Texte

Frunzele incep incet incet sa prinda culoare, vantul sa adie mai rece, soarele paleste si vara ramane undeva in spate, in amintirea unei iubiri...Caci acum am inteles ce inseamna o iubire de o vara...incepe cu gust de cirese, miroase a flori de camp, e fierbinte ca soarele si imensa ca marea...dar trece o data cu venirea toamnei. Toamna esti tu! Toamna va face ca tot ce a fost sa dispara. Toamna imi va umple sufletul de culoare si miros de lemn. Desi va fi din ce in ce mai frig, stiu ca toamna asta in mine va fi cald.
Asta este textul pe care il scriam acum aproape o saptamana, cand l-am intalnit pe C., acel barbat pe care l-am cerut acum ceva timp. Dispus sa inceapa o relatie cu intentia de a-si intemeia o familie, cu caracteristici aproape de idealul creat in mintea mea...C. si-a luat in serios responsabilitatea de a intra in inima mea. Pacat insa ca, oricat de mult imi place ideea, si in aceasta situatie ma mint. Pentru ca nu trece minut, clipa, melodie, sau adiere fara sa nu ma gandesc la Ș. De cand m-am intors de la mare, Ș. si-a gasit mereu altceva mai bun de facut decat sa ma vada...Au trecut trei zile din concediul meu in care...am stat in casa cu speranta ca Ș. isi va face timp pentru mine. In cele din urma, orgoliul meu a cedat si a zis :”Gata!!!”Astfel am decis sa ii dau o sansa lui C. pe care il cunosc de mai bine de un an, cand, fiind in autobuz, mi-a controlat biletul. De atunci si pana acum nu am mai tinut legatura cu el, reintalnindu-ne virtual. A venit sa ma astepte in fata portii cu altceva decat eram obisnuita...a venit cu autobuzul. L-a parcat la capat de linie, am luat loc pe scaunele din fata si m-a pus fata in fata cu situatia...”Uite eu sunt C., am 32 de ani. De trei ani sunt divortat, am o fetita de sapte ani, si vreau sa-mi refac viata, implicandu-ma intr-o relatie serioasa. Esti dispusa sa incepi o viata noua alaturi de mine?” Atunci constiinta mea, luata prea dintr-o data, a inceput sa fuga de colo colo ca un titirez. Dupa ce a obosit a luat loc pe un scaun invizibil langa mine si il privea pe acest individ intrebandu-se intr-una...”Oare eu chiar asta imi doresc? Tu Isa...tu oare chiar asta iti doresti?”. Revenindu-si din soc, a decis: ”Fie...m-am saturat de imprevizibilitatea vietii, de adrenalina, de socuri emotionale, de barbati indecisi, de futaiuri neasteptate in miez de noapte, de cluburi, de singuratate...Bine...ma bag”. Si stiind ca o sa (se) vada, am consemnat pe retelele de socializare statusul meu: ”in a relationship”. ”Minciuni!!!” imi sopteste constiinta mea suparata. ”Tu il iubesti pe Ș. Te gandesti la el in permanenta. Traiesti cu speranta ca te va face sa-l uiti pe dj-ul cu care ai facut chimie, asa cum ai reusit sa-l uiti pe L. cu ajutorul lui Gabi la inceputul relatiei cu el. Nu uita insa ca de Gabi te-ai indragostit la prima vedere, iar la tine asta functioneaza...focul aprins dintr-o data, nu acela in care adaugi in fiecare zi surcele pentru a-l inteti.” Ma simt bine cu C. Incearca sa ma faca fericita, ma face sa rad, imi trimite mesaje dragute in fiecare seara...dar totusi ma simt neimplinita. Implinirea o simt atunci cand nu-mi mint sufletul, atunci cand ceea ce spun o spun pentru ca simt, nu pentru ca asa-i frumos. ”Ti-e dor de mine?” ma intreaba desi nu au trecut decat cateva ore de cand nu l-am vazut. ”Da...” Ii raspund...si-l mint...Pentru ca stiu ce inseamna dorul...In cazul lui Ș, imi e dor de el cand e langa mine, stiind ca peste cateva ore trebuie sa plece. Cand sunt cu Ș nu am telefon, net sau ceas. Cand sunt cu el nu sunt acolo...Cand e in mine plutim amandoi undeva deasupra patului...
Azi-noapte am primit o vizita...de la Radu.
- Ce ai sa-mi spui nou Isa?
- Imi vine doar atat sa-ti spun...Nenorocitule ce ai putut sa-i faci sufletului meu? Ai intrat cu pantofii plini de noroi si l-ai manjit cum ai vrut tu...De cand m-am despartit de Gabi am putut sa iubesc doi barbati...si tu esti unul dintre ei...si tu ti-ai batut joc.
- Nu am vrut asta, desi iata am reusit. Tu ai insemnat si insemni ceva special pentru mine...De asta ma aflu aici...Hai dezbraca-te! Vreau sa te simt...
- Asa cum am mai spus, daca noi doi vom face ceva vreodata...vom face dragoste. Stii m-am saturat sa fiu placuta doar pentru fizicul meu. Vreau sa fiu dorita pentru mai mult de atat...
- Poate intr-o zi vei fii a mea...poate...
- A ta cum?
- A mea de tot...poate...
”Asa cum tu spui...ca poate intr-o zi voi fi a ta...asa spun si eu ca poate intr-o zi, tu imi vei oferi un copil...poate...”

Multumesc!!!

Ultima saptamana a fost o adevarata lectie de viata, un cumul de sentimente, emotii si informatii care mi-au schimbat viata.
Una dintre cele mai importante concluzii ale acestei experiente este aceea ca indiferent de probleme, acestea, cu timpul isi gasesc rezolvare. Totul tine de rabdare, caci da, rabdarea este o virtute. Si atunci cand simti ca nu mai ai rabdare, gandeste-te la un copil bolnav de cancer, care intru vindecarea bolii trece prin chinuitorul si indelungatul tratament. Cum au putut acesti copii sa aiba rabdare, credinta si speranta, asa am putea cu totii sa asteptam rabdatori cand, de exemplu, stand la semafor, un batranel trece cu pasi mici strada. Cand vei simti ca problemele te coplesesc gandeste-te o clipa la momentul cand acesti copii, dupa primele sedinte de chimioterapie, s-au trezit fara par. Cand te vei simti singur, gandeste-te la singuratatea pe care acesti copii au resimtit-o, desi erau inconjurati de atata lume. Cand te va parasi iubitul, gandeste-te ca problemele tale sunt un fleac. Cand iti vei dori sa mori, nu uita ca sunt copii, care inainte de fiecare sedinta de chimioterapie mergeau la capela spitalului si il implorau plangand pe Dumnezeu sa-i lase sa traiasca. Cand va suna ceasul desteptator, bucura-te de fiecare data ca te trezesti...unii dintre ei nu au mai apucat s-o faca...
A doua lectie invatata a fost iubirea. Iubirea neconditionata, pura, adevarata. Caci acesti copii au atata iubire de oferit incat am fost cu adevarat coplesita. Mi-am hranit sufletul cu atata sete incat acum simt cum da pe afara, si astfel am invatat sa ofer iubire la randu-mi, in aceleasi conditii. Am plans impreuna, am ras impreuna, ne-am impartasit emotii. Ne-am imbratisat strans cu ochii in lacrimi la despartire, iar la fiecare apropiere simteam caldura dintre sufletele noastre. Am invatat iubirea de sine, caci cu tot cu defecte cu totii suntem niste oameni frumosi. Am invatat iubirea neconditionata, ajutand fara sa astept ceva in schimb.
Am invatat sa nu-mi mai fac planuri, si asta pentru ca imprevizibilitatea vietii uneori ti le poate strica. Am invatat sa nu mai am asteptari, nici de la mine si nici de la altii. Am invatat ca traiesc azi, acum, moment temporal pentru care trebuie canalizata toata energia. Traind cu regretul trecutului sau cu speranta viitorului, energia asupra momentului de fata paleste. Am invatat respectul, indiferent de statut social, varsta, religie sau aspect.

Va multumesc prieteni dragi pentru aceasta ocazie de a fi in compania voastra. Pentru tot ce ati facut pentru mine, in fata voastra ma inclin...

Cu sufletul sau creierul?

V. s-a intors pe cand m-am impacat cu Ș. Nu puteam sa renunt la niciunul dintre ei, mai ales ca V. incepuse sa...se indragosteasca de mine. ”Ne-am facut” de doua ori, momente in care amandoi ne-am manifestat asa cum ne-a venit. Prima oara a fost foarte ciudat pentru mine. Simteam cum imi tremura toti muschii si auzeam cum imi bate inima. V. a fost langa mine, oferindu-mi tot ceea ce-mi doream fara sa cer, alinandu-mi senzatiile groaznice pe care le simteam. A doua oara s-a manifestat altfel. Am inceput sa dansez si cred ca am facut asta cel putin trei ore. Culmea era ca, desi V. ma privea de pe canapea, eu, cu ochii inchisi, dansam cu Ș. Ma plimba prin aer. Si cum batea lumina din baie imi imaginam ca suntem pe scena....Dupa dans m-am asezat in pat langa V. Asternuturile miroseau a Ș. Inchideam ochii si eram langa el cand aud:
”- Esti un mic pisoi si cred ca in ritmul asta ne vom indragosti unul de altul...
  - Si ce e rau in asta...? il intreb.
  - Pai eu cand ma indragostesc e rau...Devin posesiv si violent. Si indragosteala asta dupa atata timp e tare naspa. Stii bine ca eu nu sunt facut sa am o relatie. Am fost insurat de doua ori si stiu cum e. Nu mai vreau. Vreau sa fiu liber, sa ma bucur de viata alaturi de tine fara sa ne compromitem.
  - Nu stiu cum va fi dar cert este ca de abia astept sa mergem la mare...pielea ne va fi sarata si pana si parul va avea gust de mare...”
Am mers cu V. la mare invitata ca paramedic intr-o tabara cu copii supravietuitori in fata cancerului. Nu citisem contractul de voluntariat, incalcandu-l inca din tren cand, m-am imprietenit cu copiii. E imposibil sa nu te imprietenesti sau sa nu te atasezi. Am mers cu ei in club, ne-am distrat, am ras, am plans impreuna si am creat o legatura fata de care V. era invidios. Si ma trata cu indiferenta pana cand, intr-o zi si-a arata fata aceea de om violent. Cu dintii stransi, amintindu-mi astfel de taica-miu, imi reprosa ca datorita lui sunt acolo si ca l-am dezamagit, incalcand regulile contractului. Dormeam in acelasi pat , dar ne evitam pe cat posibil. V. este genul de persoana care daca nu este laudat se lauda singur si ar face orice ca sa iasa in evidenta. Spun asta pentru ca am ascultat fara sa vreau o discutie la telefon, cand el uitand sa inchida telefonul dupa o convorbire cu mine, vorbea cu cineva cum noi, pentru un caz vroiam sa chemam salvarea, el fiind impotriva, necrezand ca acel caz este atat de grav. Cand situatia a fost de fapt invers. Eu stiam ca pot face ca acea fata sa fie bine, dar el tinea mortis sa cheme ambulanta. Si dupa ce fata a fost bine, el a cules laurii. V. nu are nici o diploma care sa ateste pregatirea lui medicala. Acum face postliceala. Dar acolo se credea medic. Si in fata copiilor facea pe interesantul, iar in camera ii injura. Si incerca sa iasa cat mai mult in evidenta in fata staffului, denigrandu-ma pe mine. Imi spune in dimineata ultimei zile acolo : ”Tu stii ce parere are stafful despre tine?”...Ii raspund: ”Tu stii ce parere au copiii despre tine? Te crezi mare medic cand de fapt nu ai nici o pregatire si faci pe interesantul cand de fapt toate injectiile sau perfuziile eu le-am facut...?Ii injuri pe copii si de fata cu ei faci pe smecherul? Vorbesti de mine ca m-am distrat cu ei cand tu anul trecut ti-ai tras-o cu una dintre fete? Tie ti se pare normal si drept ca tu sa ma judeci?”...Ma face proasta si pleaca din camera. Si ca cireasa pe tortul acesta de cacat, stiind ca-l vad, i-a oferit o sticla de vin ”sefei” taberei pe care a pupat-o in semn de recunostinta ca se afla acolo. Acea sticla de vin vroiam sa o beau impreuna cu cei din gasca mea, asta dupa ce mi-a prezentat-o la inceput ca fiind sticla pe care o vom bea intr-o seara impreuna ca doi indragostiti ce suntem. A observat imediat ca a disparut din frigider si m-a sunat sa-mi spuna ca vinul ala nu se bea in pahare de plastic. I-am adus-o inapoi spunandu-i ca nu stau in sticla lui de vin. Si da...acea sticla de vin mi-a devenit dusman, cumparandu-se cu ea si umilindu-ma pe mine. Si daca in primele zile nu stiam ce sa aleg, acum stiu prea bine. V. era creierul. Tineam la el dar nu ca la Ș, pe care cred ca-l iubesc. V. era insa un barbat care putea sa-mi ofere material tot ce aveam nevoie. Ș. este sufletul. Ș nu-mi poate oferi nimic, dar imi hraneste constant sufletul cu iubire. Am cerut sfatul...si mi s-a spus : ”alege creierul, caci iubirea la un moment dat va disparea si ramai doar cu partea materiala...”.Am ales, cumva obligata de situatie, dar ma bucur ca s-a intamplat acum si nu mai tarziu...
Intr-o seara, dupa cina, stateam in pat sa-mi tihneasca mancarea. Cand telefonul anunta un mesaj:
”:) Ce faci? Cum esti?Am trecut zilele trecute pe langa casa ta si am vrut sa-ti fac o vizita, dar am zis ca poate nu esti singura. Cand iti vad ochii?”
...
Era Radu...

Cu ochiul vanat

Ca de fiecare data, eu cu prietena mea ne-am aranjat sa mergem in club. L-am invitat si pe vecinul nostru care a acceptat din prima invitatia. Ajunsi in club ne simteam minunat, pana cand, ametita de aburii alcoolului, mi s-a parut ca una dintre fetele de la masa alaturata ma filmeaza in timp ce dansez. M-am dus spre ea si i-am luat telefonul din mana. Mi s-a mai intamplat sa fac asta si de fiecare data, detinatorul teefonului a sters poza in fata mea, fara sa riposteze. De data asta insa, se pare ca gestul meu era ceea ce de fapt asteptau fetele...un impuls. Au inceput sa injure si sa ameninte. I-am explicat situatia fetei care detinea telefonul, si discutam calm in vederea remedierii situatiei, cand, in fata mea, a inceput o bataie ca pe ringul de box, intre una din fete si vecinul nostru. Nu am inteles niciodata cum, o fata isi poate pune forta fizica cu cea a unui barbat. Se pare insa ca exista fete care se cred zmei. Si absorbita in discutia cu fata de langa mine, m-am trezit cu picioare si pumni in cap. Nu am inteles atunci nimic. Stiu ca eram infipta ca un pitbull cu mainile in parul unei fete, cand am primit un pumn in fata de am vazut stele verzi. M-am trezit tarata pe jos pana in antreul clubului unde am asteptat cuminte pe o canapea, cu mana plina cu gheata, cu care imi acopeream ochiul umflat. Asteptam de fapt politia, care ne-a luat tuturor datele in vederea amenzii pentru tulburarea linistii si ordinii publice. Ma simteam penibil si vroiam sa ma trezesc o data din cosmarul in care traiam. Nu mi se putea intampla mie asa ceva. Era imposibil ca eu sa trec prin asa ceva.
A doua zi dimineata, m-am trezit amortita, cu dureri musculare, imputita de fumul de tigara. Mi-era scarba de mine. Am petrecut toata ziua stand, fumand intr-una, alaturi de prietena mea, si ambii M. Spre seara simtind nevoia sa ma descarc am boxat intr-un sac pana la epuizare.
Dupa dus, vecinul meu m-a chemat la el pentru un masaj...Trebuia sa ma gandesc ca masajul va continua, chestie pe care o regret cum nu se poate de tare. De atunci, desi usa in usa cu mine, nu l-am mai vazut si nici nu-mi mai doresc asta.
Intre timp evident ca m-am despartit de Ș. pe care il uram tocmai pentru ca incepusem sa-l iubesc. Indiferenta cu care ma trata uneori ma scotea din sarite. Si pentru ca mi-am creat pana acum cateva metode de aparare, si pentru ca am inceput sa ma iubesc, evitarea oricarei surse de suferinta este cea mai buna alegere. I-am aruncat periuta de dinti si orice urma a prezentei lui in casa mea, comparand uitarea lui cu lasatul de fumat. Nu a durat decat o saptamana pentru ca m-a contactat sa ma intrebe daca am reusit ”sa ma las de fumat”...Nu reusisem evident. Era pentru prima data de la marea despartire, cand vroiam un barbat pentru tot ce inseamna el, cu bune si cu rele, cu calitati si defecte. Il vreau pe Ș. pentru ca il iubesc...

Salom alehem

Prea grabita sa nu intrazii la munca, ma indrept cu pasi mari spre poarta, cand noul meu vecin da sa intre. Imi deschide respectuos poarta ca sa ies, dar ma opresc in dreptul lui pentru a afla mai multe despre el. Cu cateva zile in urma, in timp ce veneam cu ligheanul de rufe de pe terasa, m-am oprit in dreptul usii lui, care este fata in fata cu a mea, impresionata fiind de muzica pe care o asculta. Prima oara am auzit Richard Clayderman, si a doua oara muzica orientala...Acest barbat - pentru ca eram sigura ca e un barbat, imi starnea curiozitatea. Tot in aceeasi zi, auzind cum baga cheia in usa ca sa iasa, l-am pandit pe gaura cheii ca sa-l pot vedea. Plin de tatuaje pe mana, tipul m-a dezamagit din start. Credeam ca este un cocalar ”sub acoperire” cu gusturi cizelate in ceea ce priveste muzica...Credeam ca este un ciudat (si este, dar se incadreaza in standardele mele de normalitate). Si ieri cand am facut cunostiinta stiam ca omul acesta s-a mutat fata in fata cu usa mea nu intamplator.
Zilele trecute ”sufeream” din dragoste pentru Ș., cand constiinta mea mi-a soptit: ”Isa draga...nici macar nu stii ce te asteapta...”. Nu am luat-o in seama, crezand ca este doar vocea interioara care vrea sa ma incurajeze si sa ma scoata din starea aceea...Nu a trecut mult timp, si iata, ceea ce a spus constiinta mea s-a adeverit. Caci astazi am pus mana pentru prima oara in viata mea pe diamante (si la propriu si la figurat), iar senzatia a fost indescriptibila. Astazi un barbat -  vecinul meu -  m-a asteptat de la lucru cu cafeaua facuta. Ma gandeam ca o sa il trezesc din somn. Dar cafeaua era deja facuta si avea temperatura si dulceata perfecta. Si din momentul in care s-a asezat la masa, fata in fata cu mine, a inceput sa ma descrie si sa spuna lucruri despre mine de care efectiv nu avea de unde sa stie. M-a lasat efectiv cu gura cascata cand vorbea despre mine si despre ceea ce ii place lui sa faca. Nu mica mi-a fost uimirea sa aflu ca avem aceleasi hobby-uri. Picteaza, canta, danseaza. Doar in pictura sunt mai buna decat el, caci vocea lui in evreiasca m-a dat pe spate. Pentru ca da, el este evreu, si asta il face foarte special in fata mea...Nu sunt si nu voi fi niciodata rasista, motiv pentru care nu am criterii de excludere cand vine vorba despre religie sau origine. Lucrurile acestea dimpotriva, fac omul respectiv mai interesant pentru mine, o sursa proaspata, diferita de cunoastere. Am petrecut in dimineata aceasta o ora, dar intr-o ora am facut lucruri minunate pentru sufletul meu. Am cantat karaoke la microfon, nepasandu-mi ca-i trezesc pe ceilalti vecini. Am dansat, si crezand ca il voi impresiona cu miscarile mele de bellydance, am dat tot ce-i mai bun din mine, ca sa aflu ulterior ca este profesor de dans...Este de fapt un artist desavarsit, asemanandu-se foarte mult cu mine. Il cheama M. ca pe M. (acel M. din povesti de demult), danseaza ca E.(dansatorul) si este in aceeasi zodie cu R. si cu mine de altfel. Este nascut in 11 Aprilie, iar eu, la o zi dupa el. M-a invatat miscari de bellydance tinandu-ma de solduri, chestie care mi s-a parut atat de erotica, fara iz de perversitate, dar cu parfum de senzualitate. Am povestit mult, mai mult el decat eu, repetandu-mi intr-una ce femeie minunata sunt. Am probat un inel, ales din mai multe, expuse ca intr-un magazin si mi-am nimerit marimea perfect, uimindu-l. Il admiram pe degetul meu pe care vreau sa-mi tatuez cu un scris caligrafic cuvantul ”never” si mi-am dus mana intr-o parte, facandu-l sa-mi spuna ca sunt posesiva. I-am spus ca-mi place Dali. Mi-a spus ca-mi place sa fac lucrurile din jurul meu sa curga, inclusiv pe barbati, sa-i tin in mana si sa-i las sa se scurga printre degete. Mi-a zis atat de multe, am trait atat de intens intr-o ora incat am iesit de la el tremurand, si nu...nu era de la cafea si nici de la oboseala. Am adormit cu greu, am visat mult (multi bani), si m-am trezit cu gandul la el, intrebandu-ma daca tot ce a fost dimineata a fost adevarat. Si l-am sunat. Am luat micul dejun la el, in pijamale, savurand din nou delicioasa cafea. M-a descris sexual si mi-a povestit ce inseamna sexul pentru el, chestii cu care am fost intru-totul de acord cu el. Omul este compus din trei parti: minte, suflet si trup. Daca intr-un cuplu doua dintre aceste lucruri intra in conflict cu a treia, totul este in van. Toate cele trei trebuie sa formeze un intreg, care sa lupte pentru starea de extaz, nu de orgasm sau penetrare, starea despre care vorbeam in postarea trecuta, dar pe care, din pacate, alaturi de Ș. nu o mai traiesc. Pentru ca Ș. s-a transformat intr-una din ”curvele” mele, asa cum de altfel am preconizat...
Eu am nevoie de spiritualitate, de profunzime, de trairi intense, de arta, de foc sustinut. Eu am nevoie de mine, sustinuta in fiecare zi de catre barbatul de langa mine...
”Vreau sa-mi promiti ceva...Ca oricand, la orice ora din zi sau din noapte cand te vei simti singura, sa ma suni. Iti voi fi aproape negresit. Trebuie doar sa bati la usa....Salom alehem!!!”