Nu e chiar asa

Multe femei de pe la televizor (Laura Cosoi, Adelina Pestritu) spun cand sunt intrebate cum a fost sarcina, ca totul a fost perfect si ca ele se simt si s-au simtit minunat. Am avut mare noroc, nu pot sa ma plang. Nu am stiut ce sunt acelea greturi, varsaturi sau pofte prea sofisticate. Am mers la lucru pana la 16 saptamani, cu ture de noapte cu tot, si imi continui fara probleme activitatea casnica.
Ce este cu adevarat naspa este ca...detin prea multe informatii. Sunt atenta la fiecare simptom, reactie a organismului, miscare de-a lui bebe etc, ceea ce ma face sa fiu cu adevarat stresa(n)ta...
La 11 saptamani, dupa un contact sexual magnific , s-a intamplat sa sangerez. In acel moment simti cum iti bate inima in cap, totul in jur se opreste in loc, iar in minte se desfasoara fel de fel de scenarii macabre, care ingheata sangele in vene. Medicul ne-a atentionat ca exista un hematom periovular care ori s-ar putea sa se sparga la un moment dat si deci sa sangereze, ori sa se resoarba. Dani a fost foarte calm si a incercat sa ma incurajeze, ceea ce evident ca am apreciat enorm, dar chiar si asa in miezul noptii ne-am indreptat spre spital...Si apropo de spital...Inca de la inceput am avut o mare dilema: ce medic sa aleg si implicit ce spital. In cluj sunt doua maternitati de stat, una la care conditiile lasa de dorit (din cate am auzit) si una, care tocmai renovata, ofera conditii de privat, dar cu personal de stat...De personalul medical mi-este cel mai frica atunci cand vine vorba ca eu-cadru medical sa ma tratez. Vreau sa cred ca eu ma comport cu pacientii mei asa cum mi-ar placea ca un cadru medical sa se poarte cu mine sau cu rudele mele, dar nu toate asistentele medicale sunt la fel. O alta problema este ca eu, ca pacient sunt foarte fitoasa, poate aroganta chiar, si tare nu mi-as dori sa o vad pe vreuna ca isi ridica ochii in tavan dupa solicitarile mele, stiind ca i-am si dat spaga...Ma imaginez luand-o de par si trantind-o cu capul de toti peretii. Si aici sa nu pomenim de copilul meu...Nu vreau lapte praf sau biberon deloc, vreau consilier de alaptare, care sa ma invete sa imi hranesc corect copilul, vreau kinetoterapeut care sa imi faca masaj in fiecare zi, vreau mancare buna, curatenie impecabila, baie proprie in care pot sa intru fara slapi, bagaj de maternitate minim (fiindca atunci cand o sa ma apuce durerile facerii sigur uit ceva), apartinatori care sa intre echipati cu halate sterile si care sa nu imi aduca flori langa copil (desi iubesc florile). Vreau intelegere, compasiune, incurajare, zambete, nu oftat lung, sau replici de toata jena. Vreau ca nasterea copilului meu sa fie un eveniment de care sa imi aduc aminte cu drag si nu cu groaza.
Am ajuns la spitalul privat pe care l-am ales, unde am cunoscut un medic in etate, cu experienta si foarte de treaba. Ne-a prealuat medicul de garda (altul decat medicul curant) care ne-a linictit teribil si care ne-a dat minunata veste ca o sa avem...un baietel...adica exact ce ne-am dorit. Stau uneori si ma gandesc ca din acest motiv a intarziat sa apara...ca sa apara baiat. Si dupa calculele mele a venit chiar de Craciun, asa ca...ce cadou mai frumos puteam primi de la Dumnezeu? Am plans de fericire si vroiam sa o iau in brate pe acea doamna doctor, pe care nu am sa o uit niciodata...
La 15 saptamani am trecut printr-un alt eveniment neplacut. Era printre ultimele nopti de lucru, cand, dintr-o data, m-a apucat un puseu de febra cu un frison puternic care nu ma lasa sa stau in picioare. La 38 m-am dus acasa unde am luat Paracetamol, dupa ce in prealabil l-am anuntat pe medic. A doua zi am facut subfebrilitati, iar a treia zi am iesit din casa. A patra zi am facut 38,8 si am chemat ambulanta. Ma ingrijoram nespus pentru bebe, deja ma imaginam internata, cu perfuzii, cu repaus. Nu vrea sa stie nimeni ce e in capul meu in situatii neobisnuite...Daca se opreste in evolutie, daca ii influenteaza dezvoltarea neurologica, daca va avea repercursiuni asupra psihicului, daca, daca, daca...Ajunsa la spitalul de boli infectioase mi s-a facut un test de gripa care din fericire a iesit negativ. Am luat tratament antiviral (consultandu-ma evident cu medicul), si in doua zile m-am pus pe picioare.
Din cauza extensiei uterine, ma doare burta destul de frecvent, inca de la inceputul sarcinii. Intreband in stanga si in dreapta, citind pe net, am dedus ca aceste dureri asemanatoare cu cele menstruale, nu sunt foarte normale. La recomandarea medicului am luat No-spa de fiecare data cand am simtit aceste dureri atunci cand erau doar cu putin mai puternice decat as fi crezut eu ca ar fi normal. Intr-o luni, la 19 saptamani, am luat o tableta dimineata si una la pranz, si vazand ca durerile persista, am fost din nou, in sistem de urgenta, la spital. Atunci m-a prealuat o domnisoara doctor, foarte draguta si de treaba, care m-a consultat foarte amanuntit si evident m-a linistit si mi-a dat tratament pentru cateva zile cu No-spa si Magne B6.
Azi facem 21 de saptamani. Burtica este vizibla bine, am pus in greutate deja 10 kg (care se simt pe respiratie si articulatii destul de naspa), mi se umfla picioarele atunci cand stau in picioare mai mult de doua ore, ma trezesc atunci cand este domnul mai dulce ca sa fac pipi (pe la 4 dimineata), iar apoi adorm destul de greu, nu mai pot dormi nici pe spate, nici pe burta, si atunci schimb partile destul de des, si de fiecare data cand o fac ma trezesc, ma arde stomacul destul de tare si de des (noroc ca exista Rennie), ador apa minerala desi inainte nu ii intelegeam sensul, nu ma mai incap hainele si nu cred ca se merita sa investesc in prea multe cu extra-size (asadar improvizez-noroc ca e cald), mi-e ciuda ca nu mai pot face sex decat in anumite pozitii (si uneori am niste fantezii si chef de il surprind pe sot), baie fac doar cu apa calaie, pute pisu destul de ciudat, put eu cu totul (altfel decat nongravida), cresc unghiile si parul mai repede, ma doare spatele de ma sageata si lista poate continua...
Deci draga mea Laura Cosoi, de ce nu esti tu sincera atunci cand vorbesti la televizor, si ne aburesti pe toate femeile astea mai mici in sarcina ca tine, ca totul este minunat...Pentru ca nu...chiar nu e chiar asa...Bine...poate singurul lucru minunat...de fapt nu e minunat e divin, magic, inaltator, e atunci cand il simt pe bebe ca misca...si atunci uit toate neplacerile...