A moment you felt the most satisfied with your life.
Ar fi multe intamplarile care m-au facut sa fiu fericita dar nu cred ca a existat pana acum acel moment care sa ma copleseasca...Cred ca nasterea copilului meu va fi unul dintre cele mai frumoase intamplari a vietii mele, moment care probabil am sa-l descriu cel mai cel...
Imi place sa gust fericirea in doze mici...si des. Fericirea e un drog, care determina secretia de endorfine care sunt neurotransmitatori, ca si dopamina si serotonina, cu efect antialgic.
Iata momentele de fericire pe care le savurez de fiecare data ca un elixir dulce:
- de fiecare data cand ma alinta iubitul, inclusiv la fiecare orgasm;
- de fiecare data cand am rezultate bune...si acum tin minte primul 10 la TIB sau 10 la Gineco...Atunci am plans de fericire si am simtit momentul incredibil de intens;
- de fiecare data cand o sun pe mama si-mi spune ca acasa toate sunt bune si frumoase;
- de fiecare data cand imi fac prieteni buni si cand rad alaturi de ei;
- de fiecare data cand mananc inghetata...
Si dah sunt multe momentele...
Cineva mi-a spus ca fericirea nu trebuie asteptata de la altcineva...Fericirea vine din tine!!!
sâmbătă, 11 august 2012
vineri, 10 august 2012
Ziua no.7
Your zodiac sign and if you think it fits your personality.
Sunt in zodia berbec. Nativii din aceasta zodie sunt descrisi ca fiind incapatanati, ambitiosi, sociabili, iubitori. Cred ca aceste aspecte ma caracterizeaza pe deplin. Nu-mi place insa ca se spune ca berbecii nu se potrivesc cu fecioarele...si iubitul meu este fecioara...
Mai multe despre zodia Berbec click aici.
Sunt in zodia berbec. Nativii din aceasta zodie sunt descrisi ca fiind incapatanati, ambitiosi, sociabili, iubitori. Cred ca aceste aspecte ma caracterizeaza pe deplin. Nu-mi place insa ca se spune ca berbecii nu se potrivesc cu fecioarele...si iubitul meu este fecioara...
Mai multe despre zodia Berbec click aici.
joi, 9 august 2012
Ziua no.6
Write 30 interesting facts about yourself.
Foarte dificila aceasta provocare...Nu cred ca pot enumera atatea lucruri interesante despre mine...
1. Cand eram mica nu-mi placea numele meu. Vroiam sa ma cheme Andreea. Acum imi ador numele pentru ca ma...caracterizeaza.
2. Desi am (doar) 24 de ani mi-e foarte frica de batranete. Tocmai de aceea am inceput deja cu remedii antiaging.
3. Sunt super complexata de faptul ca sunt supraponderala.
4. Sunt (insa) o gurmanda...
5. ...pentru ca imi place la nebunie sa gatesc.
6. Imi place sa fiu inconjurata de oameni.
7. Imi place sa iubesc, sa ma impac bine cu toata lumea (desi constientizez ca asta e imposibil).
8. Sunt intr-o relatie de sase ani.
9. Imi iubesc jumatatea si mi-l doresc ca sot si tata al copilului meu.
10. Imi doresc doar un copil si daca ar fii posibil sa fie fata ar fi minunat.
11. Imi iubesc parintii desi cand eram mica nu credeam ca voi zice vreodata asta din tot sufletul.
12. Am avut o copilarie minunata.
13. Am o surioara minunata pe care o iubesc la infinit.
14. Nu-mi cunosc (inca) stilul vestimentar dar lumea ma lauda deseori.
15. Pictez, am facut Scoala Populara de Arte, dar nu ma consider un artist.
16. Anna Lesko m-a inspirat o perioada.
17. Sustin sexul bun si sanatos. Lucrarea mea de licenta s-a numit "Boli cu transmitere sexuala", si a continut un studiu despre nivelul de cunostinte sexuale a tinerilor liceeani.
18. Imi place Laura Andresan pe care o iubesc pentru omul care se ascunde in spatele atator prejudecati.
19. Am iubit cativa barbati pana acum, dar fiecare varsta ofera o perceptie diferita a acestui sentiment. Acum sunt convinsa ca iubesc cu adevarat.
20. Sunt ambitioasa si de obicei nu ma las pana nu reusesc ceea ce imi propun.
21. Sunt incapatanata si foarte greu imi schimb parerea...
22. Iert dar nu uit. Iert si ma fac ca uit...
23. Am cautat toata viata o prietena...In ultimul timp nu am mai cautat-o si a venit ea la mine...Te iubesc Adriana.
24. Imi place ordinea si curatenia.
25. Imi place sexul.
26. Imi place sa fumez. Desi imi doresc sa ma las si am avut cateva tentative...nu am reusit.
27. Vreau sa lucrez in strainatate.
28. Imi doresc sa fac si altceva in afara de asistenta medicala. Mi-as dori sa am propriul salon de infrumusetare.
29. Imi pace sa calatoresc si sa zbor cu avionul (la nebunie). Imi place apa si sa vizionez filmul.
30. Ador sa fiu independenta.
Cele 30 de lucruri despre mine (desi initial mi se pareau foarte multe), le-am scris dintr-o rasuflare, fara sa am vreo ezitare, fara sa ma impotmolesc...Deci ceea ce am scris mai sus este cat se poate de autentic...este cat se poate de...eu!!!
Foarte dificila aceasta provocare...Nu cred ca pot enumera atatea lucruri interesante despre mine...
1. Cand eram mica nu-mi placea numele meu. Vroiam sa ma cheme Andreea. Acum imi ador numele pentru ca ma...caracterizeaza.
2. Desi am (doar) 24 de ani mi-e foarte frica de batranete. Tocmai de aceea am inceput deja cu remedii antiaging.
3. Sunt super complexata de faptul ca sunt supraponderala.
4. Sunt (insa) o gurmanda...
5. ...pentru ca imi place la nebunie sa gatesc.
6. Imi place sa fiu inconjurata de oameni.
7. Imi place sa iubesc, sa ma impac bine cu toata lumea (desi constientizez ca asta e imposibil).
8. Sunt intr-o relatie de sase ani.
9. Imi iubesc jumatatea si mi-l doresc ca sot si tata al copilului meu.
10. Imi doresc doar un copil si daca ar fii posibil sa fie fata ar fi minunat.
11. Imi iubesc parintii desi cand eram mica nu credeam ca voi zice vreodata asta din tot sufletul.
12. Am avut o copilarie minunata.
13. Am o surioara minunata pe care o iubesc la infinit.
14. Nu-mi cunosc (inca) stilul vestimentar dar lumea ma lauda deseori.
15. Pictez, am facut Scoala Populara de Arte, dar nu ma consider un artist.
16. Anna Lesko m-a inspirat o perioada.
17. Sustin sexul bun si sanatos. Lucrarea mea de licenta s-a numit "Boli cu transmitere sexuala", si a continut un studiu despre nivelul de cunostinte sexuale a tinerilor liceeani.
18. Imi place Laura Andresan pe care o iubesc pentru omul care se ascunde in spatele atator prejudecati.
19. Am iubit cativa barbati pana acum, dar fiecare varsta ofera o perceptie diferita a acestui sentiment. Acum sunt convinsa ca iubesc cu adevarat.
20. Sunt ambitioasa si de obicei nu ma las pana nu reusesc ceea ce imi propun.
21. Sunt incapatanata si foarte greu imi schimb parerea...
22. Iert dar nu uit. Iert si ma fac ca uit...
23. Am cautat toata viata o prietena...In ultimul timp nu am mai cautat-o si a venit ea la mine...Te iubesc Adriana.
24. Imi place ordinea si curatenia.
25. Imi place sexul.
26. Imi place sa fumez. Desi imi doresc sa ma las si am avut cateva tentative...nu am reusit.
27. Vreau sa lucrez in strainatate.
28. Imi doresc sa fac si altceva in afara de asistenta medicala. Mi-as dori sa am propriul salon de infrumusetare.
29. Imi pace sa calatoresc si sa zbor cu avionul (la nebunie). Imi place apa si sa vizionez filmul.
30. Ador sa fiu independenta.
Cele 30 de lucruri despre mine (desi initial mi se pareau foarte multe), le-am scris dintr-o rasuflare, fara sa am vreo ezitare, fara sa ma impotmolesc...Deci ceea ce am scris mai sus este cat se poate de autentic...este cat se poate de...eu!!!
miercuri, 8 august 2012
Ziua no.5
A time you thought about ending your own life
Cred ca as fi ipocrita sa nu recunosc ca m-am gandit cum ar fi sa...nu mai fiu. Acum rad cand ma gandesc, dar aproape dupa fiecare despartire mi-am dorit sa mor, indeosebi cand a fost vorba de S sau L. Durerea provocata de decesul bunicului meu a fost un alt moment cand credeam ca nu mai are rost sa traiesc...
Dar le intrece pe toate intamplarea cand, singura fiind in Spania, am fost anuntata la telefon de iubitul meu (actual) ca ne despartim. Gresisem eu...recunosc, dar vorbele lui, felul in care au fost spuse au fost atat de dureroase incat mi-a incetosat gandirea. Sustin in continuare (am mai descris intr-un post) ca senzatia de suferinta este uneori placuta. Nu sunt deloc sadica, dar atunci am plans pana m-a apucat frisonul; ochii mi-au secat si nu mai aveau lacrimi...la fiecare suspin un fior rece imi aluneca in jos pe coloana...Cand plangeam vedeam totul in ceata...La un moment dat - cum stateam la etajul 8 - m-am uitat in jos si am avut senzatia ca cineva ma cheama sa o fac... Ma uitam in jos si lacrimi grele imi cadeau una cate una in negura noptii, spre...moarte...Si moartea ma chema cu o voce suava, ademenitoare. Am avut insa taria sa cred ca lucrurile se pot totusi remedia si ca ar fi un mare pacat sa mor dupa ce am investit atat in mine. Imi imaginam parintii langa propriul meu sicriu, cum plang si se intreaba intr-una de ce...Mi-l imaginam pe al meu cum innebuneste de dorul meu si cum imi viziteaza zilnic mormantul... Toate acestea m-au facut sa-mi revin si sa-mi dau seama ca sinuciderea ar fi cea mai proasta alegere.
De atunci cred ca nu as putea face niciodata asa ceva...Nu mi-as face nici un bine, ca sa nu mai vorbim de cei dragi. Stand stramb si judecand drept, chiar ma gandeam cat de slabi trebuie sa fie sinucigasii...Cat de nerespectuosi fata de darul oferit de Dumnezeu, cat de nepasatori fata de ce se va intampla ulterior, cat de egoisti, cat de...bolnavi. Sunt norocoasa...sunt norocoasa pentru ca ma gandesc ca din miile de spermatozoizi ce alergau ca nebunii dupa ovulul lui maica-mea, tocmai ala din care m-am facut eu, a ajuns sa il strapunga...Si asta ma face sa nu mai vreau sa ma gandesc vreodata la moarte.
Cred ca as fi ipocrita sa nu recunosc ca m-am gandit cum ar fi sa...nu mai fiu. Acum rad cand ma gandesc, dar aproape dupa fiecare despartire mi-am dorit sa mor, indeosebi cand a fost vorba de S sau L. Durerea provocata de decesul bunicului meu a fost un alt moment cand credeam ca nu mai are rost sa traiesc...
Dar le intrece pe toate intamplarea cand, singura fiind in Spania, am fost anuntata la telefon de iubitul meu (actual) ca ne despartim. Gresisem eu...recunosc, dar vorbele lui, felul in care au fost spuse au fost atat de dureroase incat mi-a incetosat gandirea. Sustin in continuare (am mai descris intr-un post) ca senzatia de suferinta este uneori placuta. Nu sunt deloc sadica, dar atunci am plans pana m-a apucat frisonul; ochii mi-au secat si nu mai aveau lacrimi...la fiecare suspin un fior rece imi aluneca in jos pe coloana...Cand plangeam vedeam totul in ceata...La un moment dat - cum stateam la etajul 8 - m-am uitat in jos si am avut senzatia ca cineva ma cheama sa o fac... Ma uitam in jos si lacrimi grele imi cadeau una cate una in negura noptii, spre...moarte...Si moartea ma chema cu o voce suava, ademenitoare. Am avut insa taria sa cred ca lucrurile se pot totusi remedia si ca ar fi un mare pacat sa mor dupa ce am investit atat in mine. Imi imaginam parintii langa propriul meu sicriu, cum plang si se intreaba intr-una de ce...Mi-l imaginam pe al meu cum innebuneste de dorul meu si cum imi viziteaza zilnic mormantul... Toate acestea m-au facut sa-mi revin si sa-mi dau seama ca sinuciderea ar fi cea mai proasta alegere.
De atunci cred ca nu as putea face niciodata asa ceva...Nu mi-as face nici un bine, ca sa nu mai vorbim de cei dragi. Stand stramb si judecand drept, chiar ma gandeam cat de slabi trebuie sa fie sinucigasii...Cat de nerespectuosi fata de darul oferit de Dumnezeu, cat de nepasatori fata de ce se va intampla ulterior, cat de egoisti, cat de...bolnavi. Sunt norocoasa...sunt norocoasa pentru ca ma gandesc ca din miile de spermatozoizi ce alergau ca nebunii dupa ovulul lui maica-mea, tocmai ala din care m-am facut eu, a ajuns sa il strapunga...Si asta ma face sa nu mai vreau sa ma gandesc vreodata la moarte.
Ziua no.4
Your views on religion
Religia - o fraza de dansii inventata
Ca cu ai ei putere sa va aplece-n jug,
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,
Ati mai purta osanda ca vita de la plug?
Mihai Eminescu - Imparat si proletar
Nu am fost crescuta in spirit credincios. Nu am fost dusa la biserica duminica si nu am avut icoane in casa. Asta m-a facut sa cred ca biserica este o constructie unde merg babele si barfesc, ca preotul e si el om si ca si el se masturbeaza, ca icoanele sunt chip cioplit, ca Biblia este de fapt un basm popular si ca moastele sunt simple oseminte. Am ajuns insa la o varsta la care simt nevoia sa ma indrept spre Dumnezeu.
Cred si am crezut mereu in Dumnezeu...dar eram convinsa ca singura dovada este sa port credinta in suflet si atat. Este ca si ascultatul muzicii...Admir persoanele care asculta rock si nu se imbraca in negru. Cei cu plete si tricou Metallica sunt dupa parerea mea lipsiti de incredere in propria persoana si in propriile gusturi, avand nevoia de aparteneta la un grup. La fel cred(eam) si despre credinta, ca reprezinta nevoia de apartenenta la un grup, care are aceleasi principii si credinta. Sa fie oare ceva mai presus de atat, si sa avem nevoia de credinta in ceva supraomenesc care ne poate ajuta cand avem nevoie? Dar de ce ne indreptam spre Dumnezeu doar atunci cand avem nevoie? De ce nu putem fi permanent cu gandul la El si sa fim cu credinta si atunci cand suntem fericiti sau avem tot ce ne-am dorit?
Acum doua saptamani am fost la Manastirea Nicula, pe care o recomand tuturor. Poarta hramul Fecioarei Maria, si este deosebit de frumoasa. Acolo am asistat la slujba de duminica, dupa care preotul ne-a povestit taina Inmultirii painilor in pustie. Se refera la hranirea spirituala de fapt; si asa cum cu credinta apostolii au hranit cu cinci paini si doi pestisori cinci mii de barbati, femei si copii lor, asa si noi din putinul pe care il avem, cu credinta putem hranii "foamea" sufleteasca. Mi s-a parut de-a dreptul irevocabila pilda preotului, care m-a facut sa vreau sa-l vizitez pe Dumnezeu mai des, nu numai atunci cand am nevoie de El, iar unul dintre motivele majore ar fi senzatia minunata de indestulare sufleteasca pe care credinta adevarata ti-o poate oferi.
Eu imi doresc sa-mi cresc copilul in spirit crestin pentru ca oricum toti ajungem la un moment dat in viata cand simtim nevoia de pocainta.
P.S.: Nu am patit nimic...sunt tot eu Isaxx care sustine sexul...bun si sanatos...numai ca putin mai...cu capul pe umeri... ;-)
Religia - o fraza de dansii inventata
Ca cu ai ei putere sa va aplece-n jug,
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,
Ati mai purta osanda ca vita de la plug?
Mihai Eminescu - Imparat si proletar
Nu am fost crescuta in spirit credincios. Nu am fost dusa la biserica duminica si nu am avut icoane in casa. Asta m-a facut sa cred ca biserica este o constructie unde merg babele si barfesc, ca preotul e si el om si ca si el se masturbeaza, ca icoanele sunt chip cioplit, ca Biblia este de fapt un basm popular si ca moastele sunt simple oseminte. Am ajuns insa la o varsta la care simt nevoia sa ma indrept spre Dumnezeu.
Cred si am crezut mereu in Dumnezeu...dar eram convinsa ca singura dovada este sa port credinta in suflet si atat. Este ca si ascultatul muzicii...Admir persoanele care asculta rock si nu se imbraca in negru. Cei cu plete si tricou Metallica sunt dupa parerea mea lipsiti de incredere in propria persoana si in propriile gusturi, avand nevoia de aparteneta la un grup. La fel cred(eam) si despre credinta, ca reprezinta nevoia de apartenenta la un grup, care are aceleasi principii si credinta. Sa fie oare ceva mai presus de atat, si sa avem nevoia de credinta in ceva supraomenesc care ne poate ajuta cand avem nevoie? Dar de ce ne indreptam spre Dumnezeu doar atunci cand avem nevoie? De ce nu putem fi permanent cu gandul la El si sa fim cu credinta si atunci cand suntem fericiti sau avem tot ce ne-am dorit?
Acum doua saptamani am fost la Manastirea Nicula, pe care o recomand tuturor. Poarta hramul Fecioarei Maria, si este deosebit de frumoasa. Acolo am asistat la slujba de duminica, dupa care preotul ne-a povestit taina Inmultirii painilor in pustie. Se refera la hranirea spirituala de fapt; si asa cum cu credinta apostolii au hranit cu cinci paini si doi pestisori cinci mii de barbati, femei si copii lor, asa si noi din putinul pe care il avem, cu credinta putem hranii "foamea" sufleteasca. Mi s-a parut de-a dreptul irevocabila pilda preotului, care m-a facut sa vreau sa-l vizitez pe Dumnezeu mai des, nu numai atunci cand am nevoie de El, iar unul dintre motivele majore ar fi senzatia minunata de indestulare sufleteasca pe care credinta adevarata ti-o poate oferi.
Eu imi doresc sa-mi cresc copilul in spirit crestin pentru ca oricum toti ajungem la un moment dat in viata cand simtim nevoia de pocainta.
P.S.: Nu am patit nimic...sunt tot eu Isaxx care sustine sexul...bun si sanatos...numai ca putin mai...cu capul pe umeri... ;-)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)