Metamorfoza

Immanuel Kant spunea: "Omul este o trestie,cea mai fragila din intreaga natura,dar este o trestie ganditoare"...Niciodata nu ma voi putea compara in gandire sau in abordare cu acest mare filozof,care a fundamentat idealismul critic,si a exercitat o deosebita influenta asupra dezvoltarii filozofiei in timpurile moderne.Vreau doar sa-mi exprim parerea si sa spun ca omul este mai degraba o simpla omida... Omul este o vietuitoare aflata intr-o continua schimbare de la nastere pana la moarte care nu-si da seama ca are o viata asemanatoare omizii,dar intr-un context mai larg.Faza intrauterina a dezvoltarii nu vreau sa o iau in considerare pentru ca este nesemnificativa.In schimb atunci cand se naste,omul se afla in stadiul de larva,in care acesta asimileaza,asimileaza mancarea si se pregateste sa devina omida...se chinuie sa priceapa"lantul trofic"...Larva se va transforma in omida atunci cand va stii singura sa-si procure hrana,cand va incepe sa se miste,practic atunci cand isi capata independenta.Acum este timpul explorarii,al aventurii...Acum omul are 20 ani,isi cauta un rost in viata,incepe sa aibe propriile pareri,propria perceptie despre viata.Face o facultate,se gandeste la un viitor.Daca nu are ghinionul sa fie devorata de un pradator,omida va trece la stadiul urmator...incepe sa construiasca un cocon,in care se va ascunde un timp,va sta linistit de pradatori...Echivalentul in cazul omului consta practic in intemeierea unei familii...Situatia este putin tragico-comica pentru ca se poate interpreta faptul ca acum omul,indiferent de sex,o data cu responsabilitatea de a avea familia sa,devine oarecum incorsetat de asta,la fel cum este omida in coconul sau...Daca totusi tratam asta intr-un mod realist,se poate spune ca este asa,dar nu intr-un mod trist.Intervine totusi incomoditatea fiecaruia,lipsa de intimitate,dar si dorinta de a forma din doi unul...care de fapt este si ultima etapa a dezvoltarii...acum omul devine fluture...Asta se intampla in medie la varsta de 30 de ani cand omul este implinit din toate punctele de vedere...Cu o familie fericita,cu un loc de munca bun,cu un stil maturizat de abordare a vietii. Eu ma aflu acum la stadiul de omida in care incep sa descopar lumea in care traiesc,in care imi dau seama de propiile-mi convingeri si valori.Studiez cu amanuntul tot ce mi se intampla,si imi formez aspiratiile,principiile.Inaintez intr-o lume nebuna,si ma apar cu inversunare de pradatorii care ar putea sa ma naruiasca.Cineva imi spunea o data..."In viata asta trebuie sa dai din coate,pentru ca la fiecare colt de pandeste un rechin care la cea mai mica greaseala te ataca."...Mi-e tema doar cand ma gandesc la asta...pentru ca fiind omida...n-am coate...si s-ar putea sa sfarsesc in dintii neiertatori ai unuia... Acum cateva zile in urma vorbeam cu o prietena despre ea.Imi povestea cum a ajuns ea la concluzia ca varsta si imprejurarile ii impun o alta abordare a vietii.Imi spunea foarte decisa ca vrea sa-si schimbe anumite perceptii,anumite stari,comportamente...O ascultam fara sa intervin cu un interes deosebit si in sinea mea imi era rusine ca eu pana acum nu m-am gandit la asta...Acum,intr-un stadiu obscur din viata mea am stat sa ma gandesc si eu la o astfel de schimbare si m-am decis sa accelerez putin procesul asta de metamorfozare...nu vreau sa ma pripesc si tocmai de aia am sa incep sa desenez un plan,si am sa tratez totul cu o deosebita seriozitate,studiind cu amanuntul orice schimbare... Si vreau sa scriu cu liniute,unul sub altul,caligrafic pasii care ma vor determina sa devin cat mai repede posibil...un fluture!

Aparentele insala

Comunicarea este cel mai important amanunt intr-o relatie,indiferent de natura sa.Socializarea te ajuta sa cunosti,sa te cunosti si sa fii cunoscut...Numai ca nu de foarte putine ori mi s-a intamplat sa nu recunosc,sa nu ma recunosc si sa nu fiu recunoscuta...Asta pentru ca am fost condusi de aparente. De fiecare data cand cunosc pe cineva incep a-l cataloga si a-i pune nenumarate etichete...Nu de foarte putine ori mi s-a intamplat sa realizez,in timp,dupa mai multe intalniri cu acea persoana ca nu este asa cum credeam initial...Nimeni nu poate"sa citesca"caracterul unui om din primul contact...Fiecare trece printr-un scaner propriu,de sus pana jos si de jos pana sus persoana ce o are in fata si-si face o parere care de cele mai multe ori este...gresita...Aceea este o aparenta.Recunosc si eu ma iau dupa aparente pentru ca parerea mea este ca cel mai mult conteaza prima impresie...imi dau seama ca gresesc mai ales ca mi s-a intamplat sa mi se spuna ca eu initial am dat dovada de foarte multe grade pe umar si de abia in timp am fost eu cea care sunt de fapt...Toti oamenii au retineri in ceea ce priveste un contact nou,un grup nou...Mie de exemplu imi place sa nu ma afisez din prima...sa nu fiu eu...sa nu fac glume piperate,caci gandesc ca acestea s-ar putea interpreta gresit.Iau de obicei pozitia de statuie,nu zic nimic si privesc cu interes ceea ce au de zis cei din jur...mi s-a intamplat sa mi se zica ca atunci cand nu am zis nimic am dat dovada ca nu ma pot integra,ca sunt timida,fitoasa sau mai stiu eu ce...M-am intrebat ulterior...daca as fi zis ceva,daca mi-as fi dat cu parerea...(in stilul meu necomformist de a o face)...oare cum dadeam dovada ca sunt?Am auzit chiar ca am asa o privire serioasa,ca din cauza asta dau dovada ca sunt net superioara interlocutorilor mei....Mai am obiceiul chiar sa ridic o spranceana cand ceva ma captiveaza dar am auzit ca pana si asta supara...Uneori nu-mi dau seama de pozitia mea...poate stau putin cracanata,cocosata,cu picioarele incrucisate...chiar si asta spune ceva...Este incredibil pana unde pot duce aparentele astea si la urma urmei eu sunt tot aia...Aceste aspecte se pot mult discuta psihologic si etic vorbind...si stiu ca nu e frumos sa ridici din spranceana,sa intrerupi discutii,sa stai cocosat sau cracanat...si stiu ca nu ma pot preface sa par altceva decat sunt...si stiu...dar ce putem face???? Nu stiu...este raspunsul meu...Cate fete sunt curve si proaste sau cati barbati sunt idioti si fustangii,insa asta numai dupa prima intalnire...caci eu nu le cunosc nici familia,nici situatia,practic nu-i cunosc deloc.Totusi eu ii etichetez,le desenez personalitatea dupa niste tipare prost alese...Imi pare foarte rau cand imi dau seama ca gresesc,si dupa ce cunosc omul realizez ca e de nota 10.Atunci sunt foarte dezamagita.Bineinteles ca asta nu este general valabil...bineinteles ca unii sunt chiar idioti si fustangii si altele curve si proaste...Bineinteles ca si eu am fost poate curva si proasta,nebuna la cap,paranoica,super fitoasa,increzuta,curva(repet intentionat)...mi s-au atribuit multe astfel de"calitati"...pe care le-am luat sau nu in considerare,dar le stiu si e bine ca le stiu caci am in jurul meu persoane care aplica "regula"cu care am inceput...si acele persoane imi comunica de fiecare data cand au ceva de spus!!! Este cert ca la prima intalnire cu cineva fiecare dintre noi purtam o masca cu care ne afisam doar atunci caci numai atunci conteaza...dupa aia omul nu se mai ia dupa aparente se ia dupa interpretarile ce le face in urma faptelor tale...acest proces in mintea lui se numeste cunoastere...Am vazut recent o carte...nu-mi amintesc titlul exact dar suna ceva de genul:"Am incetat sa mai gandesc".Nu am apucat sa o cumpar ci am citit cateva franturi...Am realizat ca prea multa gandire macina sufletul si distruge armonia si tot frumosul din jur...Mi-ar placea tare mult sa nu mai gandim in situatiile cand acest fapt dauneaza...cred ca ar duce la un rezultat foarte bun...Ar fi bine ca atunci cand cineva vorbeste cu altcineva,fara ca tu sa auzi,imediat dupa ce tu ai zis ceva sa nu te gandesti ca s-ar putea sa te barfeasca...sau cand cineva se uita la tine mai cu interes sa nu crezi ca te place,sau te displace,sau te crede cumva,sau te vede in patul lui... Eu zic multe...dar nu stiu cat si respect din ce zic... Concluzia????Am sa-mi cumpar cartea!!

Ganduri sinucigase...a nu se interpreta

Mi s-a intamplat de multe ori sa asist neputincioasa la sinucideri si crime oribile,iar apoi la tristele funeralii ce le preced.De fiecare data durerea ce o simteam imi facea sufletul tot mai firav,mintea tot mai vulnerabila,iar corpul de necontrolat...Mi s-a intamplat de asemenea,fiind singurul martor a acestor evenimente,sa asist la deshumari care mi-au intiparit niste imagini macabre in minte,si un miros persistent in haine...Acestea ma urmaresc pana azi...pentru ca ele inca se mai intampla...si nimeni nu stie...nimeni nu ma intreaba....eu trebuie sa ma prefac...si-mi iese...nu e greu ...insa doar eu stiu cum e noaptea.
De la un timp sufar de un soi de insomnii si adorm foarte greu...in casa este o liniste monumentala la miezul noptii,cand incep sa aud pasi si fel de fel de zgomote ciudate.Tresar de fiecare data si incerc sa ma ghemuiesc sub plapuma,cu mainile la urechi...Televizorul se stinge singur...In jur incep sa simt o racoare stranie si un miros ciudat,urat,de cadavru.Vreau sa ma uit sa vad ce se intampla...vad umbre ciudate rastogolindu-se in camera,prin aer cae incep sa tipe,sa urle asurzitor...Realizez in sfarsit ce se intampla...Sunt ele...au venit sa ma posede,au venit sa ma bantuie iar.Fetele lor sunt foarte hidoase,mai strambe ca niciodata...mi-e frica si vreau sa strig dupa ajutor,vreau sa ma rog lui Dumnezeu,dar imi dau seama ca sunt muta...Vreau sa ma ridic,sa fug de cosmarul asta...Fantomele ma ridica in aer si ma trantesc in pat...nervoase tipa tot mai tare.Aud si cuvinte sacadat,monosilabic,de neinteles...Imi strang genunchii la piept si incep sa plang...Nu mai vreau!M-am saturat...Vreau sa schimb ceva ca acest cosmar sa nu imi mai tulbure noptile...Vreau sa fac ceva...dar ce pot sa fac din moment ce stafiile ce ma inconjoara imi incorseteaza mintea si sufletul?Ce sa fac daca ziua mi se intampla lucruri atat de neplacute si atat de triste,care ma framanta,care imi sfarama sufletul in mii de bucatele ca pe un pamant uscat de soare?Imi trebuie o ploaie?Imi trebuie o mare?Da!O mare cu care sa pot vorbi si careia sa-i spun ce simt si sa nu ma intrerupa,sa nu ma paraseasca...stiu ca marea,acolo unde este ea,acolo va ramane,nu va pleca...Mintea mea este acum departe,pe un nisip cald la Marea Mediterana,uitandu-ma la valuri si meditand asupra vietii,asupra oamenilor ce ma inconjoara,asupra nebuniei mele...De ce?Voci asurzitoare ma intreaba...de ce?Sunt fantomele mele...sunt tot aici in camera mea.Vreau sa le raspund....dar nu pot...am uitat...sunt muta.Totul in jurul meu cade intr-un abis infinit,in flacari si fum...in iad...Peretii se crapa ca dupa un cutremur de magnitudine mare,tavanul da sa cada si el.Sora mea nu mai e in pat...sunt doar eu...si stafiile...Patul se rupe in doua,se faramiteaza si din el,de sub el,de peste tot incep sa iasa gandaci negri si hidosi,viermi mari si scarbosi care se indreapta spre mine...Imi smulg par din cap si hainele de pe mine...Vreau iar sa ma ridic,sa fug,dar sunt ridicata si trantita de peretii care au mai ramas,atat de tare incat mi se rup mainile si picioarele...Cad in pat...inspaimantatoarele vietuitoare se indreapta spre mine...sangele tasneste cu putere din rani...imi ies gandaci din gura...incep sa ma rog la Dumnezeu sa ma ajute,dar din pacate El nu e cu mine acum,cand am cea mai mare nevoie de el...vreau sa zbier dar nu pot...am uitat...sunt muta.Vreau sa fac ceva dar nu pot,sunt mult prea slabita,sunt moarta... Sunt in Rai...Nu credeam ca poate fi atat de frumos...atat de alb.Este cald si lumina.O mireasma florala imi imbata simtul...Imi privesc mainile...picioarele...sunt eu...cu aripi...Vreau sa plang dar nu pot caci n-am voie...este un loc al fericirii vesnice...In fata mea cineva ma intreaba ce s-a intamplat,de ce am ajuns atat de repede in acel loc...I-am spus ca nici eu nu stiu...nici eu nu mai inteleg nimic...nici eu...atata dragoste am putut sa ofer pe pamant,parintilor mei,celui drag de langa mine...prietenilor mei...Atata afectiune pentru fiecare om ce-mi iesea in cale,fiecare pasare,fiecare raza de soare...Atata daruire pentru lucruri simple,dar care imi faceau viata atat de frumoasa...atata optimism...atata credinta...dar pentru ce?Dumnezeu mi-a raspuns:"Dragostea o oferi pentru ca esti om si oamenii intre ei trebuie sa se iubesca.Iubesti natura si tot ce este in jurul tau pentru tine.Daca ai fost vreodata dezamagit uita!Iisus a intors si celalalt obraz cand a fost lovit...Fa si tu la fel si lasa timpul sa decida...Iisus a ajus in dreapta mea...tu incotro vrei sa ajungi?"Nu stiam ce sa mai zic insa dupa un timp Domnul mi-a zis ca imi mai da o sansa...sa ma schimb... O melodie frumoasa se auzea in fundal...era ceasul meu desteptator!

Timpul

Te-ai gandit pana acum la timp?Ai remarcat vreodata ca ceea ce ai zis,facut,gandit,citit ultima data,poate chiar adineauri,face parte din trecut...?Si ceea ce vei face peste un minut,o ora,o zi,o saptamana,un an sau zece este viitorul...atat de imprevizibil,de misterios,imbracat intr-un vesmant negru si acoperit la gura...?Te vei intreba...noi in ce timp traim?Acum...in prezent...Si ce este prezentul???O clipa...
Trecutul reprezinta scarile urcate pana acum ca sa ajungem aici...muntele escaladat cu greu pentru a ne opri la un popas...sau zidul construit caramida cu caramida...Interesant este ca niciodata nu vom urca scarile pana la sfarsit,nu vom ajunge in varful muntelui,sau nu vom termina constructia,si deci niciodata nu vom zice gata...am terminat....pentru ca...din pacate...CLIPA aceea...este moartea...Concluzia(desi gresita)ar fi urmatoarea:noi oamenii...traim degeaba...Si atunci de ce sa mai urcam muntele ala si sa ne obosim degeaba,cand nu vom avea niciodata satisfactia de a urmari peisajul de sus,din varf.Schematic...ceea ce a fost este in jos,ceea ce este este acum,cu noi,pe plan orizontal,iar ceea ce va fi este in sus...deci viitorul este ca o ascensiune....care practic duce spre cer, spre stele, sori, divinitate...Si deci Dumnezeu decide ce se va intampla in viitor?Am urcat si eu pana acum munti...la propriu...si am ajuns si in varf...aproape de fiecare data cand s-a intamplat asta am avut surprinderea sa vad ca nu pot vedea nimic...si asta pentru ca norii erau undeva sub varful muntelui....Asta poate scoate in evidenta ca sfarsitul calatoriei pe munte,sau terminarea constructiei de care am vorbit mai sus va avea loc...in RAI...de unde n-o sa ne mai putem vizualiza trecutul caci greselile noastre vor fi iertate... Din pacate situatia descrisa mai sus este una ideala,dar valabila doar pentru omul care vrea sa faca ceva bun in viata asta,benefic,frumos...caci cel ce nu se va apuca sa construiasca, gandind ca o face degeaba,va ramane pe loc,si nu se va putea incadra in nici un spatiu temporal,locul lui fiind in infern...Este trist ca sunt oameni din acestia care traiesc numai ca sa faca umbra pamantului, fara sa ajute si sa se ajute,care se complac in situatia lor,si care nu fac nimic pentru schimbare...Viata este un dar de la Dumnezeu...si trebuie pretuita,ingrijita ca sa fie mereu in stare buna...Corpul sau mintea in timp se pot deteriora,dar omul care continua sa construiasca se bazeaza mereu pe caramidele deja existente constructiei lui,si le aduna si le pastreaza in bagajul lui de cunostiinte,numit experienta care ii va fi de foarte mare folos pentru a ajunge in varf,varful care reprezinta o viata traita cu demnitate,cu respect pentru sine si celelalte persoane.... Oricat de negru si urat a putut fi trecutul unei persoane,acesta nu trebuie privit cu regret....Mereu mi-a palcut sa cred ca vor veni si vremuri mai bune in care voi fi apreciata cu adevarat pentru ceea ce sunt...Trecutul este un amalgam de intamplari ce pot schimba prezentul sau viitorul,dar care trebuie privit ca atare...Fapte ce le-ai facut odata le poti regreta acum,desi nu ar trebui,caci ele sunt omul care sti acum...Persoane dragi din familie,prieteni....poate au plecat dintre noi...dar nu trebuie sa existe nici o parere de rau caci inca o caramida din zidul lor a fost adaugat la al tau...ei au ajuns in varf...Ai pierdut case,bani,masini in trecut...?Afla ca a fost o alunecare de teren,iar tu trebuie sa-ti schimbi ruta...Si deci....trecutul nu e rau...e un el,care te va ajuta mereu sa mergi mai departe! Anul trecut am avut onoarea de a merge cu trenul si de a avea rezervare in ultimul vagon.Plictisindu-ma am inceput sa ma plimb pe culoar pana la sfarsitul vagonului.Ma uitam in urma trenului,la soarele ce de abia rasarea,la cele doua linii de tren care la orizont se uneau...Am ramas surprinsa sa aflu ca de acolo puteam sa vad trecutul despartit de viitor doar de catre un geam.

Excitare

Ma si imaginez intr-o seara,dupa o zi stresanta de practica in spital,ajunsa acasa grabita sa fac un dus…Inchid usa la baie si incep sa ma dezbrac,dar in timp ce fac asta,imi percep atingerea altfel…Si incep sa ma mangai pe sani,pe abdomen si coapse…Ma bag sub dus si ma mangai cu spuma…si imi place…vreau mai mult.Ma clatesc si iau prosopul si…jucaria din dulap…Ma asez pe marginea cazii,cracanata…gata fiu fututa…Tamponez usor cu prosopul moale…si pornesc jucaria…Cu mana stanga evidentiez comoara…atat de valoroasa si nepretuita,atat de…a mea…Este rotund,umezit si-mi place cum se retrage atunci cand imi contract muschii din zona…Il ating cu jucaria…Un fior ma cuprinde in tot corpul…ce ma face sa ma intind ca o pisica,sa dau capul pe spate si sa dau cu putere aerul afara…Tin gura intredeschisa si-mi ling buzele cu limba,imaginandu-mi ca cineva ma saruta…Misc varful jucariei circular si-mi imaginez ca e o limba insetata de a-mi suge clitorisul…Si intr-un timp scurt,caci asa il vreau…cat mai repede…ma inunda placerea orgasmului…si gem…imi simt saliva acra de placere…Jucaria inca o mai las acolo…transmite in mana mea zvacnirea,prelungind orgasmul…