreau sa le fac in casa altuia, chiar daca acela e...soacra-mea. Nu vad printr-o casatorie o indatorire de a face ceea ce nu mi-as dori. Eu vreau o data cu casnicia sa devin o doamna nu o slujitoare. Am un loc de munca relativ bine platit, ceea ce imi va permite poate pe viitor, daca o sa am chef, sa angajez pe cineva care sa imi faca curatenie in casa, sa-mi faca de mancare sau sa-mi duca copilul la scoala. Ideea este ca mie imi place sa fac treburi casnice si nu stiu daca voi recurge vreodata la asta, dar cert este ca o sa fac lucrurile doar pentru ca asa vreau nu pentru ca ”trebuie”. Nu am inteles niciodata pana acum persoanele care imi spuneau ca a sta cu parintii lui e o greseala. Eu pana nu de mult chiar aveam de gand sa stau cu maica-sa cat timp Dani e plecat in cursa. Ma bucur din suflet ca lucrurile s-au intamplat asa si ca nu o sa fiu nevoita sa ma compromit pentru economie financiara. M-a dat afara din casa. Si Dani a venit cu mine. Asta a scos-o din sarite si mai tare. Cum era si normal, mi-a lasat in continuare masina lui, ceea ce a innebunit-o. Credea ca de indata ce ii va lasa fiului sau cel mai mic toata averea familiei, el va face ceea ce ea isi doreste, inclusiv ca va renunta la sursa fericirii lui pentru ea. Dani e alaturi de mine si asta mi-a dovedit iubirea lui incomensurabila. Vrea sa ne casatorim si sa ne luam ceva al nostru. Nu stiu daca inca el e constient de ceea ce isi doreste si cate responsabilitati presupun aceste decizii. Ii sustin dorintele, dar sunt sceptica.
Il iubesc pe Dani, dar...
Mi-e frica sa nu sufar...