Toleranta

”Am impresia ca tu vrei sa ma operez nu ca sa-mi recapat vederea la ochiul afectat, ci pentru estetica si pentru ca iti pasa de parerea celorlalti. Nu ma mai considera un apartament la rosu in care tu sa faci modificari dupa bunul tau plac. Daca nu sesizezi sunt deja finisat, mobilat si utilat. Ia-ma asa cum sunt. Ma deranjeaza ca, din dorinta de a fii draguta, uneori ma dadacesti prea tare. Simt uneori ca te porti ca o mama. Eu am nevoie de o iubita. Si nu, nu am sa port hainele care tie iti plac si atata timp cat mie o sa-mi placa sa pun berea pe jos si nu pe masa, asa am sa fac. Inevitabil timpul inseamna schimbare, relatia noastra ne va schimba si ne vom adapta fiecare dintre noi in functie de nevoile celuilalt, dar te rog nu ma forta sa fac lucruri.”
”Am treaba multa azi...o sa vin tarziu acasa...”
Si la 10 jumatate seara il sun sa ii spun noapte buna. Imi respinge apelul. Apoi imi trimite mesaj :”A venit un prieten pana la mine. Povestesc cu el un pic.” La unu si jumatate m-am trezit brusc si am pus mana pe telefon. Aveam un apel, pe care nu-l vazusem atunci. Il sun. Imi spune ca e (inca) cu alin si ca nu o sa ajunga acasa...I-am inchis telefonul. Si s-a suparat.
Nu-mi place sa mi se respinga apelul, motiv pentru care nu o fac nici eu. Cand ma suna cineva exista doua posibilitati: sa raspund sau nu. Cand sunt ocupata - lucru care se intampla la locul de munca de exemplu - nu pun mana pe telefon cu manusile cu care am avut contact cu pacientii. Nici nu intrerup lucrul ca sa raspund la telefon, asadar il las sa sune. Cand nu am chef sa raspund il pun pe modul silentios si il las sa sune...dar nu resping. Cand cineva imi respinge, clar vede ca am sunat eu, si vede pentru ca poate sa vada, deci nu are suficienta treaba incat sa nu poata, dar nu are chef.
Si m-a deranjat ca prietenul lui era cu iubita lui. Ce cauta la ora aia iubita acelui individ in vizita la un alt barbat...singur? As fi inteles sa fiu si eu acolo...noi am fi vorbit ca fetele si ei si-ar fi vazut de ale lor. Poate exagerez, dar fara sa o cunosc, nu am o parere buna despre ea.
Ieri m-a dus sa dorm intr-un apartament situat in afara Clujului. M-am simtit minunat acolo si am reusit sa ma relaxez precum mi-am propus. Ma asteptam, ca la venirea lui acasa, sa am parte si de un pic de afectiune care sa intregeasca acea zi minunata pe care o avusesem. In aceasta dimineata de joi i-am amintit ca nu am mai facut sex de duminica...Da...fiind intr-o relatie, nu am avut parte de sex de patru zile. Pe langa asta, in aproape o luna de cand suntem impreuna nu am primit o floare de la el...”la mine florile vin mai tarziu, atunci cand simt..” Pai bine ma ca am vorbit despre nunta si copii si nu mi-ai oferit o floare...Toate acestea m-au facut azi dimineata sa-i trantesc portiera si sa plec din masina fara sa ma uit inapoi. Ajunsa acasa i-am trimis un mesaj: ”Astazi cand iesi de la lucru sa vii sa-ti iei hainele”. Si apoi am stat sa astept...un raspuns de la el si o reactie de a mine. Nici un raspuns...In schimb eu, in drum spre magazin, ma intrebam intr-una daca imi doresc cu adevarat asta, amintindu-mi de toate clipele petrecute alaturi de el. Diminetile in care, in drum spre lucru, dansam cu muzica data la maxim, uimind toti participantii la trafic, momentele de karaoke, momentele de dans, de dragoste, cand gatim, cand radem, cand vorbim...
”Iarta-ma te rog...am fost nervoasa! Te iubesc! Nu vreau sa ne despartim...”
La o cafea cu Doru, in aceeasi zi
”Isa omul asta tine la tine. Un tip ca el este dispus sa accepte multe chestii din partea ta, dar si cand se satura isi ia jucariile si pleaca, fara nici o explcatie, fiind de neinduplecat. Un om ca el te poate iubi si respecta mult. Nu o sa te insele tocmai pentru ca te iubeste, dar o va face daca ceva nu merge bine si cineva i se va oferi pe tava...E un tip inteligent cu care nu te poti juca dupa bunul tau plac. Pentru o relatie alaturi de el, in care sa fii fericita, trebuie sa lasi de la tine, sa fii mai rabdatoare, mai toleranta...”
Pentru mine toleranta este un soi de compromis, un mod de a ”inchide ochii”, pe principiul ca toata lumea are defecte...Deduc acum ca eu sunt toleranta...cu mine!!!As putea oare sa invat sa fiu toleranta...si cu altii???

Acasa pentru amandoi?

Se intampla deseori sa nu-mi inteleg starile, sa nu ma inteleg pe mine. Se intampla deseori sa apara o adiere de vant care sa imprastie toate gandurile pe care mi le stiam bine ordonate si consolidate de certitudini reale. Se intampla deseori sa vreau altceva decat am. Cu siguranta toate aceste nesigurante se datoreaza fricii, care persista si ma face sa iau decizii pe care nu mi le doresc neaparat.
Agatata cu o ita subtire de sparanta, ma plimb ridicata pe varfuri, pe un teritoriu nou, necunoscut. Vreau sa-l cuceresc pe tot, dintr-o data si sa fie tot al meu. Vreau sa trec peste etapele firesti de cunoastere a structurii, marimii, grosimii acelui teren, si fara a stiu nimic vreau sa-l dobandesc, construind pe el fel de fel de constructii. Bazandu-ma doar pe aparenta pe care mi-o da acel teren la prima vedere, risc ca ceea ce construiesc sa se naruiasca, tocmai din cauza lipsei de rabdare de a-l cuceri si cunoaste treptat.
Si desi indraznesc sa construiesc pe acel pamant...umblu desculta, pe varfuri, de frica sa nu stric...

Raul se dovedeste a fi persoana pe care mi-o doream alaturi de mine. Ma face cum nu se poate de fericita. Cel mai mare atu al relatiei noastre este comunicarea. Vorbim mult, despre orice, oricand...Comunicarea ne ajuta sa ne cunoastem intr-un mod intensiv, dar relativ superficial. Sesizez ca desi importanta, comunicarea nu este totul. Astept concretizarea acestor vorbe. Nu mai am rabdare pentru promisiunile care mi se fac. Orice deviere de la standard, orice schimbare intervenita in planurile noastre ma determina sa-mi scutur picioarele si sa parasesc terenul (inca) necunoscut. Ar trebui sa fiu mai intelegatoare, ar trebui sa fiu mai rabdatoare, Ar trebui sa constientizez de fiecare data ca nu avem decat o luna impreuna...
Gresesc! Simt uneori ca relatia mea cu Raul este resuscitarea trecutului, si reluarea vietii de acolo de unde Gabi a inceput sa se schimbe. De acolo de unde imi faceam planuri de nunta, de unde visam la o familie fericita. Stiu ca Raul este altceva si ca desi ne impacam atat de bine si tratam relatia ca si cum ne cunoastem de ani de zile, trebuie sa constientizam amandoi ca suntem la inceput. Pentru asta vreau sa nu ma mai supar ca eu nu sunt pe primul loc...”sunt frustrat ca nu am timp pentru mine, nu am timp sa termin ce mi-am propus, nu am timp pentru ai mei, nu mai am timp suficient sa petrec cu tine...” Dar il vreau!!!Il vreau al meu, il vreau langa mine cat mai mult.
”Stii ce vreau?” imi spune...”Vreau sa luam un birou pentru la tine...vreau sa fie locul unde o sa pot lucra atunci cand vom sta impreuna...”. Si desi am vorbit despre acest pas, si este singurul cu care mi-as dori sa locuiesc, in timp ce mi-a propus modificarea, am avut o revelatie. Un strain pe care mi-l doresc al meu doreste sa faca modificari in cuibul meu...si la urma urmei in viata mea...Atunci constiinta m-a intrebat: ”chiar esti dispusa sa renunti la cuibul tau pentru a-l transforma in acasa pentru amandoi? Esti dispusa sa faci astfel de modificari in casa si in viata ta? Iti doresti cu adevarat acest lucru?”
Imi doresc sa fie al meu...vreau sa faca cum ne propunem si nu sa se schimbe intre timp. Vreau sa fim fericiti...dar oare nu este prea devreme? ”Ma gandesc la modul cum o sa te cer...imi doresc asta”...entuziasmata de entuziasmul lui visez la acel moment...Mi-l doresc totusi cu adevarat? Cu certitudine nu ma mint. Il iubesc pe Raul. Sunt insa pregatita sa iau decizii majore? Sunt pregatita cu adevarat de o relatie serioasa, sa uit trecutul cu totul si sa fac din cuibul meu acasa pentru amandoi???

Lupta cu demoni

Chiar dupa ce am terminat de scris postarea trecuta l-am sunat pe Raul sa i-o citesc. Nu-i spusesem cu o seara inainte la telefon ca ma intalnisem cu R. Faptul ca ii ascundeam acest lucru ma framanta teribil, ma facea sa ma simt pacatoasa. Mi-am asumat orice consecinta pe care ar fi putut sa o aiba fapta mea, l-am sunat si i-am spus...A ramas blocat, el stiind prea bine, in urma citirii postarilor trecute, ce a insemnat R. pentru mine. Mi-am cerut scuze, pentru ca intr-adevar imi pare rau. Nu stiu ce ma apucase duminica seara. Am avut senzatia ca o iau razna. Am avut ganduri extrem de negative, unul dintre ele fiind - spre rusinea mea - si acela de a...ma sinucide. A fost un gand trecator, scurt, dar m-am gandit la cum ar fi daca eu nu as mai fi. Ma taraiam pe jos, maturand cu parul podeaua. Plangeam si imi spalam fata cu lacrimile mele, intinzand astfel negrul tusului. M-am privit la un moment dat in oglinda vazandu-ma cum nu se poate de urata. Nu vreau sa stiu cum s-ar fi terminat acea seara daca R. nu ar fi venit sa ma vada. Revederea cu el mi-a facut foarte bine si nu inteleg cum un om, pe care nu l-am avut niciodata si care mi-a facut atata rau poate sa aiba o influenta atat de pozitiva asupra starii mele, doar prin simpla lui prezenta. R. este singurul cred, care reuseste prin a fi, sa-mi dea increderea maxima in mine, dar este, in acelasi timp, acela care ma poate ingropa. Nu-l mai iubesc pe R. asta e sigur. Ce este atunci intre noi? De ce a venit sa ma vada...”Sunt unele intrebari la care nu ar trebui sa stii raspunsul, iar asta este una dintre ele...” - imi spune prietena mea. Si totusi de ce si pentru ce?
Imi doresc cum nu se poate mai mult, ca Raul sa reuseasca, asa cum a facut-o Gabi acum opt ani, sa ma scape de demonii trecutului.
”Cu ocazia acestei intamplari te-ai luptat cu doi dintre cei mai puternici demoni ai mei....alcoolul si Radu. Tin sa specific ca nu a fost un test...imi dau seama acum cat de mult ma iubesti. Ai avut curaj si i-ai invins  fara sa zbieri sau sa ma jignesti...asta denota ce om de valoare esti...Inca o data imi confirm ce alegere buna am facut cand te-am ales...” - i-am scris lui Raul intr-un mesaj.
Ulterior la dus fiind - acolo unde am cele mai interesante revelatii...mi-am dat seama ca persoana care s-a luptat cu demonii mei nu este Raul...ci eu. Am ales sa ma intalnesc cu R. pentru ultima data (tare imi doresc sa fie reala chestia asta), pentru a putea incepe constructia unui viitor...Am avut ocazia sa descopar astfel sursa mirosului de la el din masina, cumparandu-mi urmatoarea zi un bradulet odorizant pe care il miroseam de fiecare data cand nu mai aveam chef de invatat. De fiecare data imi dadea putere sa continui. Cu siguranta in ritmul asta nu voi putea sa scap de demonul acesta, dar vreau, cu ajutorul lui Raul sa reusesc. Prietena mea imi spune ca sunt masochista, si poti crede ca sunt, din moment ce miros cu nesat bradutul de fiecare data cand am ocazia. Imi place senzatia pe care mi-o dau unele stari negative...E o dulceata amara, o flagelare care dupa un timp declanseaza eliberarea de endorfine care pot da niste senzatii foarte interesante. Am ajuns la concluzia ca pot fi dependenta de alcool - un alt demon puternic. Imi place sa beau, sunt perioade in care beau in fiecare zi - nu mult, dar suficient cat sa-mi ating ”limita minima”.Alcoolul imi da putere si incredere in mine, la fel cum o face R. Imi dau seama ca nu este normal sa traiesc in continuare cu acesti demoni care-mi secatuiesc puterile.
Imi dau seama ca ceva se intampla cu mine si vreau sa stiu ce. Raul mi-a pomenit de lipsa de incredere in propria persoana. Eu credeam ca in aceste 10 luni am recastigat-o si regret ca dupa atatea eforturi nu am reusit...Nu am reusit poate din cauza incapatanarii de a o face singura...Nu stiam insa, ca puterea demonilor mei, poate fi exorcizata doar o singura si singura forta - iubirea...Adevarata iubire...

Demoni

”Isa imi place entuziasmul tau...dar iti va trece...spui ca-l iubesti...iti va trece si asta”

- Am o stare atat de naspa incat vreau sa merg sus la mine, sa-mi pun piesa aia, poza cu R. pe desktop si sa plang...
Si asta am facut...am ascultat la nesfarsit aceeasi piesa si am lasat sentimentele sa iasa violent din mine. Nu mai plansesem de mult. A fost un motiv, aparent banal si de neluat in seama, care sa declanseze explozia asta de tristete. Iesisem de la munca cand, stiind ca in seara asta nu ma voi intalni cu Raul, i-am sunat pe Doru si pe Dany-prietenii mei sa ne vedem la o bere. Foamea si oboseala m-au facut sa ma ametesc dupa o singura bere. In fata casei stand cu Doru in masina, acesta mi-a facut o declaratie de dragoste. Spune ca s-a indragostit de mine si ca, timp de trei saptamani in care am decis sa nu ne vedem ca sa-i treaca, m-a urmarit din umbra atat in realitate cat si pe retelele de socializare unde il blocasem. De ce? - ma intrebam...De ce exista barbati care continua sa ma urmareasca, desi nu mai e nimic sau nu a fost nimic intre noi? De ce si pentru ce isi folosesc ei timpul pentru a vedea ce mai face Isa? Atunci, in sinea mea m-am gandit trecator la R. si ma intrebam daca si el face la fel..
Eram suparata pe mine ca, o data cu aceasta relatie, am descoperit o latura la mine care nu-mi place. Mi-am dat seama ca pot fi deosebit de geloasa si de posesiva. Aceste sentimente, urate de altfel nu au existat niciodata la aceasta intensitate. Am simtit dupa foarte mult timp, acei fiori reci de gelozie, gelozie care nu a aparut din cauza lui, pentru ca Raul chiar ma respecta. Eram geloasa numai gandindu-ma ca alta il doreste, ca alta l-a luat in brate in fata mea...nu o data, nu de doua ori...ci de trei ori!!!A treia oara m-am intors cu spatele sa nu vad, pentru ca daca continuam sa ma uit, ma trezeam cu ghearele in parul aleia, care se considera o asa de buna prietena pentru el. Am mai trait faza asta cu ”cea mai buna prietena”...e o chestie ”fumata” pentru mine, care ma face sa nu mai am incredere in femeile de langa persoana pe care o iubesc si care se considera (doar) prietene. M-am intrebat aburita de alcool, daca am exagerat, daca exagerez. Concluzia a fost doar aceea ca mi-e frica. Mi-e frica sa iubesc de frica sa nu sufar. E ca drobul de sare din poveste. As alege intotdeauna pozitia de las, decat cea de invins. Tocmai de aceea nu vreau sa merg la examenul ala pe care sigur am sa-l pic. O sa fac un efort sa invat atat azi, cat si maine ca sa ma duc, incercand astfel sa nu-i dezamagesc pe ceilalti, care m-au indemnat sa merg, aceeasi care imi vor vedea ulterior fata de invins, si prefacut ma vor compatimi. Vor fi doua feluri de compatimire...una din partea persoanelor carora nu le pasa de examenul meu dar le pare rau de complezenta, si unora care le pasa, dar le pare rau de...fericirea pe care le-o da satisfactia ca eu nu am reusit.
Dupa ce fiorii aceia reci de plans prea mult mi-au stapanit corpul, nu rezist si-l contactez pe cel care ma privea de mai bine de jumatate de ora de pe desktop, de fiecare data cu o alta fata. Imi trimite instant un raspuns inapoi...
- Cred ca trebuie sa te vad...cred...
- De ce?
- Pentru ca asa cred...E a zecea oara cand ascult piesa uitandu-ma la poza ta...Hai si ia-ma-n pijamale...si du-ma!!!
- Vin!
- Ma faci sa inghet afara, asteptandu-te...
- In cinci minute ajung. Te pup si te incalzesti...
In cinci minute eram in masina lui R. Mirosul acela m-a facut sa ma afund in scaunul din dreapta si sa ma las dusa...oriunde. Am oprit intr-un loc - altul decat cel in care mergeam de obicei.
- Cu ce sa te ajut pisoias?
- Esti aici si e suficient...lasa-ma sa te miros. Si stateam cu nasul la gatul lui si il adulmecam la nesfarsit cu o sete de nedescris...
- Nu inteleg de ce esti aici, de ce ai nevoie de asta. Cred ca Raul nu stie...
Si atunci am izbucnit intr-un plans isteric. M-am gandit la intamplarea ce a avut loc cu cateva ore in urma, cu Doru in fata portii, cand m-am gandit ca mai mult ca sigur si R. face acelasi lucru. Si el ma urmareste...nici el nu poate sa scape de mine...
Ajunsi in fata casei, il mai miros o data, il sarut pe obraz - fiindca nu m-a lasat sa-l sarut pe gura, si-mi sopteste: ”Stii ca asta e ultima data cand ne vedem...”. ”Stiu” ii raspund, si ies din masina trantind portiera, indreptandu-ma satisfacuta de casa...Halatul de baie deschis, impins de vant in spate mi-a amintit de doctorul din Spania, caruia ii flutura la fel halatul, in fata mea fiind, atunci cand cauta un loc unde sa fim doar noi doi. Am urcat sus si am vorbit cu Raul. Am discutat despre ceea ce simtim. El nu ma intelege deloc. Reactia mea a fost cu totul deplasata, cu totul de neinteles. O sa inteleaga la un moment dat, daca are rabdare sa ma cunoasca mai mult...Culmea e ca am vorbit de nunta, de copii, de casa si amenajari interioare...Am uitat insa sa-i spun despre mine...si demonii mei...

Alte rezultate...

Lista mea era ocupata de patru persoane (initial)...M.(acel M. din povesti de demult) - pentru ca simt ca nu mai are nici un rol in viata mea, D.-un taximetrist de 47 de ani care oferindu-mi serviciile, s-a indragostit de mine, Ș.-pentru ca relatia cu el nu mai are nici un rost si Ma. care m-a abordat recent cerandu-si iertare si implorand intelegere cu privire la situatia lui. Pe langa acestia, pe lista mea sunt toti cei pe care i-am cunoscut intre timp si care imi aduceau fericirea pe moment, facandu-ma sa ma trezesc a doua zi, cu acelasi gol in suflet.
Imediat dupa ce am renuntat la tot(i), a aparut in viata mea el...Ne-am intalnit pentru prima ad-hoc, dupa lungi discutii telefonice si on-line. Cand am urcat la el in masina am avut senzatia ca ne cunosteam de mult. L-am insotit cu niste treburi pe la prieteni. Ceea ce m-a uimit a fost faptul ca, desi nu ne cunoasteam, ne-am inteles din priviri. Nu a fost nevoie de cuvinte ca sa-i spun ca vreau sa plec, sau sa-i spun ca imi place sau ca nu-mi place o situatie. Si totusi am stabilit sa fim doar prieteni. In acea zi, fara sa planuim nimic dinainte, ne-am trezit la un concert live, intr-un bar dragut, unde ne-am simtit extraordinar impreuna, si unde, la un moment dat, uitandu-ma la el, mi-a venit sa-l sarut. A fost un sarut scurt, doar o apropiere de buze, care ne-a electrocutat, dand nastere la ceea ce traim acum. Am apreciat inca de la inceput respectul pe care mi-l oferea. Nu a fost niciodata insistent, nu a facut aluzii sexuale, lasand totul sa se intample de la sine. A treia seara a dormit la mine si...doar am dormit. Pentru ca stia de perioada de ”detoxifiere” pe care vroia sa mi-o respecte. Am simtit nevoia sa-i citesc de pe blog, incepand cu luna decembrie. Si vreau sa-i citesc tot...Este prima persoana careia vreau sa-i citesc...iar aceasta persoana o asteptam in viata mea...Citindu-i m-a sarutat. Eram fericita de modul in care o face, atat de senzual, muscand parca dintr-o piersica zemoasa, prea coapta. Urmatoarea data a venit la mine intr-o dupa-amiaza de duminica, cand nu ne-am mai putut abtine. Eu nu..ca el chiar mi-a amintit ca tine foarte mult la dorinta mea de a nu face sex in aceasta perioada de detoxifiere spirituala. Modul lui de a ma saruta m-a excitat teribil, facandu-ma sa explodez foarte repede. El a fost primul barbat de dupa G. care m-a facut sa am orgasm doar sarutandu-ma acolo, fara sa-l ajut cumva...Ulterior am fost surprinsa intr-un mod placut de ”dotarile” lui, de pasiunea pe care o pune atunci cand ma are, de trairile mele...
Raul este un barbat frumos, cu un an mai mare ca mine. Nu are cine stie ce functie, dar are potential. Sta impreuna cu parintii, dar este independent in gandire si decizii. Este mai inalt ca mine si un pic corpolent, ceea ce ma face sa par mica in bratele lui puternice - lucru care-mi place teribil. Nu am intalnit barbat cu care sa ma potrivesc atat de mult, cu care sa am atat de multe lucruri in comun. Singurul lucru pe care eu il vad defect la el este strabismul de care sufera, dar care este insesizabil atunci cand poarta ochelarii. In rest ma face cea mai fericita femeie si ma copleseste de fiecare data. Am trait impreuna intr-o saptamana cum poate nu am trait in lunile precedente, dar nu vreau sa ma entuziasmez prea tare - asa cum am facut pana acum - de frica sa nu sufar (din nou)....
” Hai sa facem ca fiecare clipa petrecuta impreuna sa fie frumoasa...Ma simt asa fain cu tine...Esti tot ce mi-am dorit”...Nu am mai trait ce traiesc acum. Sunt convinsa ca acum nu ma mint. Totul este real, totul este veridic. Mi-e teama totusi sa nu ma precipit, dar sunt multumita ca sentimentele sunt reciproce... Imi place comunicarea dintre noi. Vorbim mult despre ceea ce gandim, despre ceea ce simtim. Imi place sexul. Imi place felul in care ma simt cu el cand iesim undeva. Este primul iubit cu care pot dansa, pot canta sau face tot ce-mi trece prin cap. Ma simt frumoasa, apreciata, aproape idolatrizata cand sunt langa el...si stii ce mi-a spus?
”Tu crezi ca eu nu vad ca alti barbati se uita la tine? Dar ce poate fi mai fain decat sa se uite un alt barbat la femeia ta? Sa vezi ca ai langa tine o femeie frumoasa pe care si altii si-ar dori-o...Iti vine sa o futi mai cu pofta cand ajungeti acasa...”