marți, 26 aprilie 2016

Sefa

Mi-am propus sa-mi umplu zilele cu tot felul de activitati ca sa uit...si asa am uitat de mine...Am uitat de ce m-am intors in Brasov, am uitat de scopurile mele si de tot ceea ce mi-am propus pentru ca eram ca intr-o transa. Mergeam la munca, veneam acasa, dormeam o ora, mergeam la sala unde zilnic faceam aceleasi exercitii cardio plictisitoare si extenuante, ajungeam acasa si somn. In timpul liber mi-am luat in ocupatie doua lucrari de licenta la care cat lucram timpul trecea pe nesimtite. Asta primele trei saptamani pana cand m-am dus la Cluj, la Dani. Dupa asta am fost buimacita. Regretam ca m-am intors in Brasov, Tot la Dani si acasa imi era mintea. Ma certam cu maica-mea, nu imi convenea nimic iar la lucru era groaznic. La sala nu am mai fost, la lucrari nu am mai facut nimic. Mergeam la lucru si veneam acasa ca sa dorm. De abia asteptam sa treaca timpul ca sa pot merge din nou la Dani. M-am intors la fel de trista, pentru ca ma vroiam intoarsa la Cluj. Nu stiu el, dar eu am suferit teribil in perioada asta cand nu stiam cum sa fac. El ma acuza ca nu are cum sa aiba incredere in mine atata timp cat imi stie trecutul si sunt departe de el. Mie insa nu imi ardea de nimeni altcineva in afara de el si la fiecare apel, de fiecare data cand ma suna imi tresarea inima din piept. Cand primeam vreun mesaj speram sa fie de la el si deschideam cu emotie telefonul. Ma inselam de fiecare data si oftam ca desi i-am zis....i-am zis sa ma recastige, el nu a miscat nici macar un deget. Avea si are impresia ca totul i se cuvine si ca merita cumva sa fiu la picioarele lui sau in pula lui cand vrea el. Inainte de a merge a treia oara la el, mi-am facut abonament la masaj, si cu aceasta ocazie am fost si la un pedi-spa cu oja semipermanenta. Nu l-am sunat in astea doua ore pentru ca am ales sa-mi tin telefonul pe silent si sa nu fiu deranjata de nimeni. Aveam trei apeluri si si pe sora-mea o sunase, desi el stia pentru ca ii spusesem cu cateva zile inainte ca in ziua respectiva ma rasfat. Turba ca nu i-am raspuns si a facut un mare circ pe tema asta. Ma ofticam ca nu are justificare...Daca intr-adevar as fi mers cu cineva, ar fi fost altceva, dar ma oftica teribil lipsa lui de incredere.
Intr-un moment de barfa cu maica-mea, i-am aratat unghiutele de la picioare, si atunci mi-a zis ceva care m-a plesnit: "Vezi Isa? Cam asta inseamna sa te respecti si sa ai grija de tine! Spune tu in tot acest timp cat ai stat cu Dani...tu ce ai facut pentru tine? Ti-ai acordat atentie cum o faci acum?
...
Dupa cateva zile dupa ce am intrat in ture (prima luna am fost numai dimineata) si cu o saptamana inainte de a-mi da demisia ca sa plec la Cluj, m-a chemat in biroul dansei, sefa de sectie:
- Am auzit numai lucruri bune despre tine, Isabella. Felicitari si speram sa te avem mult timp de acum incolo in echipa noastra. (strategic, pentru ca ea deja stia despre intentiile mele)
- Nu doamna doctor, eu de fapt am sa plec...
- Am auzit. De ce? Care este motivul?
- Partea de renumeratie ma nemultumeste. De asemenea unele persoane care ma intimideaza...
- Ca de exemplu?
- Ca de exemplu dumneavoastra...
- Stiu ca par o scorpie dar trebuie sa intelegi ca fiecare are persoanlitatea lui, si trebuie sa il accepti asa cum e...
- Doamna doctor, cu tot respectul, eu sunt berbec. Sunt foarte impulsiva si daca ar fi sa-mi exprim eu personalitatea nu ar fi prea frumos...
- Tocmai de aceea vreau sa fii asistenta sefa. Ai toate calitatile necesare.
Atunci am ramas fara cuvinte...am lasat capul pe spate si am inceput sa plang...de fericire,,,pentru ca era tot ce mi-am dorit....credeam insa ca mai am multa paine de mancat pana sa ajung aici...Dar iata-ma!!!Sunt aici! Sunt sefa...

luni, 25 aprilie 2016

Ploua in suflet

Ajunsa la el dupa trei saptamani in care nu ne-am vorbit i-am sarit in bratele primitoare, ca-ntr-un mare bazin a sperantelor desarte, a viselor neimplinite si a penumbrelor trecutului amagitor. Vroiam sa ma scufund in toate, sa uit de tot si sa fiu acolo pentru totdeuna. Hainele ne erau din ce in ce mai nefolositoare in alergatura noastra dupa dulcele strop de placere de care ne era amandorura atat de dor. Eram deasupra lui si il vroiam tot, in mine, prin mine, sa ma contopesc in el, sa fim unul si acelasi, intr-o fiinta pura cu aripi mari de inger care zboara agale in vazduh. Momentul acela cand corpurile noastre s-au contopit a fost explozie de curcubee, in care s-au eliberat fluturi, furtuna de flori care lasa in urma-i petale ningand. A fost placerea pura de a-l simti in mine.
Urmatoarele doua zile ne-am rasfatat in asternuturi albe si ne-am iubit la nesfarsit. Ne-am promis iubire vesnica, am plans, am ras, ne-am rasfatat trupurile in saruturi si in mangaieri interminabile. A trebuit in cele din urma sa plec...m-a condus pana acasa, impreuna cu Mica m-au adus inapoi la Brasov, asta doar pentru cateva ore in plus impreuna. Am plans la despartire. Ar fi plans si el dar ii era rusine de maica-sa. Dupa alte doua saptamani m-am dus din nou. Mi-a facut cadou un buchet de trandafiri si un tort cu ocazia zilei mele de nastere. Dupa alte doua saptamani m-am dus iar, desi de data asta nu as mai fi vrut sa merg...Pentru ca relatia noastra, acum la distanta, avea acelasi tipar ca cea dinainte, croit mai stangace, cu material de proasta calitate si cusaturi strambe. Drumul este foarte obositor iar scopul este amagitor. Practic merg ca sa ma fut. Fac 600 km dus-intors pentru o pula buna care stie sa ma futa cum imi place mie. Maica-mea e ofticata pe mine ca cica ii mentin orgoliul ridicat facandu-l sa creada ca "prea stau in pula lui". Si eu sunt ofticata ca nu mai pot fi ca inainte...Mi-e dor de anul acela al cunoasterii in care nu aveam nici un stres (poate uneori cu banii dar gaseam repede o rezolvare). Atat de eu am fost in tot acel timp...Camera aceea in care stateam a fost martora a tuturor luptelor launtrice pe care le-am dus. Mare greseala am facut cand am plecat...Si acum imi aduc aminte cum imi striga constiinta cand caram mobila pe scari: "Ce pula mea faci Isa?"
...Si acum, dupa o relatie de un an si jumatate (nu sapte in pula mea...nu sapte), stau in camera copilariei mele, la Brasov, si nu ma pot regasi. Vreau sa continui sa fiu ce am fost, dar nu ma caracterizeaza, vreau sa o iau de la inceput, dar nu stiu de unde sa incep. Sunt blocata intr-un cocon si nu am forta necesara pentru a ma decide ce sa fac. Tanjesc dupa un telefon de la Dani, dupa vreun mesaj frumos, si planuiesc dinainte de a pleca de la el cand il voi vizita data viitoare. Nu mai vreau...simt ca nu mai pot, dar franghiile care ma tin stransa sunt prea groase si nu-mi dau voie nici macar sa trisez un pic. Vreau sa pot sa ii spun adio si sa nu-l mai caut. Vreau sa renunt la tot si sa ma regasesc, sa ma redescopar. Sa ma trezesc din nou plimbandu-ma singura pe strazi cu castile in urechi, cu muzica la maxim, si sa nu ma intereseze nimic. Sa las vantul sa-mi mangaie parul, soarele sa-mi sarute obrajii...sa merg apasat ca si cum as fi urmarita de vreun paparazzo. Sa ajung acasa tarziu, sa fumez si sa beau un pahar de vin rosu...(ce mi-e dor de ritualul meu). Sa aprind lumanari si betisoare parfumate, sa dansez goala, pe varfuri doar cu paharul de vin in mana. Sa fiu singura in singuratate si fericita ca ma am pe mine...Pentru ca pe primul loc sunt eu, pe locul doi sunt eu, si undeva acolo pe locul trei, daca ma gandesc bine...sunt tot eu.
Ploua afara si-mi ploua-n suflet lacrimi care se rostogolesc grabite pe dealurile obrajilor...Imi ploua in suflet chiar daca fata-mi zambeste...Imi ploua in suflet si-n minte-mi tuna. Mai fulgera cateodata o amintire ca cea de sus cu mine dansand si ploua si mai tare...