Detoxifierea asta ”sociala” pe care mi-am propus-o, s-a dovedit a fi foarte eficienta pentru sufletul meu, care a golit tot raul, lasand un spatiu liber, considerabil ca marime, dispus sa fie ocupat numai de lucruri bune...Am primit iubirea in viata mea.
Intre timp G. m-a contactat cu tupeu, scriindu-mi urmatorul mesaj:
”Pe o scara de la 1 la 10, cat de mult tii la amintirile tale???(Pozele de la absolvirea facultatii, cele din Spania, cele din Porto si celelalte facute)...Si la ce esti dispusa sa renunti pentru ele?...Situatia e in felul urmator...Nu ma mai intereseaza salteaua pentru ca mi-am cumparat o canapea pentru apartament si imi ajunge...Ceea ce vreau e laptop-ul pe care l-ai revendicat tu, desi stii bine ca nu era al tau...Targul propus e urmatorul...Trimiti laptop-ul meu si iti dau laptop-ul tau cu tot ce e in el...Pana maine astept un raspuns...O zi frumoasa sa ai...”
Si acum dragul meu G., dragul meu fost iubit...
Iti admir curajul cu care m-ai abordat...Imi dau seama ca numai fata de mine ti-ai afisat si iti afisezi acest comportament de ”barbat”...In nici o alta situatie nu ai fii putut avea atata tupeu mizerabil. Greseala a fost la mine...pentru ca ti-am permis. Dar cum mie mi-a trecut, asta nu se va mai intampla...Ultima data cand am vorbit, m-ai rugat sa te uit. Intre timp asta am facut. O data cu despartirea, si mai mult, dupa discutiile ulterioare pe care le-am avut, mi-am asumat pierderea ta si a tuturor chestiilor ce aveau legatura cu tine. Cand ai plecat, am stiut ca ai plecat cu tot, iar pozele acelea crede-ma ca le stiam de mult disparute. Apreciez insa ca...nu le-ai sters. Asta inseamna ca nu ma poti uita, desi te minti intr-una. Tin sa-ti spun ca eu tarziu, dar in cele din urma, am reusit. Tu nu mai ai nimic de-al tau la mine. In schimb eu inca iti bantui existenta...si asta ma bucura teribil. Sesizezi ca ai inceput cu expresia caracteristica mie?...Pe o scara de la unu la zece...sau in procente...Asa te luam eu de multe ori cand te intreba cat de mult ma iubesti...Si ca sa-ti raspund...Pe o scara de la unu la zece tin la amintirile mele...cam zero barat. Asa ca poti scumpul meu sa faci ce vrei cu ele si cu laptopul meu, pe care de fapt l-am primit cadou de la tine...Laptopul ”tau” este jumatate platit de mine...Si chiar daca nu ar fi asa...cum oare poti avea atata tupeu sa mi-l ceri, dupa ce mi-ai luat tot? Mi-ai smuls iubirea din suflet, mi-ai furat zambetul de pe chip, mi-ai luat increderea in mine, mi-ai spulberat visele si sperantele si m-ai lasat singura de sarbatori. Asta pe langa faptul ca mi-ai luat plasma si lucruri personale de la mama mea, la care tineam atat de mult. Dragul meu, tin minte ca eu nu te-am fortat sa pleci. Ai plecat pentru ca ai vrut. Eu daca as fi dorit sa scap de cineva asa cum ti-ai dorit tu, i-as fi lasat tot, numai sa ma stiu plecata. Astea sunt pretexte. Vrei sa vezi cum reactionez. Poate te-ai fi asteptat sa ma milogesc de tine, sa-ti raspund cu vreo jignire, sau sa te sun plangand...Nu dragul meu...Mi-a luat aproape zece luni ca sa te uit, dar am reusit. Singura! Fara sa ma mint, implicandu-ma intr-o relatie cu primul care mi-a iesit in cale...asa cum ai facut tu...Asta nu e o rezolvare...e o amagire...Dar nu are rost sa-ti demonstrez tie teoria chibritului intors invers, pentru ca nu are rost. Continui sa vrei sa ”ma oftici”...dar cum ti-am demonstrat nu ai reusit...Tot ce meriti este sa te tratez cu...indiferenta...
Mi-e bine...Pentru ca in sfarsit am trecut peste acel capitol...dupa 10 luni...
vineri, 10 octombrie 2014
vineri, 3 octombrie 2014
Detoxifiere spirituala
Dragul meu,
Cu siguranta decizia mea de a-ti scrie o sa ti se para puerila si lipsita de sens, dar simt nevoia sa iti spun ce simt. Cred ca daca nu as fi facut asta as fi lasat lucrurile neterminate, dar acum sunt convinsa de decizia mea si iti promit ca nu o sa dau inapoi.
Nu are rost sa-ti demonstrez iubirea sau intensitatea ei. Dupa despartirea de Gabi, ai fost prima persoana pe care realmente am iubit-o. M-am indragostit de tine din prima clipa. Ma interesa prea putin ce se intampla atunci in jurul meu. Erau momente cand eram parca doar noi doi. A fost chimie, asa cum prea bine tu ai spus. Am avut curajul sa te intreb inca de la inceput daca vrei o relatie sau doar o prietenie cu beneficii...Ti-ai asumat statutul de „iubit” al meu, iar eu am tratat cu seriozitate si responsabilitate acest statut, mai ales ca era prima data, dupa atata timp, cand m-as fi implicat intr-o relatie serioasa. Pentru mine o relatie serioasa inseamna investitie: timp petrecut alaturi de partener/a, timp pentru cunoastere...rabdare, altruism. Si am inteles ca ai nevoie de timp pentru a te obisnui cu ideea, sau cu mine...dar cum oare o poti face daca tu eviti/eziti sa ma vezi?
Am inteles tarziu, stand ultima data fata in fata cu tine...ca sentimentele mele palisera din cauza indiferentei tale, si cred acum, mai mult ca niciodata, ca ochii care nu se vad se uita. Dar crede-ma ca daca interesul ar fi fost comun relatia asta ar fi putut fi de durata. Pentru ca pentru prima data as fi trecut peste toate ”principiile” mele in ceea ce priveste un barbat perfect, numai pentru a putea fi alaturi de acela fata de care am sentimentele pe care le-am avut pentru tine. Nu ai nimic! Nu ai casa, nu ai masina, nu ai bani. Esti doar tu in forma bruta. Pe mine nu m-a interesat deloc numele tau de scena, si nu as fi fost niciodata mandra ca umblu pe strada cu artistul, ci cu iubitul meu. Sa ma suni si pe mine cand gasesti acea femeie care o sa te iubeasca pentru ceea ce esti tu si nu pentru cine esti. Sa ma anunti cand o femeie va fi dispusa sa inghita atatea chestii pe care le are de spus de teama sa nu-ti strice zenul. Sa-mi spui cand o femeie va accepta sa fie facuta nebuna, crizata sau vaca si sa te mai si pupe dupa aia. Sa fii fericit cand vei gasi femeia care va vrea sa-ti fie sotie si mama a copiilor tai, asa cum mi-am dorit eu la un moment dat...Neconditionat. Pentru ca eu merg pe principiul ca intr-o relatie lucrurile se construiesc impreuna, inclusiv casa, masina sau cariera, nu ca altele care si le doresc pe tava, inca de la inceput. Devii incet dar sigur un om de entertainment, un soi de clovn daca vrei, cu care multora le place sa se afiseze prin oras sau oriunde altundeva, pentru imaginea ta. Pe tine te implineste importanta pe care ei ti-o acorda si detesti ”reprosurile” de orice fel. (vezi ca poate problema asta se trage din copilarie, cand nu ti s-a oferit suficienta atentie si ti s-au reprosat deseori chestii). Imagineaza-ti ca lucrezi in constructii de exemplu. Gandeste-te cati dintre toti ”prietenii” tai te-ar mai chema la o bere...
Sexul cu tine a fost inovator. Ai fost cel mai bun de pana atunci si nu credeam ca exista altii ca tine...Iubeam momentele acelea in care eram in tine si-mi spuneai ”ce bine te simt...”. Imi apareau constant in minte si imi lingeam buzele de pofta. Tigara de dupa, cafeaua de dimineata, leneveala, toate acestea m-au facut sa traiesc niste clipe magice alaturi de tine. Pentru toate acestea tin sa-ti multumesc. Iti sunt recunoscatoare ca m-ai invatat sa iubesc din nou si ca m-ai vindecat....
Trec acum printr-o perioada de detoxifiere spirituala la care ma supune constiinta mea nervoasa. Inceputul ei inseamna renuntarea la toate persoanele care nu ma implinesc din punct de vedere spiritual, care imi impiedica dezvoltarea, care imi creaza sentimente negative. Printre aceste persoane te numeri si tu...pentru ca sunt convinsa ca de una singura nu pot, iar dragostea cu forta nu se poate. Prin urmare te-am blocat (din nou, dar definitiv) de pe facebook, ti-am sters numarul de telefon, am aruncat periuta de dinti, si am spalat bine hainele pe care le-ai purtat la mine. Fac toate aceste lucruri pentru ca nu mai vreau sa stiu nimic de tine. Nu te urasc, dar te dispretuiesc pentru simplul fapt ca ti-ai sters bocancii plini de noroi pe sentimentele mele si ai mai si scuipat ulterior...
Cu bine...dragul meu!!!
sâmbătă, 27 septembrie 2014
Timpul...
Le rezolva pe toate...
Alaltaieri fata in fata cu Ș. dupa mult timp in care nu ne-am vazut...
-Vreau sa ma lasi cinci, zece sau cincisprezece minute in care sa vorbesc. Vreau sa nu ma intrerupi si sa ma lasi sa spun tot ce am de spus. Am avut de ales intre creier si suflet. Tu esti sufletul. Creierul este cineva care mi-ar fi putut oferi material vorbind un confort intr-o relatie...Tu nu ai bani, dar pentru tine chiar simt ceva mai presus de orice atasament oarecare. Si chiar daca mi s-a spus sa aleg creierul pentru ca in timp sentimentele dispar, te-am ales pe tine. Si nu imi pare rau. Am ramas socata insa, sa vad cum ma poti dezamagi, dupa alegerea facuta. Sa vad cum de abia asteptand sa te vad, tu gasesti tot felul de motive sa nu ne intalnim. (si acum fara sa exagerez, in timp ce scriu, Ș. m-a sunat-discutii seci )...Nu vrei sa stii ce inseamna sa te indragostesti. Eu m-am indragostit de tine la prima vedere. Si atunci cand ti-am spus ca te iubesc, nu am mintit. Te iubesc, Ștefan!!!
Si ma uitam la omul din fata mea, dupa care am plans timp de trei saptamani jumatate in care nu ne-am vazut, si ma minteam. Pentru ca in fata mea nu mai era cel pe care l-am iubit.
Cu o seara inainte am facut cunostinta cu vecinul meu de sub mine. Pe Matei il cunosc de cand stau aici. Niciodata insa nu am depasit niciunul dintre noi limita aceea de amicitie ca-ntre vecini care mai fumeaza din cand in cand o tigara pe terasa. In ziua aceea insa venise de la lucru bine dispus. Eram pe terasa cu proprietarul cand m-am trezit luata in brate. Matei nu facuse niciodata asa ceva cand eram singuri, de aceea m-a mirat gestul lui in fata proprietarului. Mi-am dat seama imediat ce vrea. Am luat cina impreuna cu prietena mea, dupa care am continuat cu vinul la mine. Ne-am propus sa dormim impreuna...dar a fost imposibil sa nu ne si culcam...Si am avut parte de un sex gustos, de care m-am bucurat si dimineata, inainte cu zece minute sa-mi sune ceasul matinal. Mie nu imi place sexul de dimineata. Mi se pare(a) nepotrivit sa ma sarut cu partenerul fara sa ma spal pe dinti sau fara sa beau cafeaua...In acea dimineata mi-am schimbat parerea. Si din acest motiv am avut atunci o zi minunata in care am zambit continuu...
Urmatoarea seara Ș.statea in fata mea. Ma intrebam daca acela este barbatul de care ma indrogostisem cu cateva luni in urma. Il priveam ciudat si nu imi venea sa sar pe el asa cum imi planuisem. Nu simteam nici o atractie. Si nu am facut nimic toata noaptea si nici urmatoarea zi, cand a trebuit sa am grija de el. Se imbolnavise. Si i-am fost alaturi dar nu din iubire...ci din solidaritate...pentru ca l-am injurat atunci cand m-a trezit ca s-a terminat perfuzia...
Sunt sigura ca timpul le rezolva pe toate. Nu astept insa sa treaca timpul...pentru ca i-am dat o ora vecinului meu sa gaseasca vinul care imi place...pentru ca in noaptea asta...timpul va sta pe loc.
Alaltaieri fata in fata cu Ș. dupa mult timp in care nu ne-am vazut...
-Vreau sa ma lasi cinci, zece sau cincisprezece minute in care sa vorbesc. Vreau sa nu ma intrerupi si sa ma lasi sa spun tot ce am de spus. Am avut de ales intre creier si suflet. Tu esti sufletul. Creierul este cineva care mi-ar fi putut oferi material vorbind un confort intr-o relatie...Tu nu ai bani, dar pentru tine chiar simt ceva mai presus de orice atasament oarecare. Si chiar daca mi s-a spus sa aleg creierul pentru ca in timp sentimentele dispar, te-am ales pe tine. Si nu imi pare rau. Am ramas socata insa, sa vad cum ma poti dezamagi, dupa alegerea facuta. Sa vad cum de abia asteptand sa te vad, tu gasesti tot felul de motive sa nu ne intalnim. (si acum fara sa exagerez, in timp ce scriu, Ș. m-a sunat-discutii seci )...Nu vrei sa stii ce inseamna sa te indragostesti. Eu m-am indragostit de tine la prima vedere. Si atunci cand ti-am spus ca te iubesc, nu am mintit. Te iubesc, Ștefan!!!
Si ma uitam la omul din fata mea, dupa care am plans timp de trei saptamani jumatate in care nu ne-am vazut, si ma minteam. Pentru ca in fata mea nu mai era cel pe care l-am iubit.
Cu o seara inainte am facut cunostinta cu vecinul meu de sub mine. Pe Matei il cunosc de cand stau aici. Niciodata insa nu am depasit niciunul dintre noi limita aceea de amicitie ca-ntre vecini care mai fumeaza din cand in cand o tigara pe terasa. In ziua aceea insa venise de la lucru bine dispus. Eram pe terasa cu proprietarul cand m-am trezit luata in brate. Matei nu facuse niciodata asa ceva cand eram singuri, de aceea m-a mirat gestul lui in fata proprietarului. Mi-am dat seama imediat ce vrea. Am luat cina impreuna cu prietena mea, dupa care am continuat cu vinul la mine. Ne-am propus sa dormim impreuna...dar a fost imposibil sa nu ne si culcam...Si am avut parte de un sex gustos, de care m-am bucurat si dimineata, inainte cu zece minute sa-mi sune ceasul matinal. Mie nu imi place sexul de dimineata. Mi se pare(a) nepotrivit sa ma sarut cu partenerul fara sa ma spal pe dinti sau fara sa beau cafeaua...In acea dimineata mi-am schimbat parerea. Si din acest motiv am avut atunci o zi minunata in care am zambit continuu...
Urmatoarea seara Ș.statea in fata mea. Ma intrebam daca acela este barbatul de care ma indrogostisem cu cateva luni in urma. Il priveam ciudat si nu imi venea sa sar pe el asa cum imi planuisem. Nu simteam nici o atractie. Si nu am facut nimic toata noaptea si nici urmatoarea zi, cand a trebuit sa am grija de el. Se imbolnavise. Si i-am fost alaturi dar nu din iubire...ci din solidaritate...pentru ca l-am injurat atunci cand m-a trezit ca s-a terminat perfuzia...
Sunt sigura ca timpul le rezolva pe toate. Nu astept insa sa treaca timpul...pentru ca i-am dat o ora vecinului meu sa gaseasca vinul care imi place...pentru ca in noaptea asta...timpul va sta pe loc.
duminică, 14 septembrie 2014
Texte
Frunzele incep incet incet sa prinda culoare, vantul sa adie mai rece, soarele paleste si vara ramane undeva in spate, in amintirea unei iubiri...Caci acum am inteles ce inseamna o iubire de o vara...incepe cu gust de cirese, miroase a flori de camp, e fierbinte ca soarele si imensa ca marea...dar trece o data cu venirea toamnei. Toamna esti tu! Toamna va face ca tot ce a fost sa dispara. Toamna imi va umple sufletul de culoare si miros de lemn. Desi va fi din ce in ce mai frig, stiu ca toamna asta in mine va fi cald.
Asta este textul pe care il scriam acum aproape o saptamana, cand l-am intalnit pe C., acel barbat pe care l-am cerut acum ceva timp. Dispus sa inceapa o relatie cu intentia de a-si intemeia o familie, cu caracteristici aproape de idealul creat in mintea mea...C. si-a luat in serios responsabilitatea de a intra in inima mea. Pacat insa ca, oricat de mult imi place ideea, si in aceasta situatie ma mint. Pentru ca nu trece minut, clipa, melodie, sau adiere fara sa nu ma gandesc la Ș. De cand m-am intors de la mare, Ș. si-a gasit mereu altceva mai bun de facut decat sa ma vada...Au trecut trei zile din concediul meu in care...am stat in casa cu speranta ca Ș. isi va face timp pentru mine. In cele din urma, orgoliul meu a cedat si a zis :”Gata!!!”Astfel am decis sa ii dau o sansa lui C. pe care il cunosc de mai bine de un an, cand, fiind in autobuz, mi-a controlat biletul. De atunci si pana acum nu am mai tinut legatura cu el, reintalnindu-ne virtual. A venit sa ma astepte in fata portii cu altceva decat eram obisnuita...a venit cu autobuzul. L-a parcat la capat de linie, am luat loc pe scaunele din fata si m-a pus fata in fata cu situatia...”Uite eu sunt C., am 32 de ani. De trei ani sunt divortat, am o fetita de sapte ani, si vreau sa-mi refac viata, implicandu-ma intr-o relatie serioasa. Esti dispusa sa incepi o viata noua alaturi de mine?” Atunci constiinta mea, luata prea dintr-o data, a inceput sa fuga de colo colo ca un titirez. Dupa ce a obosit a luat loc pe un scaun invizibil langa mine si il privea pe acest individ intrebandu-se intr-una...”Oare eu chiar asta imi doresc? Tu Isa...tu oare chiar asta iti doresti?”. Revenindu-si din soc, a decis: ”Fie...m-am saturat de imprevizibilitatea vietii, de adrenalina, de socuri emotionale, de barbati indecisi, de futaiuri neasteptate in miez de noapte, de cluburi, de singuratate...Bine...ma bag”. Si stiind ca o sa (se) vada, am consemnat pe retelele de socializare statusul meu: ”in a relationship”. ”Minciuni!!!” imi sopteste constiinta mea suparata. ”Tu il iubesti pe Ș. Te gandesti la el in permanenta. Traiesti cu speranta ca te va face sa-l uiti pe dj-ul cu care ai facut chimie, asa cum ai reusit sa-l uiti pe L. cu ajutorul lui Gabi la inceputul relatiei cu el. Nu uita insa ca de Gabi te-ai indragostit la prima vedere, iar la tine asta functioneaza...focul aprins dintr-o data, nu acela in care adaugi in fiecare zi surcele pentru a-l inteti.” Ma simt bine cu C. Incearca sa ma faca fericita, ma face sa rad, imi trimite mesaje dragute in fiecare seara...dar totusi ma simt neimplinita. Implinirea o simt atunci cand nu-mi mint sufletul, atunci cand ceea ce spun o spun pentru ca simt, nu pentru ca asa-i frumos. ”Ti-e dor de mine?” ma intreaba desi nu au trecut decat cateva ore de cand nu l-am vazut. ”Da...” Ii raspund...si-l mint...Pentru ca stiu ce inseamna dorul...In cazul lui Ș, imi e dor de el cand e langa mine, stiind ca peste cateva ore trebuie sa plece. Cand sunt cu Ș nu am telefon, net sau ceas. Cand sunt cu el nu sunt acolo...Cand e in mine plutim amandoi undeva deasupra patului...
Azi-noapte am primit o vizita...de la Radu.
- Ce ai sa-mi spui nou Isa?
- Imi vine doar atat sa-ti spun...Nenorocitule ce ai putut sa-i faci sufletului meu? Ai intrat cu pantofii plini de noroi si l-ai manjit cum ai vrut tu...De cand m-am despartit de Gabi am putut sa iubesc doi barbati...si tu esti unul dintre ei...si tu ti-ai batut joc.
- Nu am vrut asta, desi iata am reusit. Tu ai insemnat si insemni ceva special pentru mine...De asta ma aflu aici...Hai dezbraca-te! Vreau sa te simt...
- Asa cum am mai spus, daca noi doi vom face ceva vreodata...vom face dragoste. Stii m-am saturat sa fiu placuta doar pentru fizicul meu. Vreau sa fiu dorita pentru mai mult de atat...
- Poate intr-o zi vei fii a mea...poate...
- A ta cum?
- A mea de tot...poate...
”Asa cum tu spui...ca poate intr-o zi voi fi a ta...asa spun si eu ca poate intr-o zi, tu imi vei oferi un copil...poate...”
Asta este textul pe care il scriam acum aproape o saptamana, cand l-am intalnit pe C., acel barbat pe care l-am cerut acum ceva timp. Dispus sa inceapa o relatie cu intentia de a-si intemeia o familie, cu caracteristici aproape de idealul creat in mintea mea...C. si-a luat in serios responsabilitatea de a intra in inima mea. Pacat insa ca, oricat de mult imi place ideea, si in aceasta situatie ma mint. Pentru ca nu trece minut, clipa, melodie, sau adiere fara sa nu ma gandesc la Ș. De cand m-am intors de la mare, Ș. si-a gasit mereu altceva mai bun de facut decat sa ma vada...Au trecut trei zile din concediul meu in care...am stat in casa cu speranta ca Ș. isi va face timp pentru mine. In cele din urma, orgoliul meu a cedat si a zis :”Gata!!!”Astfel am decis sa ii dau o sansa lui C. pe care il cunosc de mai bine de un an, cand, fiind in autobuz, mi-a controlat biletul. De atunci si pana acum nu am mai tinut legatura cu el, reintalnindu-ne virtual. A venit sa ma astepte in fata portii cu altceva decat eram obisnuita...a venit cu autobuzul. L-a parcat la capat de linie, am luat loc pe scaunele din fata si m-a pus fata in fata cu situatia...”Uite eu sunt C., am 32 de ani. De trei ani sunt divortat, am o fetita de sapte ani, si vreau sa-mi refac viata, implicandu-ma intr-o relatie serioasa. Esti dispusa sa incepi o viata noua alaturi de mine?” Atunci constiinta mea, luata prea dintr-o data, a inceput sa fuga de colo colo ca un titirez. Dupa ce a obosit a luat loc pe un scaun invizibil langa mine si il privea pe acest individ intrebandu-se intr-una...”Oare eu chiar asta imi doresc? Tu Isa...tu oare chiar asta iti doresti?”. Revenindu-si din soc, a decis: ”Fie...m-am saturat de imprevizibilitatea vietii, de adrenalina, de socuri emotionale, de barbati indecisi, de futaiuri neasteptate in miez de noapte, de cluburi, de singuratate...Bine...ma bag”. Si stiind ca o sa (se) vada, am consemnat pe retelele de socializare statusul meu: ”in a relationship”. ”Minciuni!!!” imi sopteste constiinta mea suparata. ”Tu il iubesti pe Ș. Te gandesti la el in permanenta. Traiesti cu speranta ca te va face sa-l uiti pe dj-ul cu care ai facut chimie, asa cum ai reusit sa-l uiti pe L. cu ajutorul lui Gabi la inceputul relatiei cu el. Nu uita insa ca de Gabi te-ai indragostit la prima vedere, iar la tine asta functioneaza...focul aprins dintr-o data, nu acela in care adaugi in fiecare zi surcele pentru a-l inteti.” Ma simt bine cu C. Incearca sa ma faca fericita, ma face sa rad, imi trimite mesaje dragute in fiecare seara...dar totusi ma simt neimplinita. Implinirea o simt atunci cand nu-mi mint sufletul, atunci cand ceea ce spun o spun pentru ca simt, nu pentru ca asa-i frumos. ”Ti-e dor de mine?” ma intreaba desi nu au trecut decat cateva ore de cand nu l-am vazut. ”Da...” Ii raspund...si-l mint...Pentru ca stiu ce inseamna dorul...In cazul lui Ș, imi e dor de el cand e langa mine, stiind ca peste cateva ore trebuie sa plece. Cand sunt cu Ș nu am telefon, net sau ceas. Cand sunt cu el nu sunt acolo...Cand e in mine plutim amandoi undeva deasupra patului...
Azi-noapte am primit o vizita...de la Radu.
- Ce ai sa-mi spui nou Isa?
- Imi vine doar atat sa-ti spun...Nenorocitule ce ai putut sa-i faci sufletului meu? Ai intrat cu pantofii plini de noroi si l-ai manjit cum ai vrut tu...De cand m-am despartit de Gabi am putut sa iubesc doi barbati...si tu esti unul dintre ei...si tu ti-ai batut joc.
- Nu am vrut asta, desi iata am reusit. Tu ai insemnat si insemni ceva special pentru mine...De asta ma aflu aici...Hai dezbraca-te! Vreau sa te simt...
- Asa cum am mai spus, daca noi doi vom face ceva vreodata...vom face dragoste. Stii m-am saturat sa fiu placuta doar pentru fizicul meu. Vreau sa fiu dorita pentru mai mult de atat...
- Poate intr-o zi vei fii a mea...poate...
- A ta cum?
- A mea de tot...poate...
”Asa cum tu spui...ca poate intr-o zi voi fi a ta...asa spun si eu ca poate intr-o zi, tu imi vei oferi un copil...poate...”
vineri, 5 septembrie 2014
Multumesc!!!
Ultima saptamana a fost o adevarata lectie de viata, un cumul de sentimente, emotii si informatii care mi-au schimbat viata.
Una dintre cele mai importante concluzii ale acestei experiente este aceea ca indiferent de probleme, acestea, cu timpul isi gasesc rezolvare. Totul tine de rabdare, caci da, rabdarea este o virtute. Si atunci cand simti ca nu mai ai rabdare, gandeste-te la un copil bolnav de cancer, care intru vindecarea bolii trece prin chinuitorul si indelungatul tratament. Cum au putut acesti copii sa aiba rabdare, credinta si speranta, asa am putea cu totii sa asteptam rabdatori cand, de exemplu, stand la semafor, un batranel trece cu pasi mici strada. Cand vei simti ca problemele te coplesesc gandeste-te o clipa la momentul cand acesti copii, dupa primele sedinte de chimioterapie, s-au trezit fara par. Cand te vei simti singur, gandeste-te la singuratatea pe care acesti copii au resimtit-o, desi erau inconjurati de atata lume. Cand te va parasi iubitul, gandeste-te ca problemele tale sunt un fleac. Cand iti vei dori sa mori, nu uita ca sunt copii, care inainte de fiecare sedinta de chimioterapie mergeau la capela spitalului si il implorau plangand pe Dumnezeu sa-i lase sa traiasca. Cand va suna ceasul desteptator, bucura-te de fiecare data ca te trezesti...unii dintre ei nu au mai apucat s-o faca...
A doua lectie invatata a fost iubirea. Iubirea neconditionata, pura, adevarata. Caci acesti copii au atata iubire de oferit incat am fost cu adevarat coplesita. Mi-am hranit sufletul cu atata sete incat acum simt cum da pe afara, si astfel am invatat sa ofer iubire la randu-mi, in aceleasi conditii. Am plans impreuna, am ras impreuna, ne-am impartasit emotii. Ne-am imbratisat strans cu ochii in lacrimi la despartire, iar la fiecare apropiere simteam caldura dintre sufletele noastre. Am invatat iubirea de sine, caci cu tot cu defecte cu totii suntem niste oameni frumosi. Am invatat iubirea neconditionata, ajutand fara sa astept ceva in schimb.
Am invatat sa nu-mi mai fac planuri, si asta pentru ca imprevizibilitatea vietii uneori ti le poate strica. Am invatat sa nu mai am asteptari, nici de la mine si nici de la altii. Am invatat ca traiesc azi, acum, moment temporal pentru care trebuie canalizata toata energia. Traind cu regretul trecutului sau cu speranta viitorului, energia asupra momentului de fata paleste. Am invatat respectul, indiferent de statut social, varsta, religie sau aspect.
Una dintre cele mai importante concluzii ale acestei experiente este aceea ca indiferent de probleme, acestea, cu timpul isi gasesc rezolvare. Totul tine de rabdare, caci da, rabdarea este o virtute. Si atunci cand simti ca nu mai ai rabdare, gandeste-te la un copil bolnav de cancer, care intru vindecarea bolii trece prin chinuitorul si indelungatul tratament. Cum au putut acesti copii sa aiba rabdare, credinta si speranta, asa am putea cu totii sa asteptam rabdatori cand, de exemplu, stand la semafor, un batranel trece cu pasi mici strada. Cand vei simti ca problemele te coplesesc gandeste-te o clipa la momentul cand acesti copii, dupa primele sedinte de chimioterapie, s-au trezit fara par. Cand te vei simti singur, gandeste-te la singuratatea pe care acesti copii au resimtit-o, desi erau inconjurati de atata lume. Cand te va parasi iubitul, gandeste-te ca problemele tale sunt un fleac. Cand iti vei dori sa mori, nu uita ca sunt copii, care inainte de fiecare sedinta de chimioterapie mergeau la capela spitalului si il implorau plangand pe Dumnezeu sa-i lase sa traiasca. Cand va suna ceasul desteptator, bucura-te de fiecare data ca te trezesti...unii dintre ei nu au mai apucat s-o faca...
A doua lectie invatata a fost iubirea. Iubirea neconditionata, pura, adevarata. Caci acesti copii au atata iubire de oferit incat am fost cu adevarat coplesita. Mi-am hranit sufletul cu atata sete incat acum simt cum da pe afara, si astfel am invatat sa ofer iubire la randu-mi, in aceleasi conditii. Am plans impreuna, am ras impreuna, ne-am impartasit emotii. Ne-am imbratisat strans cu ochii in lacrimi la despartire, iar la fiecare apropiere simteam caldura dintre sufletele noastre. Am invatat iubirea de sine, caci cu tot cu defecte cu totii suntem niste oameni frumosi. Am invatat iubirea neconditionata, ajutand fara sa astept ceva in schimb.
Am invatat sa nu-mi mai fac planuri, si asta pentru ca imprevizibilitatea vietii uneori ti le poate strica. Am invatat sa nu mai am asteptari, nici de la mine si nici de la altii. Am invatat ca traiesc azi, acum, moment temporal pentru care trebuie canalizata toata energia. Traind cu regretul trecutului sau cu speranta viitorului, energia asupra momentului de fata paleste. Am invatat respectul, indiferent de statut social, varsta, religie sau aspect.
Va multumesc prieteni dragi pentru aceasta ocazie de a fi in compania voastra. Pentru tot ce ati facut pentru mine, in fata voastra ma inclin...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)