Priveam Brasovul prin oglinda laterala din stanga cu un oftat lung in timp ce ma indepartam de oras...Scapasem in sfarsit de una din cele mai dificile si ambigue perioade din viata mea. Ma intorceam acolo unde mi-era sufletul...Conduceam un Opel Astra rosu cu numele ei - Yasmina, iar din dreapta Dani ma privea zambind si entuziasmat.
Doua luni am stat acasa si m-am odihnit. In tot acest timp am facut doar lucruri care si inainte imi faceau placere. Acum lucrez acolo de unde am plecat si unde imi practic meseria cu entuziasm. Lumea e fericita ca m-am intors. Familia e linistita sa ma stie bine. Eu sunt incantata...
M-am gandit mult la mine in ultimul timp...si am luat o decizie. Sa pastrez pentru mine ceea ce traiesc. De asta nu am mai scris. Multumesc celor carora le-am lipsit prin povestile mele si care m-au incurajat sa mai scriu, dar efectiv nu am mai simtit nevoia sa o fac...O sa mai scriu, poate...dar pana atunci am sa ma focusez sa traiesc...frumos, dar suficient de plictisitor incat sa nu mai am ce scrie...:)
In ultimul timp...nu am murit...doar am trait.
Va imbratisez cu drag!!!
