sâmbătă, 26 iunie 2010
miercuri, 16 iunie 2010
vineri, 11 iunie 2010
Vreau sa uit...dar nu pot
"...mi se pare corect sa uiti trecutul cu totul si cu bune si cu rele; nu-l lasa sa te influenteze in nici un fel pentru ca vei deveni sclavul amintirilor"
Vreau sa uit...dar nu pot!!!Si cine zicea ca nu exista nu pot,exista nu vreau...tin sa-l contrazic.Poate aceasta zicala se potriveste mai bine cu dorinta mea de a ma lasa de fumat,cand de fiecare data cand zic nu pot,inseamna de fapt nu vreau.In ceea ce priveste trecutul meu strig tare si raspicat VREAU.Este oare cineva care sa inteleaga intensitatea lui si adevaratele mele dorinte,caci eu nu reusesc.
Vreau sa uit in primul rand barbatii care si-au intersectat la un moment dat timpul cu al meu.Ei nu stiu,dar oricat de scurta a fost aceasta,la fiecare am tinut,pentru fiecare am nutrit sentimente si niciodata nu am putut spune ca nu-mi pasa.Acum recunosc ca fiecare a adus ceva bagajului de experiente,facandu-l greu si de nestavilit.Barbatii m-au facut sa fiu ce sunt,dar oare sunt eu ceea ce vreau sa fiu?Ma terorizeaza gandul ca poate mi-am batut joc de ei,ca poate am fost o curva la un moment dat acceptand bunurile materiale pe care mi le ofereau in schimbul timpului meu petrecut cu ei;aceasta imagine a curvei insa,imi aduce acum dorinta nestavilita de a fi independenta...Cred cu tarie acum ca tot ce nu te omoara te face mai puternica...pentru ca ma simt ca atare.Asadar dupa cum se observa eu aduc omagii trecutului meu,multumindu-mi pentru tot ceea ce a fost,caci m-a facut sa fiu ceea ce sunt,motiv pentru care efectiv nu cred ca voi putea vreodata sa-l uit desi repet...VREAU.
In curand barbatul cu care am petrecut ultimii patru ani din viata,imi va deveni sot.Vreau sa fiu cea mai buna sotie,femeie a vietii lui,si nu in ultimul rand vreau sa-i fiu fidela.Nimeni nu stie ca in fiecare noapte visez ca sunt cu altcineva;dimineata ma trezesc atat de trista ca nu pot sa fiu cu el si in vis.Vreau sa-i uit pe toti acei care imi apar noaptea...Am trecut de faza zburatorului,dar totusi mi se mai intampla sa ma trezesc zbuciumata de un orgasm avut in vis cu un alt barbat,barbat niciodata strain,si mereu al trecutului meu.Si culmea e ca niciodata nu imi apar in vis barbati pe care zic,constienta fiind,ca i-am iubit cel mai mult.Imi apar cei cu insemnatate medie,acei cu care doar m-am simtit bine si atat.Vreau sa scap de aceste fantome ale trecutului si sa-l visez doar pe viitorul meu sot.Mi-e frica ca,dormind o data cu el,sa nu auda vreun nume rostit in somn...mi-e frica ca dimineata trezindu-ma langa el,sa-mi fie rusine sa-l privesc in ochi.Daca as analiza obiectiv,dpdv psihologic,as putea spune ca barbatii din visele mele sunt dorinte inconstiente,ca cei care apar sunt cei cu care relatiile nu s-au consumat pana la capat.Si sincer asa si este...caci imi apar in vis prietenul meu cel mai bun,profesorul de romana si...doctorul din Spania,barbati care au avut o importanta medie in sufletul meu,ca potentiali iubiti ma refer,dar care au avut impact in formarea acelui bagaj al experientei de viata.
Vreau sa uit tot si sa ma pregatesc pentru a doua mare etapa e vietii...cea de sotie,pe care sincer de abia o astept.Prima mare etapa,cea de formare,vreau sa ascund...e ca o carpa prea intens folosita,si deja ciuruita,pe care vreau sa o arunc...De data asta da vreau sa o arunc,caci de multe ori am aruncat-o in cripta amintirilor,dar de tot atatea ori,in momente de nostalgie,am recuperat-o ca sa o miros si sa simt mirosul intens,care de cele mai multe ori imi da lacrimi,al rozelor uscate ale tineretii.
Vreau sa uit...dar nu pot!!!Si cine zicea ca nu exista nu pot,exista nu vreau...tin sa-l contrazic.Poate aceasta zicala se potriveste mai bine cu dorinta mea de a ma lasa de fumat,cand de fiecare data cand zic nu pot,inseamna de fapt nu vreau.In ceea ce priveste trecutul meu strig tare si raspicat VREAU.Este oare cineva care sa inteleaga intensitatea lui si adevaratele mele dorinte,caci eu nu reusesc.
Vreau sa uit in primul rand barbatii care si-au intersectat la un moment dat timpul cu al meu.Ei nu stiu,dar oricat de scurta a fost aceasta,la fiecare am tinut,pentru fiecare am nutrit sentimente si niciodata nu am putut spune ca nu-mi pasa.Acum recunosc ca fiecare a adus ceva bagajului de experiente,facandu-l greu si de nestavilit.Barbatii m-au facut sa fiu ce sunt,dar oare sunt eu ceea ce vreau sa fiu?Ma terorizeaza gandul ca poate mi-am batut joc de ei,ca poate am fost o curva la un moment dat acceptand bunurile materiale pe care mi le ofereau in schimbul timpului meu petrecut cu ei;aceasta imagine a curvei insa,imi aduce acum dorinta nestavilita de a fi independenta...Cred cu tarie acum ca tot ce nu te omoara te face mai puternica...pentru ca ma simt ca atare.Asadar dupa cum se observa eu aduc omagii trecutului meu,multumindu-mi pentru tot ceea ce a fost,caci m-a facut sa fiu ceea ce sunt,motiv pentru care efectiv nu cred ca voi putea vreodata sa-l uit desi repet...VREAU.
In curand barbatul cu care am petrecut ultimii patru ani din viata,imi va deveni sot.Vreau sa fiu cea mai buna sotie,femeie a vietii lui,si nu in ultimul rand vreau sa-i fiu fidela.Nimeni nu stie ca in fiecare noapte visez ca sunt cu altcineva;dimineata ma trezesc atat de trista ca nu pot sa fiu cu el si in vis.Vreau sa-i uit pe toti acei care imi apar noaptea...Am trecut de faza zburatorului,dar totusi mi se mai intampla sa ma trezesc zbuciumata de un orgasm avut in vis cu un alt barbat,barbat niciodata strain,si mereu al trecutului meu.Si culmea e ca niciodata nu imi apar in vis barbati pe care zic,constienta fiind,ca i-am iubit cel mai mult.Imi apar cei cu insemnatate medie,acei cu care doar m-am simtit bine si atat.Vreau sa scap de aceste fantome ale trecutului si sa-l visez doar pe viitorul meu sot.Mi-e frica ca,dormind o data cu el,sa nu auda vreun nume rostit in somn...mi-e frica ca dimineata trezindu-ma langa el,sa-mi fie rusine sa-l privesc in ochi.Daca as analiza obiectiv,dpdv psihologic,as putea spune ca barbatii din visele mele sunt dorinte inconstiente,ca cei care apar sunt cei cu care relatiile nu s-au consumat pana la capat.Si sincer asa si este...caci imi apar in vis prietenul meu cel mai bun,profesorul de romana si...doctorul din Spania,barbati care au avut o importanta medie in sufletul meu,ca potentiali iubiti ma refer,dar care au avut impact in formarea acelui bagaj al experientei de viata.
Vreau sa uit tot si sa ma pregatesc pentru a doua mare etapa e vietii...cea de sotie,pe care sincer de abia o astept.Prima mare etapa,cea de formare,vreau sa ascund...e ca o carpa prea intens folosita,si deja ciuruita,pe care vreau sa o arunc...De data asta da vreau sa o arunc,caci de multe ori am aruncat-o in cripta amintirilor,dar de tot atatea ori,in momente de nostalgie,am recuperat-o ca sa o miros si sa simt mirosul intens,care de cele mai multe ori imi da lacrimi,al rozelor uscate ale tineretii.
Ea curva , eu...
Au fost putine acele persoane,mai ales de sexul feminin care m-au putut intelege cu adevarat.Ultima si una din cele mai importante este A.,cea care m-a acceptat asa cum sunt,si pe care la randu-mi am acceptat-o.Am cunoscut-o la facultate,cand mi-a atras atentia faptul ca a recunoscut cu nonsalanta si fara sa-i pese de parerile celorlalti,ca la 20 de ani a ramas gravida si a ales sa pastreze copilul.Eu fiind contra avort,admir si acum puterea acestei fete de a pastra copilul,desi prostul care a lasat-o insarcinata a parasit-o.Apreciez gestul de a infrunta cu pieptul inainte toate piedicile,cunoscand-o pe fiica-sa,care este realmente o scumpete de fata.
Nu am criticat-o cu nimic...cum am zis am acceptat-o de la inceput.Nu-mi placea genul de muzica pe care il asculta,nu-miplaceau preocuparile si prietenii ei,nu-mi placea indiferenta dar totusi acrul cu care priveste ea viata.Am vazut insa,inca de la inceput la ea un suflet trist care daca ar fi strigat dupa ajutor eu i-as fi aruncat vesta de salvare.Am stat intr-o seara si am povestit multe...mare mi-a fost mirarea sa deduc cate lucruri in comun avem...Si imi placea sa merg la ea...zilnic.Imi placea sa cred ca intr-o zi vom fi foarte apropiate,ca niste surori,care lucreaza complice la viitorul lor...asa cum de altfel ne planuiam intr-o seara friguroasa de iarna...doua viitoare matroane...
Intamplarea a facut insa sa plec din tara,timp in care lucrurile au inceput sa se schimbe.Stiam ca nu are o conditie financiara pe roze,desi taica-su cu care locuieste ii putea oferi si ei si fiicei strictul necesar.Insa spre deosebire de mine,care la un moment dat am inteles ca poti fi fericit si cu strictul necesar,ea nu se multumeste cu doar atat.A decis sa se angajeze si tare uimita am fost,aproape socata,sa aflu ca s-a angajat,intr-un timp atat de scurt.A ales,asa cum era de asteptat o meserie in care banul sa vina repede...si mult.Imi vine sa scriu,cum de altfel imi venea sa scriu si in titlul postarii...ca prietena mea e o curva...si imi vine sa plang.Nimeni nu stie cat de rau imi pare pentru decizia ei,si cat de mult sufar,nu neaparat pentru ea,ci pentru fiica ei.Mi-a explicat ca danseaza la bara,bea un pahar cu clientul si mai face o laba din cand in cand,sexul normal fiind interzis.Am incercat sa inteleg si am acceptat-o cu un mare nod in gat...dar nu a durat mult asta,pentru ca recent si-a schimbat locul de munca...la un alt "night" cum ii place ei sa zica.Vocabularul i s-a schimbat enorm...am uitat sa precizez ca ea in liceu a fost eminenta la limba si literatura romana dar si la limbi straine,avand un talent extraordinar in a scrie.I s-a schimbat si felul de a fi...acum poate sa faca sex cu clientul si o face...acum locuieste cu o colega de acolo,pe care a luat-o la ea in chirie,acum castiga un milion pe seara dar tot se plange de lipsa banilor,pentru ca ii place enorm sa-i cheltuiasca.Acum nu mai merge cu troleul,ia mereu taxiul...acum nu mai mananca acasa ciorba,mananca in oras...isi cumpara mancare sau bautura pe care doar o gusta si apoi o lasa acolo...Ceea ce insa mi-a pus capac...mie personal...ranindu-mi imaginea pe care am incercat sa mi-o creez,a fost sa ma intrebe,de fata cu alti colegi,daca vreau si eu sa lucrez intr-un..."night",dar cu tupeul de a ma linisti ca eu...nu am sa ma fut cu clientii,eu doar o sa ii primesc...
Acum nu ma mai cauta,spunand ca nu are credit.Nu stie insa ca pe mine nu ma prosteste.De trei zile nu am cautat-o dar nici ea nu m-a cautat.In trei zile am analizat profund prietenia dintre noi si am ajuns la concluzia,ca nu am nimic de castigat...nici macar afectiunea unei prietene,pe care de altfel o caut...Nici nu se pune problema de afectiune caci curvele nu o au,le e frica de ea.Curvelor nu le pasa,sau arata doar ca nu le pasa...Uita ce e afectiunea,iubirea,prietenia.Stiu doar ce e banul si placerea sufeteasca.Nu inteleg cum pot uita de sufletul lor,frangandu-si aripile in fiecare noapte...Uita ca au o demnitate,pe care si-o imputineaza,lucrand pe bani putini,ca muncitor necalificat,dar care suge pula...la propriu.Si nu,cu mana pe inima o spun ca nu este invidie,daca asta va face sa credeti ca este...este doar o ciuda nemarginita ca prietena mea a ajuns asa,si ca imi respinge orice colac de salvare pe care i-l arunc.Ea e mandra ce face,tocmai de aceea recunoaste tuturor ce job are...Nu este o rusine...tocmai de aceea nu am criticat-o de la inceput...O rusine enorma este ca uita de ea,cum am zis mai sus...de sentimentele ei.
Degeaba insa ma implic atat de mult caci...Curvele stiu de la inceput de ce nu saruta pe gura...
Nu am criticat-o cu nimic...cum am zis am acceptat-o de la inceput.Nu-mi placea genul de muzica pe care il asculta,nu-miplaceau preocuparile si prietenii ei,nu-mi placea indiferenta dar totusi acrul cu care priveste ea viata.Am vazut insa,inca de la inceput la ea un suflet trist care daca ar fi strigat dupa ajutor eu i-as fi aruncat vesta de salvare.Am stat intr-o seara si am povestit multe...mare mi-a fost mirarea sa deduc cate lucruri in comun avem...Si imi placea sa merg la ea...zilnic.Imi placea sa cred ca intr-o zi vom fi foarte apropiate,ca niste surori,care lucreaza complice la viitorul lor...asa cum de altfel ne planuiam intr-o seara friguroasa de iarna...doua viitoare matroane...
Intamplarea a facut insa sa plec din tara,timp in care lucrurile au inceput sa se schimbe.Stiam ca nu are o conditie financiara pe roze,desi taica-su cu care locuieste ii putea oferi si ei si fiicei strictul necesar.Insa spre deosebire de mine,care la un moment dat am inteles ca poti fi fericit si cu strictul necesar,ea nu se multumeste cu doar atat.A decis sa se angajeze si tare uimita am fost,aproape socata,sa aflu ca s-a angajat,intr-un timp atat de scurt.A ales,asa cum era de asteptat o meserie in care banul sa vina repede...si mult.Imi vine sa scriu,cum de altfel imi venea sa scriu si in titlul postarii...ca prietena mea e o curva...si imi vine sa plang.Nimeni nu stie cat de rau imi pare pentru decizia ei,si cat de mult sufar,nu neaparat pentru ea,ci pentru fiica ei.Mi-a explicat ca danseaza la bara,bea un pahar cu clientul si mai face o laba din cand in cand,sexul normal fiind interzis.Am incercat sa inteleg si am acceptat-o cu un mare nod in gat...dar nu a durat mult asta,pentru ca recent si-a schimbat locul de munca...la un alt "night" cum ii place ei sa zica.Vocabularul i s-a schimbat enorm...am uitat sa precizez ca ea in liceu a fost eminenta la limba si literatura romana dar si la limbi straine,avand un talent extraordinar in a scrie.I s-a schimbat si felul de a fi...acum poate sa faca sex cu clientul si o face...acum locuieste cu o colega de acolo,pe care a luat-o la ea in chirie,acum castiga un milion pe seara dar tot se plange de lipsa banilor,pentru ca ii place enorm sa-i cheltuiasca.Acum nu mai merge cu troleul,ia mereu taxiul...acum nu mai mananca acasa ciorba,mananca in oras...isi cumpara mancare sau bautura pe care doar o gusta si apoi o lasa acolo...Ceea ce insa mi-a pus capac...mie personal...ranindu-mi imaginea pe care am incercat sa mi-o creez,a fost sa ma intrebe,de fata cu alti colegi,daca vreau si eu sa lucrez intr-un..."night",dar cu tupeul de a ma linisti ca eu...nu am sa ma fut cu clientii,eu doar o sa ii primesc...
Acum nu ma mai cauta,spunand ca nu are credit.Nu stie insa ca pe mine nu ma prosteste.De trei zile nu am cautat-o dar nici ea nu m-a cautat.In trei zile am analizat profund prietenia dintre noi si am ajuns la concluzia,ca nu am nimic de castigat...nici macar afectiunea unei prietene,pe care de altfel o caut...Nici nu se pune problema de afectiune caci curvele nu o au,le e frica de ea.Curvelor nu le pasa,sau arata doar ca nu le pasa...Uita ce e afectiunea,iubirea,prietenia.Stiu doar ce e banul si placerea sufeteasca.Nu inteleg cum pot uita de sufletul lor,frangandu-si aripile in fiecare noapte...Uita ca au o demnitate,pe care si-o imputineaza,lucrand pe bani putini,ca muncitor necalificat,dar care suge pula...la propriu.Si nu,cu mana pe inima o spun ca nu este invidie,daca asta va face sa credeti ca este...este doar o ciuda nemarginita ca prietena mea a ajuns asa,si ca imi respinge orice colac de salvare pe care i-l arunc.Ea e mandra ce face,tocmai de aceea recunoaste tuturor ce job are...Nu este o rusine...tocmai de aceea nu am criticat-o de la inceput...O rusine enorma este ca uita de ea,cum am zis mai sus...de sentimentele ei.
Degeaba insa ma implic atat de mult caci...Curvele stiu de la inceput de ce nu saruta pe gura...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)