Toata viata mi-am dorit o prietena cu care sa-mi impartasesc toate gandurile si fara de care sa nu mai pot trai. Am cautat-o in aproape orice persoana de sex feminin cu care am fost ceva mai mult decat colega, si de fiecare data am fost dezamagita. Am suferit foarte mult in urma acestor false prietene care dupa o perioada isi pierdeau interesul si...ma paraseau. Eu nu am renuntat niciodata, eu nu am tradat niciodata, nu am jignit niciodata. Pe scurt nu am facut niciodata ceva ceea ce mie nu mi-ar fii placut sa mi se faca...asta este dupa parerea mea definitia prieteniei. Dupa ultima dezamagire am suferit un an de zile perioada in care am decis ca nu mai e cazul sa caut. Daca mi-e sortit sa am o prietena aceasta va veni de la sine...Mi-a luat mult sa-mi dau seama ca de fapt am niste prieteni adevarati langa mine, iubitul meu, mama si sora, cu care desi nu am activitatile pe care le aveam in cap cand ma gandeam la o prietena, am o relatie care chiar se poate numi prietenie neconditionata.
M-am reintalnit recent cu o prietena pe care nu o vazusem de mult timp. Unul din subiecteleinteresante acelei intalniri a fost noua ei relatie de care la telefon de fiecare data imi povestea tare fericita...A inceput prin "relatia mea e mai dificila"...De ce? Pai ea are o prietena pe care o cunoaste de 20 de ani si cu care se intelege foarte bine de cel putin 4. Prietena s-a angajat undeva unde a pus ochii pe un tip de care s-a si indragostit. Tipul nu ii impartasea sentimentele si in ciuda acestui lucru ea insista de fiecare data cand avea ocazia. Intr-o zi s-a intamplat ca cei trei sa se intalneasca intr-un loc, unde s-a infiripat ceva intre prietena mea si barbatul respectiv, tip care in cele din urma i-a devenit iubit prietenei mele, care nu mai vorbeste acum cu prietena ei de 20 de ani.
Evident ca mi-am judecat prietena si i-am spus parerea mea. Cred si acum ca nu a procedat bine. Eu mereu am fost ghidata pe principiul ca "nu poti da o prietenie pe o pula"...dar se pare ca lucrurile se intampla, si se intampla chiar in cercul meu de prietene ceea ce evident ar trebui sa-mi puna un semn de intrebare. Prietena mea s-a aparat cerand intelegere pentru fapta ei...sustine ca a facut asta in primul rand pentru ea, si nu crede ca a tradat-o pe prietena ei din moment ce intre ea si iubitul prietenei mele nu a existat niciodata o relatie...Parerea mea este ca, indiferent de circumstante in situatia de fata tot despre tradare cred ca e vorba...
In fata unui pahar de Martini o a treia persoana si-a expus si ea parerea spunand ca daca prietena mea nu ar fii facut acest pas, de a se cupla cu tipul respectiv, ar fii fost trei nefericiti, pe cand in cazul de fata este doar unul...prietena prietenei mele. Nu am de unde sa stiu daca acest tip va fi sau nu barbatul vietii prietenei mele, dar explicatia ei a venit, dupa replica dintr-un film, ca persoana care acum se simte tradata la un moment dat va multumi ambelor parti...
Mi-am intrebat si prietena...(o alta prietena) ce crede ea despre acest lucru...Ea mi-a zis ca e ceva firesc... Eu, exista posibilitatea sa gresesc in gandirea mea, nu contest asta...Dar eu definesc altfel prietenia, si cred ca prietenia este o nevoie net superioara furtului de parteneri. Intr-adevar prietena mea nu i-a furat iubitul prietenei ei...dar consider ca tot tradare se numeste...
Sa dau un exemplu concret care poate m-ar face inteleasa...doua prietene vad o geanta in vitrina; celei care-i place geanta foarte mult suspina dupa ea, se plange ca nu are bani, dar repeta intr-una prietenei ei cat de mult i-a placut geanta respectiva...Peste cateva zile isi vede prietena la brat cu...geanta vazuta de ea in vitrina...Deci...chiar daca ea nu a avut geana respectiva, deci nu a fost a ei, insasi ideea de furt de idee, a facut-o sa se simta tradata...
Consider ca acest exemplu este elocvent si ca daca ar fii fost intr-adevar prietenie intre ele prietena celei innebunite dupa geanta respectiva nu si-o cumpara pentru ea, ci o facea cadou...