Iubesc...inca

A doua zi dupa ce a plecat:
- Daca o sa treaca? Il intreab eu cu lacrimi in ochi
- O sa treaca mai devreme sau mai tarziu.
- Daca o sa treaca si nu o sa mai vreau sa te vad. Stii ca am stabilit ca ramanem prieteni si ca ne vom mai vedea cand vin la Cluj.
- Asta tu ai spus, nu eu. Eu numai am aprobat.
- Pai cum? Nu o sa ne mai vedem? Stii ce Dani? Las-o balta! Nu cred ca mai are rost sa mai vorbim.
Si i-am inchis telefonul.

Ieri m-am intalnit cu Kadir, un tip de 25 de ani, student la medicina, de nationalitate turca. Am baut o ciocolata calda si am ras mult. M-a facut sa ies din starea pe care o aveam, motiv pentru care am stabilit sa ne vedem si a doua zi...la el. Ne-am sarutat si in acel moment am simtit o explozie launtrica, atat de puternica incat am izbucnit in plans. In timp ce buzele mi-erau atinse si mana mea ii mangaia ceafa, am realizat cat imi este de strain. Buzele lui Dani erau mai carnoase, ceafa ii era mai groasa, mainile mai puternice. Si atunci mi s-a facut brusc "rau", intelegand faptul ca de fapt eu nu eram acolo in calitate de amica precum ne propusesem sa fim. Eu eram acolo in calitate de "una pe care sa o futa de 8 martie". Mi-a luat flori. Niste flori galbene din alea de dus la morti. Cica sunt printre putinele persoane carora el i-a luat flori si ca ar trebui sa apreciez asta. Tot ma ruga sa mai stau, dar "raul" nu-mi trecea, ba parca se intensifica, motiv pentru care l-am rugat sa ma conduca acasa.
Ajunsa acasa am sters contul de pe Badoo, unde mai vorbesc cu diversi indivizi pentru a invinge plictiseala. Am blocat pe facebook un tip care insista si el sa ne vedem, si am luat laptopul in brate. Nu mai sunt cea care am fost. Nu mai vreau sex fara sa simt ceva pentru partener, si nici de dragul "artei" pentru ca am incetat de mult sa pictez...Ma urasc pentru cat am putut sa ma schimb...Pana si tocurile nu-mi mai stau bine. Imi pare bine in acelasi timp, pentru ca stiu ca nu era viata nici aia. O relatie parca iti taie din viata. Timpul trece si nu realizezi, desi iti propui sa o faci, ca nu te mai poti intoarce niciodata la ceea ce ai fost. Pentru ca o relatie te schimba o data cu timpul. Schimba perceptii, dorinte, vise, aspiratii...Cand relatia se destrama iti propui sa iti continui viata. Sa o continui de unde, daca nu mai esti cum ai fost? Sa o iei de la inceput? Unde e inceputul atata timp cat cunosti unul singur, a vietii in doi. Si atunci te trezesti ca aruncat din neant, in mijlocul unei realitati in care nu cunosti pe nimeni, si ce e si mai rau, nu te cunosti pe tine. Cum sa procedezi? Ce alegeri sa faci in continuare? Pentru ca sufletul nu e vindecat. Tanjeste inca dupa biciuirile acelea dureroase care il faceau fericit in felul lor.
Ma doare, fiindca iubesc...inca...

Acasa...pentru ca...GATA

Ceva ma tinea. Vroiam sa plec, dar nu aveam curajul sa spun gata, sa-mi iau bagajele si sa plec. La ultimul scandal l-am intrebat ce vrea si atunci mi-a zis sa plec, sa ies din casa lui, in care nu am nici macar chiloti pe mine...Atunci mi-a dat si prima palma, cand in dreapta lui statea ma-sa care spunea ca mi-am tras ceva priviri suspecte cu Doru, amandoi napustiti fiind asupra mea, eu stand jos, in fata lor pe canapea. Daca pana atunci m-a mai bruscat strangand cu putere de incheieturi, sau tarandu-ma pe parchetul alunecos, acum primisem o palma de-mi tiuiau urechile. Si atunci m-am trezit. Am plans atunci atat de mult incat am simtit ca m-am descarcat de toate...am plans pentru bunica mea care s-a dus, am plans pentru cat de buna la suflet sunt cu oameni care nu merita nici negru de sub unghie, am plans pentru mine si de mila mea.

"Vin dupa tine! In patru ore sunt acolo, cand vrei tu, si diseara la 12. Cheama-ma si voi veni...in momentul asta nu imi doresc nimic altceva, decat sa te stiu aici langa mine, sa te pot tine in brate si sa te sarut. Si Mica a zis sa vii inapoi doar cu ce ai pe tine...Ma tot cearta ca m-am purtat asa urat cu tine. Pufosul meu...need you in my life. Nu imi pasa de ce cred altii si ce spun. Eu stiu ce simt, doar ca nu am stiut sa apreciez, Tot mai mult simt lipsa ta, mai ales la sufletel. Iti simt lipsa in camera, mi-e dor de parfumul tau. Gandeste-te ca luna viitoare trebuie sa ne pregatim de X-mas. Iti voi cumpara cizme, facem cumparaturi, impodobim bradul impreuna. Ar fi cel mai frumos Craciun din viata mea daca o sa fi cu mine. Cu bluze de lana pe noi sa asteptam colindatori..." imi scria Dani in Decembrie cand plecasem de la el pentru a ma intoarce la Brasov. Cu fiecare mesaj pe care mi-l trimitea, imi facea sufletul sa tremure. Lacrimi grele de dor si din iubire imi strabateau una dupa alta obrajii. Nu mi-a pasat de ce va spune lumea, de ce va zice mama sau nimeni altcineva. Desi aveam totul aranjat la Brasov, am decis sa ma intorc acasa...
- Dar de ce m-ai sunat? Il intreb eu pe Radu amestecand in mancarea ce o pregateam bunicii
- Sa vad ce mai faci, pentru ca mi-era dor de tine.
- Pai cum tu nu te-ai insurat intre timp?
- Si ce treaba are asta? Vreau sa vad cum mai esti...
- Sunt intr-o situatie naspa (...si i-am povestit tot)
- Isa, draga mea, asta nu e de tine. Ramai acolo la Brasov, pentru ca altfel vei ajunge cu ochiul machiat natural. Tu aveai alte pretentii de la barbati din cate imi aduc eu aminte...si a continuat cu bla-bla-uri din astea, pe care nu le auzeam pentru ca eu stiam deja ce vreau. Vroiam sa ma intorc la cel pe care il iubesc crezand in toate promisiunile pe care mi le-a facut. Visam cu ochii deschisi la un Craciun minunat, plin de dragoste si voie buna.

...A fost un Craciun groaznic, zi in care bineinteles ne-am certat. De Revelion am numarat singura descrescator, pentru ca el se certase cu ma-sa, iar ma-sa facea atac de panica. Zilele care au urmat nu s-au dovedit a fi altfel. Acelasi program, aceeasi curatenie, aceeasi inchisoare. Nu faceam nimic altceva decat casa si munca. Am terminat cartea "Suge-o Ramona", pentru ca vroiam sa fac altceva, dar tot nu era suficient. Nu eram fericita. Oricate lucruri mi-as fi zis ca sa imi pacalesc mintea, ajungeam la aceeasi concluzie. De fiecare data cand ma simteam trista incercam sa deschid o discutie, care niciodata nu ajungea la un consens. Mi-a spus la un moment dat ca el nu o sa se schimbe, ca el asa este si ca este de acord sa ne despartim atata timp cat simt ca nu sunt fericita...A uitat insa de promisiuni si de vorbele fumoase care m-au facut sa ma intorc si sa renunt la toate lucrurile pe care mi le propusesem pentru mine. A urmat apoi marele scandal...Plangeam intr-una. L-am rugat sa ma lase singura si plangeam din tot sufletul, in hohote si cu suspine.
- De ce nu-mi spui ca vrei sa pleci?
- Eu vreau sa plec? Tu vrei sa vreau sa plec, ca tu sa pari in fata celorlalti nevinovat si sa trezesti compasiuni si mila. Vrei sa fie, ca intotdeauna vina mea.
- Nu vreau sa pleci! Te iubesc! Si vine sa ma ia in brate, asta dupa la cateva minute dupa palma aceea, care nu fizic m-a durut ci m-a durut undeva in suflet, atat de tare incat mi-a zdruncinat pana si cel mai tatonat sentiment de iubire fata de el.

- Uite ce am patit...nu mai pot! Ii spun eu nasei mele de la munca, intr-o zi de sambata.
- Vai dar nu-mi vine sa cred! Nenorocitul! Stiam eu ca ceva se intampla cu tine!Simteam ca ceva nu este in regula. Vezi ca sambata viitoare eu si sora ta venim dupa tine.
Imi batea inima de imi sarea din piept. Aveam emotii pentru ceea ce urma sa fac si simteam fluturi in stomac de fiecare data cand ma gandeam ca in curand am sa renunt la tot. Duminica am fost de noapte la lucru. Luni dimineata cand am iesit, m-am dus cu demisia la sef. Cu asta trebuia sa incep, pentru locul de munca era singurul care ma mai tinea prizoniera acolo.
Sambata am plecat spre casa, spre adevarata mea "acasa", la Brasov. M-a dus Dani. Pentru ca ne impacasem. Ne impacasem cu gandul ca trebuie sa ne despartim...

Te pupa mama!!

Sa fii femeie insarcinata e un sentiment minunat. Sa stii ca in tine creste o viata, depaseste orice fericire din lumea asta. Acesta este unul dintre motivele pentru care mi-am dorit sa il pastrez pana la sapte saptamani. Stiam ca asta va urma si ca la un moment dat ma voi desparti de puiul meu, dar imi placea sa-l stiu acolo crescand in mine. Eram mai linistita,desi plangeam mai mult. Ma simteam mai bine cu mine, desi simteam zilnic cum capat proportii. Mi s-au marit sanii considerabil, dar ma dureau teribil...Erau sentimente contradictorii care insa ma faceau sa ma simt cu adevarat femeie...
Mi-a luat mult sa manageriez sufletul si mintea si sa ajunga amandoua la un unison. Dormeam si cand ma trezeam dimineata nu-mi venea sa cred ca este adevarat si ca va trebui sa...ucid. Multa vreme a trebuit sa ma gandesc ca de fapt nu omor ci ca iau o decizie inteleapta pentru viitorul meu. Gandul asta si sentimentele care ma copleseau datorita hormonilor m-au facut de atatea ori sa vreau sa-l pastrez si sa raman cu Dani. Dani insa nu a inteles de unde si fluctuatiile gandurilor mele si lipsa de decizie. Daca el ar fi fost iubitor si mi-ar fi aratat dorinta de a ramane, as fi ramas. Atitudinea lui indiferenta plus violenta m-a determinat sa iau adevarata decizie. Femeile pe care le cunosc si in care am incredere m-au linistit, spunandu-mi ca acum manevra intreruperii de sarcina nu este deloc dureroasa si voi trece cu bine peste. Mie mi-era totusi frica...
M-am trezit in acea zi de luni linistita si total convinsa ca ceea ce urmeaza sa fac este spre binele meu. Am ajuns la spital nepregatita, nestiind ca mi se va face internare de o zi. Am fost plasata intr-un salon cu trei paturi, cu pereti albi si inalti si geamuri vechi subtiri prin care trecea vantul. M-am asezat in pat, cu mainile pe piept uitandu-ma la tavan si gandindu-ma la nimic. Ca un fulger mi-a trecut prin cap sa imi iau lucrurile si sa plec...vroiam sa merg acolo unde in ultimul an am crezut ca e `acasa`. Mi-a trecut acest gand repede, cand o infirmiera a intrat in salon si mi-a dat o rochie larga in care mai incapeau inca doua femei ca mine. Am observat ca rochia era conceputa pentru lauze pentru ca se putea desface la sani. Am zambit. M-am imbracat si m-am asezat in pat. In scurt timp am adormit. M-a trezit o asistenta frumos machiata, care m-a pus sa semnez o hartie. Nu stiu ce am semnat si buimaca cum eram m-am dus in camera unde urma sa mi se faca procedura. Atunci am realizat ce urmeaza si am bufnit in plans. Un nene cu tigara in gura - medicul anestezist specialist - ma linistea stergandu-mi lacrimile. Urasc sa mi se puna mana pe fata cand sunt machiata si atunci i-am spus `hei vezi ca-mi stergi machiajul`...Mi-a raspuns: `cu tine sunt domnul doctor si eventual imi stergeti machiajul`...`cum o fi` - gandesc si imi cer scuze politicos. Medicul imi spunea cum sa stau pe masa, asistenta imi baga branula, o alta femeie ma intreba cati ani am, de adresa, de sanatate, eu ma uitam spre Razvan - anestezistul - singurul pe care il cunosteam, si il rugam in haosul ala sa aiba grija de mine. Un mililitru de midazolam, cateva secunde si eram high, alt mililitru de Fentanyl si spuneam cu voce tare `ce fain...`Vroiam sa vad efectul propofolului dar nu am mai apucat...
M-am trezit intr-un scaun cu rotile si la cateva secunde in pat. Eram mirata cum de s-a terminat totul asade repede. Trecusera mai bine de douazeci de minute dar parca au fost doar cateva secunde, desi dupa calitatea somnului avut parca as fi dormit ore intregi. Eram intinsa in pat cu un somoiog de vata intre picioare si mi-era ingrozitor de foame. Medicul mi-a explicat ca voi avea voie sa mananc de abia dupa ora cinci dupa amiaza, dar cum a plecat din salon am scos sendvisul din geanta. M-a prins mancand si un pic speriat mi-a spus sa-l bag la loc ca imi va fi rau. Medicul era un barbat ciudat, chel, cu ghiul pe inelar, cu o usoara tenta de gay, dar simpatic. Mi-a spus ca in jumatate de ora ma pot imbraca si pot semna actele de externare. In cinci minute eram gata, in fata biroului lui. Cum a intervenit o urgenta, m-am dus sa fumez o tigara si sa sun persoanele ingrijorate. Am ales sa merg singura pentru ca stiam ca daca ar fi fost cineva m-ar fi compatimit si as fi plans. Am sunat-o pe prietena mea de suflet si ne-am intalnit sa mancam. Si ea a ales sa renunte, doar ca a apelat la varianta medicamentoasa. Ne plimbam apoi pe strada si radeam...Doua pizde cu pizdele in pioneze...
Am scapat de o piatra de pe inima...respect riguros indicatiile medicului si tratamentul pentru ca nu-mi doresc repercursiuni negative.
Cat despre suflet, stiu ca toata viata voi avea ceva in comun cu Dani - un inger, pe care il pupa mama in cer!!!

Cum am plecat

Bagajele mi-erau facute...Le-am facut pentru ca luasem o decizie. El era din ce in ce mai nervos. Ma acuza, imi reprosa zilnic chestii care ma dureau, dar stateam si inghiteam in sec fiecare astfel de galusca fara a riposta...
Intr-o seara mi se facuse pofta de bere. Atat de tare incat nu ma mai puteam concentra la nimic. Am decis sa mergem amandoi la cel mai apropiat magazin ca sa cumparam (din banii mei) o bere. Pe drum ne-am contrazis in legatura cu o manevra de condus si s-a ofensat atat de tare incat la un moment dat a tras pe dreapta a oprit si m-a invitat sa poftesc afara din masina. Trebuia sa ies la naiba sa vad, ma lasa asa imbracata, insarcinata fiind, sa ma intorc pe jos acasa? L-am rugat sa inceteze si in cele din urma a pornit masina. Ajunsi acasa, am gustat doar din spuma berii, dupa care m-am dus in pat. Mi-a spus atunci sa ma decid o data, ca el s-a saturat sa se simta bataia mea de joc. Cand in sfarsit a venit in camera, am incercat sa ii explic calm dorintele si nevoile mele si in lacrimi l-am rugat sa ma inteleaga fiindca decizia si situatia in care eram nu era una tocmai una usoara. Atunci mi-a zis sec sa tac. Nu am vrut si am continuat. In urmatorul moment m-am trezit cu mainile lui inclestate in jurul incheieturilor mainilor mele, strangadu-le tare ca intr-o ranga. M-am smucit, am tipat si dadeam in el cu picioarele, lucru care il enerva si mai tare. Atunci m-a smucit si m-a trantit pe jos spunandu-mi sa ies din casa lui. Si acela a fost momentul cand m-am trezit, cand adrenalina care imi inunda toate venele m-a facut sa spun gata. Si mi-am luat bagajele facute deja, am mai strans dintre lucruri si intr-un sfert de ora eram in hol decisa sa plec cu taxiul la miezul noptii din casa aceea care ma sugruma. In timp ce strangeam, maica-sa se plimba in jurul meu rugandu-ma sa nu plec si implorandu-l pe Dani sa faca ceva sa ma opreasca. El statea intins in pat de parca nimic nu s-ar fi intamplat, fara sa auda ce se intampla in jur. Indiferenta lui m-a inrait si mai mult si de aia fara sa ma uit in spate cu multe bagaje in mana, am plecat. Chemasem deja taxiul care nu ajunsese, dar cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet si in maini, trageam cu furie troller-ul pe pietrele ulitei de tara, uitandu-ma numai in fata, spre lumina. Cand am iesit din curte am simtit o usurare, o liniste in suflet si totodata o putere nemarginita sa reusesc. Strabateam intunericul cu o furie extraordinara. M-am uitat in spate si in lumina becului din fata casei am vazut-o pe maica-sa venind spre mine. In linistea noptii se auzeu rotile trolerului care haraiau printre pietre si vocea mea care soptea spre ea sa nu vina spre mine, sa ma lase in pace. In cele din urma m-a ajuns si cu lacrimi in ochi s-a oferit sa ma ajute cu bagajele si m-a rugat sa ma razgandesc, sa raman ca o sa-mi para rau. In cele din urma a venit si taxiul. M-am despartit de Mica imbratisandu-ne in lacrimi. Dupa ce a pornit taxiul am izbucnit intr-un plans isteric care l-a speriat pe sofer, cerandu-mi in cele din urma detalii si incurajandu-ma in continuu. Ajunsa la prietena si colega mea cu suflet mare, care stia ca la un moment dat voi merge la ea, m-am simtit cu adevarat eliberata. Fata asta m-a ajutat teribil de mult, atat cu bani cat mai mult cu sustinerea ei morala. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu ar fi fost ea. Ii multumesc din suflet si ii voi ramane mereu datoare pentru tot. Ma voi revansa frumos intr-o zi, pentru ca atat ea cat si mama ei s-au dovedit niste oameni cu un suflet mai mult decat minunat.
Nu am vorbit cu Dani cateva zile. M-a sunat sa imi spuna cat ii este de dor de mine si ca ii pare nespus de rau pentru cele intamplate. Mi-a propus sa ramanem prieteni si sa ne mai intalnim pana plec. Si ne-am mai intalnit, pentru ca nu ne putem lasa unul de altul asa dintr-o data. Mi-a propus sa ne mai intalnim, sa mai dormim impreuna, sa ne mai futem un pic si...am fost de acord. Nimeni din jur nu ne-a inteles si nici nu am vrut sa dau prea multe explicatii. Eu imi strangeam lucurile de la el si in timpul asta ne luam in brate si ne pupam. Maica-sa se uita ciudat la noi si spunea mereu ca jura ca nu intelege...Nici noi nu intelegem, dar de ce atata bataie de cap cand stim ca cea mai buna vindecare este de fapt acceptarea si impacarea cu noi insine si cu celalalt. Duminica dinaintea intreruperii de sarcina mi-a scris : `Hai acasa!...ce alegere grea!!Sa fi la un pas de a-ti intemeia propria familie si a-ti face un rost in viata...sau sa ramai singur, sa suferi...o perioada si sa incepi sa cladesti langa altcineva de la zero...Imi pare rau ca s-a ajuns aici, cand am fost atat de aproape. Noapte buna puiutii mei! As vrea sa fi langa mine sa va tin pentru ultima data la pieptul meu!` ...Dar era prea tarziu pentru astfel de regrete...a doua zi eram programata pentru avort, si nu puteam da inapoi...

Balanta

Hai sa dai cu banu' - zice colega mea. Si bineinteles ca a picat varianta care nu vroiam sa pice, dar care e cea mai corecta pentru toata lumea...Stiai ca s-a demonstrat ca moneda are o fata mai grea si una mai usoara si ca tot mereu va pica cu fata mai grea in jos? - spune o alta colega, derutandu-ma si mai tare.

Imagineaza-ti cum iti vei plimba copilul pe ulita satului si vei fi privita de toate tarancile de acolo. Gandeste-te unde va face acest copil gradinita sau scoala. - spune mama revoltata

Isa eu cand am ramas gravida am slabit cinci kilograme, de la 53 la 48. Imi era foarte rau. Am ajuns internata. Sotul meu statea in genunchi langa patul meu si ma implora sa nu renunt, sa nu ajung sa spun ca nu mai pot. Cu atitudinea asta, Dani nu merita... - spune foarte serios Stefania.

Isa draga, esti intr-o situatie dificila, dar trebuie sa faci o alegere cat mai repede. Eu ca si copil am trait cu tata alaturi, tata care mi-a oferit tot ceea ce mi-am dorit. Mama noastra in schimb venea seara si ne ciupea de picioruse ca sa ne trezim cand venea tata acasa, de frica sa nu o bata. Nu puteam pleca amandoua surorile de acasa. Mama ne ruga sa ramanem una, ca daca nu isi va primi bataie. Isa gelozia si bautura sunt boli de care nu se scapa asa de usor. Iti mai permiti inca sa fii egoista si gandeste-te la binele tau, nu al copilului inca nenascut si ia o decizie in ciuda mustrarilor de ordin spiritual. - spune cu lacrimi in ochi Cori.

Gandeste-te la viitorul tau. La Brasov vei avea un loc de munca stabil. Vei fi aproape de familie. In cateva luni te poti muta in propriul apartament asa cum iti doresti. Din toamna anului viitor te apuci de doctorat si vei putea preda la facultate - lucru pe care ti l-ai dorit atat de mult. Iti doresti acest copil. Il iubesti deja. Dar gandeste-te cum vei reactiona cand nu vei mai putea reactiona nicicum si Dani - convins de faptul ca sunteti ai lui intru totul - va fi din nou el si va fi la fel de pasiv si indiferent. Acum iti promite marea cu sarea, dar nu stie nici el adevarata responsabilitate care il asteapta. Dani isi va iubi incontestabil copilul, atat de mult incat ar putea sa-l intoarca impotriva ta. Amandoi traiti intr-o zona de confort. Ceea ce exista intre voi nu este neaparat iubire, ci mai degraba obisnuinta, si va este greu sa renuntati la caldurica, desi amandoi va doriti sau v-ati dorit asta la un moment dat. Aminteste-ti doar de schimbul acela de replici : "Dani cred ca am sa fac avort"; "Fa ce vrei!!!" "Cum tie chiar nu-ti pasa?"; "Poate ca asta vreau!"...Stii ca la betie si la nervi omul spune adevarul si nu uita ca la fel cum el crede despre tine si tu poti crede despre el ca "lupul isi schimba parul dar naravul ba". Ce te face pe tine sa crezi ca el se va schimba si iti va aduce flori cand atitudinea vizavi de bebe este atat de indiferenta. Spune ca nu se poate bucura de teama sa nu sufere asta in cazul in care tu te vei razgandi. Dar pe acelasi principiu el nu se va bucura niciodata cu adevarat pentru ca riscul sa te piarda va exista intotdeauna cu sau fara copil. Nu va trai niciodata bucuria ca te are ci mereu frica sa te piarda, lucru care il face atat de indiferent. Frica - ca de aici vine si gelozia, nu va disparea niciodata, pentru ca riscul va exista mereu. Nu e vina ta si nici a lui. Frica aceasta este consecinta experientelor lui din trecut, despre care daca nu ti-a povestit, s-ar putea sa fie suficient de marcante incat sa aiba atatea reticiente si frici. Spui ca il iubesti, dar nu este de datoria ta sa ii rezolvi problemele. Asa cum si tu ai facut, fiecare trebuie sa-si rezolve problemele singur. Si a-l lasa sa faca asta, a pleca departe de fricile lui, poate fi considerata o dovada de iubire. A suferi impreuna nu este...El va suferi din lipsa de incredere si tu din lipsa de intelegere si astfel relatia voastra va fi plina de lipsuri. Imbatata de iubirea caracteristica inceputului, ai acceptat sa fii sotia lui, te-ai aventurat intr-o calatorie interesanta si te-am lasat, asteptand intr-un colt, fara sa intervin. Mi-ai simtit lipsa, dar trebuia sa te las sa iti indeplinesti scopul. Nu am intervenit nici atunci cand ati anulat nunta la propunerea lui, tocmai ca sa vad ce faci. Nu poti singura...Daca eram si eu aveai curaj sa pleci. De ce sa mai stai in viata unui om atata timp cat acesta nu te mai doreste. Ti-a luat inelul de cum i l-ai dat, fara sa intrebe de ce sau cum. De ce nu ti l-a dat acum cand a aflat ca urmeaza sa fie tata? De ce nu se zbate si nu se lupta sa ramai a lui si sa pastrezi copilul? Pentru ca poate, asa cum a spus si el...asta vrea...
Eu imi doresc copilul asta. Il iubesc deja. Ultima ecografie m-a facut sa plang de fericire...
Daca il iubesti, lasa-l sa fie liber...Nu-i oferi aceeasi trauma de care iti vorbea Cori...Nu-i oferi un tata iubitor care ii bate mama. Caci aceste lucruri vor avea consecinte indelungate si nu vor trece nici macar atunci cand va fi el, la randu-i parinte. Aparitia unei sarcini nu a fost intamplatoare, si nici un semn divin care sa te faca sa ramai. A fost si este consecinta unui act sexual neprotejat, de comun acord, fata de care amandoi trebuie sa va asumati responsabilitatea.
Asadar Isa draga...nu este nimic de pus in balanta...Pentru ca nu este decizie de luat...Toate astea s-au intamplat pentru ca asa trebuiau sa se intample tocmai pentru ca tu sa inveti ceva si sa devi mai puternica pentru urmatoarea etapa a vietii tale... - imi spune, uimandu-ma cu inteligenta ei, constiinta...