Greu de fericit

Luni am fost la ambulanta acolo unde Clau mi-a pus o pila prin una din cunostiintele lui. Credeam ca pila inseamna intaietate. Nu a fost sa fie deloc asa. Am fost apoi sa donez sange, pentru ca nu o mai facusem de mult si pentru ca imi doream sa fac o fapta buna pentru societatea in criza de sange. Dezamagita de "interviul" avut eram cu totul dezamagita de mine si de planurile de viitor pe care le aveam. Ametita poate din cauza donarii, tin minte ca stateam in statia de autobuz, fumam o tigara si ma plimbam ca o nebuna dintr-o parte in alta, fiind total debusolata de ceea ce aveam de gand sa fac. Nu mai stiam ce e bine pentru mine,ce pot sau ce vreau sa fac, stiu doar ca eram pe punctul de a o lua razna. Speriata am pus mana pe telefon si am cautat psiholog unde mi-am facut programare atunci. Intamplarea a facut ca psiholoaga sa fie o veche cunostinta de a mea care a fost mai mult decat draguta si profesionista...
- Care este scopul nostru?
- Sa fiu fericita.(...)
- Ceea ce cred eu este ca tu cu adevarat fericita erai la Cluj...
- Iar Dani?
- Dani reprezinta persoana care ti-a oferit stabilitate si siguranta, atunci cand tu erai pierduta in instabilitatea emotionala de dupa despartirea de Gabi.
Pentru a ma regasi, psiholoaga mi-a dat "teme pentru acasa". In fiecare seara imi scriu intr-o agenda urmatoarele chestii care vad ca incet incet dau rezultate: "eu Isa azi multumesc pentru.../eu Isa azi ma bucur pentru.../eu Isa azi transmit.../in seara asta imi doresc ca spiritul meu sa lucreze pentru..." De asemenea mi-a sugerat ca in fiecare dimineata sa ma spal pe fata si uitandu-ma in oglinda sa imi reamintesc cat de frumoasa si inteligenta sunt.
A doua zi am fost la un interviu la spitalul concurent celui la care lucrez acum. Directoarea de ingrijiri - o doamna foarte realista - mi-a spus atunci ca pana nu ma hotarasc cu ceea ce vreau sa fac in viata, nu am sa pot sa fiu niciodata fericita intr-un spital privat, atata timp cat eu compar mereu cu ceea ce era la Cluj. Doamna aceea parca mi-a deschis ochii si am plecat de acolo resemnata...nu ar fi putut fi mai bine intr-un loc asemanator cu cel in care profesez acum. Cu alte cuvinte aceeasi Marie cu alta palarie. Dezamagita si la fel de confuza si trista l-am sunat pe Clau care m-a repezit spunandu-mi ca nu poate vorbi cu mine in acel moment...Ii inteleg si respect meseria, dar eu chiar in acel moment aveam nevoie de cineva cu care sa vorbesc. Si l-am sunat pe Dani...urmatoarea zi eram la Cluj...
Am plans de fericire cand am vazut orasul de pe dealul Feleacului si am pupat volanul masinii lui Dani de care imi era atata dor. I-am sarutat mainile lui Mica cand am revazut-o, am luat in brate cainele, am studiat toata casa sa vad ce e schimbat...vroiam parca sa imbratisez tot ce intalneam. M-am iubit cu Dani si am adormit in bratele lui. Mi-am baut cafeaua timp de patru zile pe terasa linistita a casei, unde pretutindeni vedeam verde si ascultam linistea...In tot acest timp am fost in concediu medical...fara sa fiu bolnava fizic. Cu siguranta mi-a fost bolnav sufletul si mintea pentru ca acum simt ca m-am vindecat. Am fost si sunt fericita acolo de unde, inraita de parerea celor din jurul meu, am plecat acum patru luni ca sa-mi fie, vezi Doamna mai bine...
- Nu inteleg cum tu poti pleca de pe o pozitie atat de importanta si de pe un salariu atat de bun, ca sa te intorci la spitalul asta mizerabil din Cluj...eu unul as alege sa fiu nefericit intr-o vila cu piscina, decat sa fiu fericit intr-o garsoniera de cativa metrii patrati...Pe bune tu Isa, esti atat de greu de fericit...
- Viata e scurta - ii spun eu (inca) sotului celei mai bune prietene. Poate ca sunt eu greu de fericit, motiv pentru care sunt in cautarea continua a fericirii, dar eu nu sunt de acord cu tine...Fericirea e ca si sanatatea...daca nu o ai poti avea toti banii de pe lumea asta...nu i-ai cheltui niciodata cu placere, pentru ca placerea inseamna jumatate viata profesionala si jumatate personala...Eu ce sa fac daca nici una dintre ele nu este ok? Pot sa ma mint? Sa ma mint ca e bine la locul de munca, ca-s sefa, cand eu de abia astept sa mai prind o vena sau sa resuscitez? Sau sa ma mint ca in relatie e ok atata timp cat zilnic ne certam si ne aducem acuze si reprosuri, cand eu am nevoie de atata liniste?
Sunt greu de fericit...recunosc...Si mai recunosc ca imi place fericirea concentrata in sticlute mici...