Este incredibil cum intamplari aparent nesemnificative, sau persoane de la care nu ai nici un fel de asteptare, iti pot schimba viata. Boom-ul acela in care realizezi schimbarea este atat de evident incat este inevitabil sa nu plangi...de fericire...
Corpul meu influentat de subconstient reactioneaza intr-un mod miraculos. Nu ma gandeam vreodata ca imi voi putea cunoaste atat de bine organismul incat sa ”citesc” informatiile pe care, in mod constient nu le-as putea deduce. E ca o coala de hartie alba, care sub lumina ultravioleta e plina de randuri cu atatea intelesuri. E ca un cufar cu pereti dublii care desi pare gol e plin de comori.
Atunci cand iubesti nu poti sa inseli. Conditia este sa iubesti cu adevarat. Niciodata pana acum nu mi s-a mai intamplat sa am o revelatie in acest sens. L-am inselat pe Gabi fara absolut nici un fel de remuscare. S-a intamplat atat la inceputul relatiei cat si la mijlocul ei, deci neconditionat de intensitatea sentimentelor care in mod normal, este invers proportionala cu timpul scurs.
Acum, desi am avut ocazia, nu (mai) pot. Este incredibil cum un om atat de ”mic” a reusit sa ma faca sa nu (mai) vreau. Este departe, nu ma poate controla, deci as putea oricand sa ma culc cu un alt barbat. Stateam aseara privind tavanul alb si lacrimi groase imi strabateau obrajii. Ma gandeam la repulsia pe care o resimtisem, si la felul interesant in care organismul meu a reactionat la gandul de a ma culca cu un alt barbat. Mi-am simtit peretii vaginului cum se strang si labiile cum ma pisca. Mi-am dorit ca acea senzatie sa se termine cat mai repede ca sa pot plange in voie. Si am plans...de fericire. Am simtit schimbarea...am simtit pentru prima data autenticitatea sentimentelor mele fata de un barbat. Ma gandeam cum, obisnuita sa am o viata sexuala regulata, pot acum sa ma abtin. Ma gandeam la tot efortul pe care el l-a facut sa ma castige...si inca nu s-a oprit; la cum nu mi-a interzis niciodata acest lucru (asa cum de altfel a facut-o Gabi inca de la inceput). Ma gandeam la cat de mult conteaza pentru mine sa-mi spuna zilnic, neobosit, ce femeie minunata sunt...La toate momentele petrecute impreuna. Ma gandeam la ce spunea o data prietena mea...Ca atunci cand nu exista sentimente nu exista nici sex de calitate. Nu am crezut-o atunci, dar acum ii dau dreptate. Incerc pe acest considerent sa gasesc o explicatie la ceea ce a fost. A fost o perioada in care libidoul ridicat ma indemna sa am relatii sexuale cu diverse persoane pentru care evident nu aveam sentimente, dar cu care experimentam niste orgasme minunate. De ce acum nu mai pot? De ce simt o repulsie fata de alt barbat in afara de cel pe care il iubesc?
In ianuarie mi-am spus ca anul trecut a fost anul cunosterii. Mi-am permis orice cu scopul de a ma (re)descoperii, si nu regret nimic...Ma bucur teribil acum cand sesizez ca scopul a fost indeplinit. Anul acesta mi-am propus sa fie anul castigului, dar m-am gandit la cu totul altceva cand m-am gandit la ”castig”. M-am gandit evident la bani, dar se pare ca acest castig face referire la altceva. De fapt este vorba despre mine, despre a castiga stima de sine, sentimente sincere, o noua familie, prieteni noi, o noua viata. Iata deci ca pot spune ca dupa un an si cateva luni ma simt vindecata realmente. Cum imi dau seama de asta? Pana acum am cautat in disperare sa-l inlocuiesc pe Gabi. Am incetat sa mai caut, cand intamplator, a aparut Dani in viata mea. Entuziasmul pe care il aveam in alte cazuri, a fost acum absent, lasandu-ma cucerita. Traiesc prezentul fara a avea asteptari. Fara aceste asteptari, privesc mai mult spre trecut, si comparand zilele intre ele, simt cum azi il iubesc mai mult decat ieri si mai putin (cred) decat maine...
joi, 19 martie 2015
marți, 17 martie 2015
Posesia
Crengile copacilor batrani din padurea intunecata a misteriosului drum ma trag cu putere, sugrumandu-ma si smulgand din mine ultimele puteri. Ma ineaca in mocirla groasa, murdarindu-ma cu glodul negru al compromisului. Nu ma zbat si ma las purtata de miscari lente, ca-ntr-un dans, pe-o melodie nearticulata, dar cu inteles, data de cracmentele betelor ce se rup sub mine.
Imi place. Ma iubeste cum nici Gabi poate nu m-a iubit. Am inceput sa-l iubesc. Barbatul asta efectiv m-a castigat. A luptat atat pentru a ma avea si a ma sti a lui. S-a strecurat in sufletul meu ca un sarpe; incet, fara zgomot, fara urme, si-a facut cuib. Acum il am in suflet, si nu imi pot explica de ce inseamna atat de mult pentru mine. Dupa plecarea lui in cursa, timp de o saptamana, am insistat in discutiile noastre telefonice sa imi dea masina. Nu-mi doream masina lui pentru obiectul in sine, ci pentru ca mi-a promis. Pe langa asta stiam cat de mult inseamna masina pentru el si mai stiam ca dandu-mi masina imi va demonstra ceea ce coneaza foarte mult intr-o relatie...increderea. Increderea in el in primul rand si apoi in mine, o soferita cu acte in regula de vreo 8 ani, dar incepatoare in numarul de kilometrii. Cand m-am dus la el acasa pentru a lua-o, m-am oprit pe marginea drumului, in drum spre casa fiind, privind viscolul napraznic si mi-am spus ca asta este cea mai mare greseala pe care am facut-o in ultimul timp. De abia atunci mi-am dat seama ce poate sa insemne o astfel de responsabilitate. Ca a avea o masina nu inseamna o chestie smechera, ci ca de fapt e o treaba cat se poate de serioasa. Imi venea sa ma intorc inapoi, dar ambitia de a castiga un pariu, cu mine in primul rand si apoi cu Doru, m-a facut sa-mi continui drumul. Cand am parcat-o in curte, a fost cel mai fercit moment pe care l-am trait in ultimii ani. Imi place sa conduc enorm. Imi doream o masina, chiar si nu a mea, dar o masina de care sa stiu ca ma pot folosi cand am chef. Aveam zambetul pana la urechi de ma dureau obrajii. De atunci sunt fericita in fiecare zi, iar de fiecare data cand stiu ca trebuie sa conduc, imi simt stomacul vibrand. E adrenalina aia de care aveam nevoie pentru a simti ca traiesc. Dani in schimb nu stie ce importanta au senzatiile astea pentru mine. Nu stie cat de important este pentru mine sa ma simt libera, independenta, responsabila. Ii simt mirosul de fiecare data cand deschid masina si simt ca e acolo cand zbor pe sosele in drum spre casa lui parinteasca, unde merg deseori pentru a-i vizita mama si camera...si patul. Mi-e dor de el, pentru ca atunci cand e langa mine nimic nu mai conteaza. Sufletul meu e atat de linistit, nu ma mai gandesc la nimic decat la cat de bine imi e si asta ma face foarte fericita. Iubesc momentele noastre de tandrete cand ne gustam reciproc fiecare particica din corp, cand stam goi unul langa altul si povestim, ne gadilam si radem...Reusim sa ne iubim atat de frumos, pasional si intens, incat am face din clipele astea un stil de viata...
Si totusi...S-a terminat in mine fara nici o protectie, in acea perioada in care riscul de a ramane insarcinata era foarte mare. Vorbeste de familie, casatorie, copii. Si pe cat de entuziasmat pare pe atat de serios este. Omul asta ma iubeste, si o face atat de mult incat ii e teama sa ma piarda. Din pacate insa se stradieste uneori prea tare, devenind astfel posesiv. Ma vrea sotia lui, dar nu stie ca daca as vrea si cu acel act as putea fi a altuia. Vrea un copil, dar nu stie ca poate sa (ma) piarda cu tot cu el...Incearca cumva sa ma obtina, sa ma posede. Ma vrea a lui si cred ca daca ar putea m-ar pastra intr-o colivie inchisa. M-ar imbraca in cele mai frumoase haine, mi-ar da sa mananc cele mai sofisticate si scumpe mancaruri, m-ar impodobi cu pietre pretioase...chiar si colivia mi-ar face-o din aur, numai sa stie ca eu sunt acolo si sunt a lui...numai a lui. Nu ma deranjeaza deocamdata atitudinea lui, uneori chiar ma flateaza. Realmente cred ca merit sa fiu iubita si rasfatata. Il iubesc la randu-mi si ii doresc tot binele din lume...mi-e frica totusi ca toate acestea, in cele din urma se vor termina...daca nu va face nimic in acest sens, voi rupe fara regret toate crengile care ma strang.
-Esti fericita? Ma intreaba constiinta stand pe faza intr-un colt, urmarind linistea.
-Da!!!Sunt fericita, da”...
Imi place. Ma iubeste cum nici Gabi poate nu m-a iubit. Am inceput sa-l iubesc. Barbatul asta efectiv m-a castigat. A luptat atat pentru a ma avea si a ma sti a lui. S-a strecurat in sufletul meu ca un sarpe; incet, fara zgomot, fara urme, si-a facut cuib. Acum il am in suflet, si nu imi pot explica de ce inseamna atat de mult pentru mine. Dupa plecarea lui in cursa, timp de o saptamana, am insistat in discutiile noastre telefonice sa imi dea masina. Nu-mi doream masina lui pentru obiectul in sine, ci pentru ca mi-a promis. Pe langa asta stiam cat de mult inseamna masina pentru el si mai stiam ca dandu-mi masina imi va demonstra ceea ce coneaza foarte mult intr-o relatie...increderea. Increderea in el in primul rand si apoi in mine, o soferita cu acte in regula de vreo 8 ani, dar incepatoare in numarul de kilometrii. Cand m-am dus la el acasa pentru a lua-o, m-am oprit pe marginea drumului, in drum spre casa fiind, privind viscolul napraznic si mi-am spus ca asta este cea mai mare greseala pe care am facut-o in ultimul timp. De abia atunci mi-am dat seama ce poate sa insemne o astfel de responsabilitate. Ca a avea o masina nu inseamna o chestie smechera, ci ca de fapt e o treaba cat se poate de serioasa. Imi venea sa ma intorc inapoi, dar ambitia de a castiga un pariu, cu mine in primul rand si apoi cu Doru, m-a facut sa-mi continui drumul. Cand am parcat-o in curte, a fost cel mai fercit moment pe care l-am trait in ultimii ani. Imi place sa conduc enorm. Imi doream o masina, chiar si nu a mea, dar o masina de care sa stiu ca ma pot folosi cand am chef. Aveam zambetul pana la urechi de ma dureau obrajii. De atunci sunt fericita in fiecare zi, iar de fiecare data cand stiu ca trebuie sa conduc, imi simt stomacul vibrand. E adrenalina aia de care aveam nevoie pentru a simti ca traiesc. Dani in schimb nu stie ce importanta au senzatiile astea pentru mine. Nu stie cat de important este pentru mine sa ma simt libera, independenta, responsabila. Ii simt mirosul de fiecare data cand deschid masina si simt ca e acolo cand zbor pe sosele in drum spre casa lui parinteasca, unde merg deseori pentru a-i vizita mama si camera...si patul. Mi-e dor de el, pentru ca atunci cand e langa mine nimic nu mai conteaza. Sufletul meu e atat de linistit, nu ma mai gandesc la nimic decat la cat de bine imi e si asta ma face foarte fericita. Iubesc momentele noastre de tandrete cand ne gustam reciproc fiecare particica din corp, cand stam goi unul langa altul si povestim, ne gadilam si radem...Reusim sa ne iubim atat de frumos, pasional si intens, incat am face din clipele astea un stil de viata...
Si totusi...S-a terminat in mine fara nici o protectie, in acea perioada in care riscul de a ramane insarcinata era foarte mare. Vorbeste de familie, casatorie, copii. Si pe cat de entuziasmat pare pe atat de serios este. Omul asta ma iubeste, si o face atat de mult incat ii e teama sa ma piarda. Din pacate insa se stradieste uneori prea tare, devenind astfel posesiv. Ma vrea sotia lui, dar nu stie ca daca as vrea si cu acel act as putea fi a altuia. Vrea un copil, dar nu stie ca poate sa (ma) piarda cu tot cu el...Incearca cumva sa ma obtina, sa ma posede. Ma vrea a lui si cred ca daca ar putea m-ar pastra intr-o colivie inchisa. M-ar imbraca in cele mai frumoase haine, mi-ar da sa mananc cele mai sofisticate si scumpe mancaruri, m-ar impodobi cu pietre pretioase...chiar si colivia mi-ar face-o din aur, numai sa stie ca eu sunt acolo si sunt a lui...numai a lui. Nu ma deranjeaza deocamdata atitudinea lui, uneori chiar ma flateaza. Realmente cred ca merit sa fiu iubita si rasfatata. Il iubesc la randu-mi si ii doresc tot binele din lume...mi-e frica totusi ca toate acestea, in cele din urma se vor termina...daca nu va face nimic in acest sens, voi rupe fara regret toate crengile care ma strang.
-Esti fericita? Ma intreaba constiinta stand pe faza intr-un colt, urmarind linistea.
-Da!!!Sunt fericita, da”...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)