Viata e o curva,daca e privita de o curva...
Eu nu sunt o curva...nu am fost o curva...Vorba cuiva drag...o curva este cea care face trotuarul...Nu am facut niciodata parte din categoria asta...dar mi-au placut barbatii...imi placea sa-i satisfac...doar atat...si nu ceream nimic in schimb,desi mi se oferea aproape de fiecare data...Acest schimb,troc daca pot sa-l numesc asa,m-a facut de prea multe ori sa ma gandesc la mine,ca la o curva...De atatea ori mi s-a atribuit acest apelativ,incat acum nu-l mai consider o jignire,caci mi-am asumat toate faptele,pe care acum nu le regret,caci m-au facut sa fiu ceea ce sunt...
Viata e o curva...ea nu face trotuarul,si totusi e...Daca te saturi de curva asta,te sinucizi...daca inca o mai suporti,cu gandul ca se va schimba,te complaci...caci nu se va schimba...si daca iti place inseamna ca la randu-ti esti curva.Mi-ar placea sa cred ca fac parte din ultima categorie,dar nu e asa...Nu am futut niciodata viata,de frica efectului de bumerang...insa am gresit si inca mai gresesc ca nu fac asta,caci senzatia mai nasoala nu este cea a bumerangului si a felului unic de a fi futut de viata...E atat de parsiva...Te ademeneste,iti promite multe,tu la randu-ti iti lasi mintea sa hraneasca aceste promisiuni,pana cand ajungi in patul ei...Cand esti acolo esti compromis...Te leaga ca sa nu poti scapa...si te fute.
Eu ma complac...Fac multe gesturi cu gandul ca asa e mai bine...las de la mine...ma dau la o parte pe mine,ca sa fac drum altuia...M-am obisnuit ca de fiecare data sa fiu luata de fraiera...
Merg pe principiul ca atunci cand ti se da o mana sa o iau pe toata,ca altadata nu se stie cand mi se va mai da,dar e groaznic ca altii sa aplice principiul asta cu mine...de fapt nu e acelasi principiu...E unul mai sofisticat...care ajunge pana la cot.De ce ma gandesc la asta acum...de ce scriu despre asta?Pentru ca sincer,mi-e frica ca la un moment dat sa nu raman fara maini...
De ce ma las fututa,crezand ca e mai bine...De ce oare constiinta mea nu ma lasa sa fut si eu?Vreau sa fiu si eu o curva de om,caruia sa nu-i pese de altii...Mi s-a zis ca jignesc lumea...si ca nu-mi dau seama de asta...Nu cred ca e adevarat,caci eu doar sunt o persoana directa,si astept din partea celuilalt o contraopinie...De ce tace si nu zice nimic?Ca mai apoi sa se dezvinovateasca de lipsa de putere de a-si apara propria persoana,aruncand cu noroi in mine?Ce ar fi daca,de acum inainte,tac eu...si doar ascult...si observ...imi pastrez parerile doar pentru mine si ceilalti,in afara de persoana in cauza?...Ce ar fi,ca de acum inainte,cand vad ca oamenii din jurul meu se dau cu capul de pereti,sa-i las sa faca asta,desi stiu ca doare...si mai apoi sa rad de ei?...Oare nu ar fi mai distractiv asa,decat sa mi se aduca acuze ca m-am bagat in viata nu stiu cui?Si atunci ma intreb...oare cu indiferenta reusesti sa atragi TU viata,sa o legi TU pe ea de pat si sa o futi?
M-am saturat sa-mi pese,de ce zice x,ce zice y de faptele mele...M-am saturat sa fiu inteleasa gresit,cand vreau sa ajut...M-am saturat sa fiu buna,ca sa fiu apoi fututa-n gura...M-am saturat sa-mi pese de cum va interpreta x daca injur,sau y daca fut...Asadar cred ca tot ce ramane de facut este sa ma documentez in carti speciale de Kamasutra,si sa invat tehnici de a fute viata mai variat...asta ca sa nu cumva sa se plictiseasca...
V-am lasat ca am treaba...
