Frig de primavara

Daca am dat cu adevarat importanta unui aspect in ultimul timp, acesta este propriul meu eu. M-am concentrat asupra fiecarei stari, emotii, sentiment si am incercat sa le descopar forma concentrata si sa o gust pe accea, cu o lacomie exagerata, astfel incat sa nu o uit vreodata. Cred ca am mai pomenit o data de masochismul care ma caracterizeaza, gasind in suferinta placere, una nonsexuala, o placere inexplicabila care apare atunci cand nu mi-e tocmai bine. Imi studiez fiecare stare, comportament ca si consecinta a acesteia, fiecare emotie, pe care o amplific voit, orice sentiment nascut din senzatii.
Nu credeam vreodata ca o boala imi poate oferi atatea trairi, pe care sa le simt atat de profunde si care sa-mi ofere atata placere. Concluzia concreta in urma acestor trairi este ca nu imi este frica de moarte. As putea sa dansez cu ea pana la capat, cand obosita, dupa reverentelele de rigoare, m-as lasa cu incredere pe mainile ei...
M-am trezit intr-o dimineata cu gandul sa-mi incep ziua ca oricare alta, deschizand larg geamul si lasand lumina soarelui sa-mi patrunda in casa. Dand la o parte draperia, m-a izbit lumina puternica, care fara ezitare, mai avea un pic si ma dobora. Atunci am inteles ca trebuie sa stau in intuneric, in pat si sa zac. Somnul imi era intrerupt de fiori reci, care imi inundau tot corpul, fiori precedati de valuri de caldura, care imi udau subtil pielea. Eram ca in transa. Nu imi era foame, nu imi era sete, nu simteam nevoia sa ma ridic din pat. Doar pluteam in adancimea asternuturilor mele, ca pe un nor, care ma plimba prin tinuturi straine. Eram ametita de durere, de somn si de caldura. Visam si ma trezeam, ma trezeam visand si timpul trecea necontenit. Durerile musculare ma faceau sa simt cum boala ma strange tare in brate, incercand sa-mi fure ultimele puteri. Ma zvarcoleam in pat incercand sa gasesc acea pozitie care sa ma lase sa nu mai simt nimic. Dar imi dau seama numai acum, ca tocmai acele dureri faceau deliciul starii.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu m-as imbolnavi voit sau nu mi-as provoca voluntar suferinta, ca sa trec prin aceste stari. Tocmai asta este si farmecul. Aceste stari sunt pe atat de frumoase pe atat de inopinata este sursa sau motivul lor. Dorinta de compatimire in astfel de situatii mi se pare o dovada de lasitate si o prea putina cunoastere a propriei persoane. Aceste stari sunt usor manipulabile, iar felul in care sunt manageriate tine clar de inteligenta. Constientizarea ei, consumarea fiecarei frimituri din ea, iti da impresia ca joci sah cu suferinta. Iar in sah exista de fiecare data doi jucatori unde unul din ei castiga. Daca alegi sa fii compatimit, sa-ti plangi de mila sau mai rau sa o iei razna, deja ai pierdut cu sah-mat din primele minute ale jocului. Totul tine insa de strategie, de limitele pe care ti le impui sau de scopul situatiei in care te aflii.
Cred ca acest fel de a manipula suferinta este un mod de a aduce fericirea pe o treapta superioara a semnificatiei ei, ceea ce evident ii amplifica consecintele atunci cand ea apare. Caci important este sa gasesti in orice lucru neinsemnat motiv de fericire si sa te bucuri de ea, mai presus decat ar face oricine altcineva in situatia respectiva. Pentru ca indiferent ca afara este inca frig, important e ca este primavara...

Variante

Tocuri inalte, rochie scurta, dres negru, parfum dulce. Toate acestea ma faceau altadata sa ma simt provocatoare, imi dadeau incredere si emanam o senzualitate care atrageau barbatii ca albinele. Acum insa m-am simtit ca o curva. Nu am mai intrat de mult intr-un hotel cu scopul precis de a face sex. Ultima data am fost cu G. si atunci mergeam pentru ca nu aveam unde sa ne manifestam sexual asa cum si cat ne doream. De cand insa m-am mutat in chirie, fac sex doar intre cei patru pereti, care sunt martorii celor mai erotice si perverse scene...Privirea dubioasa a receptionerei ma intimida extraordinar de mult, dar incercam pe cat posibil sa-mi pastrez postura de om sigur pe sine care stie ce face si face ce vrea. E.L. m-a condus spre camera hotelului de patru stele, aranjat cu foarte bun gust, dar caruia ii lipsea chiar acea candoare de hotel, specifica celorlalte locuri in care am mai fost. Eleganta acelui loc, designul, cromatica, luminile, toate acestea ma intimidau teribil. Iar gandul ca sunt acolo, precum o curva platita, sa fac sex, ma ingrozeau. Tocmai de aceea vinul din paharul meu s-a terminat cel mai repede. Nu m-a incantat deloc faptul ca beau vin scump din pahare din sticla de murano. Nu m-a incantat deloc faptul ca a platit pe acea camera de hotel jumatate din chiria mea lunara. Eram mai mult decat nemultumita de mine, de idee, de loc, de el, de tot. Iar ceea ce s-a intamplat ulterior mi-a provocat greata. Noroc cu pauzele in care sorbeam cu sete vinul rosu, care nu era nici pe departe atat de provocator in lumina lumanarilor, asa cum il descriam telefonic amandoi. Intamplarea s-a dovedit a fi total opusul descrierii plastice pe care E.L. o facea cand imi povestea despre prima noastra noapte de amor. Sa mergem la un hotel am ales amandoi, ba mai mult, cea care i-a propus sa mergem intr-un loc neutru am fost eu. Nu mai pot sa primesc in dormitorul meu barbati in scopul de a face sex. Simt ca sunt blestemata, ca incaperea in care locuiesc a fost fermecata. Nu mai pot simti excitare, nu-mi mai doresc sa fac sex, nici in casa mea, dar nici in afara ei. Iar acesta este unul dintre motivele pentru care experienta cu E.L. mi s-a parut mediocra. S-a exprimat cum nu am mai intalnit la nimeni. Mi-a gustat fiecare particica din corp, ma sarutat, m-a lins, m-a scuipat, m-a tras, m-a invartit, m-a impins, m-a ametit. Daca toate acestea s-ar fi intamplat acum doua luni, as fi zis atunci ca am avut parte de cel mai bun sex facut vreodata. Am avut pana si orgasm, provocat de mine ce-i drept, dar dupa tot amarul ma gandeam ca nu pot sa plec de acolo fara ca macar, sa-mi descarc si eu demonii. Si dupa vreo patru ore de vorbit si facut sex, am adormit doborata de oboseala, in asternuturile albe cu perne moi ale hotelului de patru stele. Dimineata s-a dovedit a fi si mai stanjenitoare. Imi uitasem fondul de ten acasa, si de abia trezita din somn, fara ca macar sa-mi fac tabieturile, m-a grabit sa coboram la micul dejun. Bufetul suedez, foarte divers, m-a gasit stangace in a alege ceea ce sa mananc. Ametita de somn, ma concentram sa ma gandesc cu ce sa apuc, cat sa apuc si cum sa apuc, cu aceeasi eleganta pe care i-am aratat-o si pana atunci. Ma gandeam ca asezata fiind, trebuie sa stau dreapta, sa tai bucati mici cu furculita si cutitul astfel incat atunci cand imbuc sa deschid putin gura. Ma gandeam ca nu se cuvine sa mananc tot din farfurie, desi toate erau delicioase, si ca atunci cand beau sa inghit putin ca sa nu ma inec. La naiba am facut un adevarat efort. La celalalte mese erau tipi tineri, imbracati elegant care ma studiau cu coltul ochiului...si mi s-a parut de-a dreptul penibil cat de mult ma chinuiam, stare amplificata, de oboseala, de lipsa de chef, de prezenta mea acolo...As vrea sa cizelez la mine unele aspecte dar mi se pare barbar sa mananci micul dejun cu cutitul si furculita...si sa rupi din painea prajita ca sa nu musti...

Ieri am avut programat un consult oftalmologic, dupa ce E.L. mi-a platit ochelarii de firma. Am sunat patru barbati sa ma insoteasca, deoarece picaturile cu atropina pe care ti le baga in ochi iti obstructioneaza serios vederea. E.L. mi-a spus din dimineata aceea ca nu va putea veni, R. s-a facut ca pleaca din localitate si ca nici prieteni nu mai vrea sa fim, M. se intorcea in oras de abia dupa 7, un taximetrist cu care am stat la un moment dat la povesti, tocmai atunci si-a dat masina colegului, iar C. un tip cu care am inceput la un moment dat o relatie, nici macar nu mi-a raspuns (despre C. nu am scris nimic pentru ca nu am nimic interesant de povestit despre el...). Si atunci m-am gandit la L. De ce nu m-ar putea ajuta el? Oare este atat de orgolios incat sa nu o faca? Si nu cred ca as fi putut gasi o persoana mai potrivita decat el sa ma insoteasca. A fost grijuliu pana si cu machiajul meu, m-a tinut de mana ca sa nu ma pierd, mi-a facut cumparaturile. Si nu inteleg de ce, dar orice apropiere, orice atingere din partea lui, ma excita teribil.
- De ce nu faci, asa cum te-am invatat, ceea ce simti? il intreb eu, dorindu-mi acelasi lucru. Si atunci m-a sarutat.
- Deci eu chiar te iubesc!!!
- Hai sa dormi la mine!!!
Si peretii l-au primit cu drag, atmosfera s-a inmuiat, trupurile noastre se doreau. Am inchis usa, am inchis geamurile, am stins televizorul, am oprit telefonul si am facut dragoste. Pentru ca pe langa sex, am simtit cum sufletele noastre se regasesc, se iau in brate si danseaza. Am simtit cum ma linistesc si ma simt in siguranta. Am adormit in bratele lui si m-am trezit la fel, intr-o dimineata superba, insorita, atat afara cat si in suflet...

Doi barbati intr-unul

In postarea trecuta vorbeam despre noul meu admirator. Il cunosc de pe un site de socializare. M-a fermecat printr-o chestie aparent banala, dar care pentru mine conteaza atat de mult, si care in zilele noastre se intalneste din ce in ce mai rar. Citeste. L-am crezut nu numai pentru ca mi-a spus, ci pentru ca se exprima fara greseli gramaticale si cu un stil plastic, original. La miezul noptii vorbeam la telefon. Am ramas uimita sa descopar cate asemanari exista intre noi, cat de pasionali suntem. Imi soptea cuvinte dulci, cu tenta erotica, care ma faceau sa ma zvarcolesc in pat. Eram la treisute de kilometrii distanta, dar il simteam atat de aproape de sufletul meu. Am stabilit sa ne intalnim la intoarcerea lui in Cluj, dupa trei zile de atunci. Intre timp, aparitia lui R. m-a bulversat. Simteam cum sunt din nou pusa la incercare, cum trebuie sa aleg intre vrabia din mana si cioara de pe gard, chestie prin care am mai trecut, vrabia fiind de fiecare data R....Si totusi R. nu mai este acelasi barbat pe care l-am cunoscut acum ceva timp. Mi-a propus sa fim cei mai buni prieteni, spunand nu foarte sincer, usor ironic, ca intre noi nu poate fi nimic serios. Imi repeta in continuu sa nu fiu o curva, desi nu stiu ce il face pe el sa creada ca as putea fi. Este un scump atunci cand ii este frica, dar tocmai aceasta vulnerabilitate imi pune sentimentele la indoiala. Eu am cunoscut un R. stapan pe sine, usor agresiv, inteligent peste masura, un barbat care m-ar fi putut pune la locul meu. El a fost si (inca) este barbatul pentru care as renunta la tot si as face orice, ca sa-l pot face fericit. (oare trebuia sa spun asta?). Asa cum el a spus intr-un mesaj de demult, ca eu as putea fi motivul schimbarii lui, asa pot spune si eu acum, cand realizez ca nu degeaba am plans, si inca mai plang, cu mult mai mult decat pentru G., uitandu-ma la poza lui si ascultand o piesa anume. Si nu inteleg cum poti sa simt toate astea pentru un barbat pe care nu l-am avut. Pentru ca eu cu R. nu am facut niciodata sex. Imi spunea atunci ca asteapta momentul acela in care va putea sa faca dragoste cu mine...
Nu degeaba, in calitate de prietena, in dicutiile noastre, cand imi povesteste de o alta, sau cand ne plimbam, si priveste blonde in palton rosu, simt cum gelozia imi iese pe nari. Nu cred ca daca mi-ar fi indiferent sau daca nu as mai simti ceva pentru el, as mai avea aceste sentimente. Nu imi mai ofera acea adrenalina ca altadata atunci cand ma suna, pentru ca acum o face mai des, aproape ca nu ii mai simt mirosul care ma facea sa plutesc, pentru ca este imbacsit de un alt parfum, puternic, care nu-i lasa feromonii sa-mi gadile narile. Si totusi in masina la el miroase la fel. Ultima data ne-am vazut in locul in care am fost in prima seara cand ne-am vazut, acolo unde miroase a cacat si de unde vedem gara, dar acolo, de fiecare data cand privesc, suntem noi.
- Uite ce e...eu nu iti pot fi numai prietena. As simti ca inebunesc daca mi-ai povesti (asa cum de multe ori a facut-o M.) despre femeile cu care te-ai culcat. Poate as fi ipocrita sa-ti spun ca te (mai) iubesc, dar cert este ca tin foarte mult la tine, iar toate aceste povestiri ale tale m-ar rani...

Dupa cele trei zile nu mai eram pe atat de entuziasmata sa-mi intalnesc admiratorul precum eram in prima zi. Prin urmare m-am imbracat extraordinar de comod ca sa ies la intalnirea cu E.L. Nu mi-a venit sa cred cand am auzit cum il cheama deoarece atat E. cat si L. au fost doi barbati importanti in viata mea, pe care la momentul respectiv i-am iubit nebuneste...Nu stiam cu ce se ocupa, pentru ca nu ma prea intereseaza detalii din astea, dar cand am iesit de pe poarta nu imi venea sa cred ce fel de barbat ma asteapta. Masina joasa, sport, in doua usi, ma orbea cu farurile ei, lasand sa se vada langa ea silueta unui barbat extraordinar, chel, imbracat cu foarte mult stil. M-am uitat apoi la mine si am constatat ca vestimentar nu ne potrivim deloc. Imi venea sa ma intorc inapoi, dar mi-am spus ca dincolo de hainele mele sunt eu, iar eu pot face fata unui asemenea barbat, prin calitatile mele. Si seara a decurs minunat, mult mai bine dacat m-as fi asteptat. Nu sunt materialista, si dintotdeauna am crezut ca banii (multi) sunt o chestiune relativa, pe care astazi poti sa-i ai si maine nu. Tocmai de aceea om este acela care ramane cu aceasta calitate dincolo de bani sau faima. As fi ipocrita sa nu recunosc ca imi place frumosul, bunul gust, eleganta si vreau sa am aceste calitati si fara prea multi bani. (la naiba am trait cu o suta de roni doua saptamani...)
”Am luat un vin frantuzesc, rosu! Mi-ar placea sa cred ca imi vei da privilegiul sa te incant! Sau daca nu eu, macar vinul, sau clinchetul paharelor ciocnite intr-o atmosfera calma, destinsa, si plina de emotia cea dintai...”
Dupa o tura de zi de doisprezece ore am ajuns acasa sa ma pregatesc pentru acea dintai seara. Dupa ce mi-am aranjat parul, am fumat o tigara uitandu-ma la poza cu R., si plangand mi-am spus cu voce tare...”de ce nu poti fi tu acela...?”

Bumerang

Sunt foarte mandra de ceea ce fac aici. Mi se intampla deseori sa recitesc postari mai vechi si sa ma minunez de propriile ganduri si sentimente pe care le-am avut candva. Daca cineva ar vrea sa descopere sinceritatea din mine sa o caute aici. Nici in alta parte, cu nimeni altcineva, nu am putut vreodata sa ma exprim atat de usor. Cu cat scriu mai des, mai mult, ma gandesc din ce in ce mai serios sa scriu o carte. Nu stiu daca va avea succes, dar stiu sigur ca aceia putini care o vor citit se vor regasi atat de mult in randurile ei. Pentru ca ceea ce exprim eu aici vine din suflet si nu din constiinta. Si ma gasesc cateodata, ca si acum de altfel, scriind fara intrerupere, uitandu-ma la degetele mele cum tasteaza in continuu, chestii pe care nu le premeditez ci le scriu precum imi vin. Si sunt intamplari despre care spun ca am sa scriu, iar cand sunt in fata paginii albe am un soi de blocaj, care impiedica sa iasa, de acolo din adancuri, randuri...

Sunt mandra de mine si de ceea ce fac. Sunt mandra de felul in care gandesc si imi manageriez sentimentele. Refuz sa cred ca vreodata problemele cotidiene, cele cu rezolvare, care aparent par irezolvabile, vor reusi vreodata sa ma doboare. O data cu trecerea timpului, mi-am dat seama ca daca semeni flori, flori vei avea. Si atunci, in ciuda problemelor care apar inevitabil in viata de adult independent, sunt optimista, atragand dupa sine acelasi sentiment, care face astfel incat sa gaseasca tuturor problemelor o rezolvare.

Cum a (re)aparut R. in viata mea? De ce? Ma straduiesc din rasputeri sa nu-mi mai pun intrebari inutile si sa traiesc. Oare pe atat de mult imi doream sa se intample asta, incat in cele din urma, Universul mi-a facut o surpriza? Sau este doar o ultima incercare a sortii, care pune la indoiala sentimentele mele...

Au fost zile in care, una dupa alta ma gandeam la el. Erau seri, cand singura fiind, puneam poza lui pe desktop, aprindeam lumanari si betisoare parfumate, puneam muzica si ma dezbracam. Ma mangaiam in ulei si in lacrimi care nu incetau sa-mi curga pe obraji. Si de fiecare data cand ma uitam la poza aceea, parca ma privea altfel. Uneori cu ura, alteori cu iubire, dar de fiecare data cu acelasi efect. Mangaiam ecranul si il pupam, fiind sigura ca va simti. Am ingrijit cu mare drag bradutul de la el si nu am incetat sa cred ca lampionul acela roz, care sta dupa dulap, il voi lansa alaturi de el. Poate nu am varsat atatea lacrimi pentru G., cat am putut sa plang dupa R. Caci intotdeauna am fost o Eva, atrasa de fructul interzis. Imi este poate o caracteristica a zodiei sau mi-am dezvoltat aceasta pofta in timp, fara sa-mi dau seama, dar cert este ca am fost atrasa tocmai de respingerile lui. Cu cat ma respingea mai tare, cu atat il doream mai mult...

Astazi insa lucrurile stau putin altfel. Azi am facut cunostinta cu vulnerabilitatea lui R., care pe atat de dulce mi s-a parut, pe atat de mult m-a uimit. Pentru ca eu, pe 22 noiembrie, am cunoscut un alt R. Un barbat puternic, care emana superioritate prin toti porii, care ma fermeca cu inteligenta lui...Ieri s-a oferit sa-mi fie prieten, un prieten care ma saruta pe buze. Si am acceptat. In calitate de prieteni, azi mi-a cerut ajutorul. Si am facut cateva eforturi pe care, pentru altul poate nu le-as fi facut, dar l-am ajutat. L-am ajutat pentru ca s-a deschis in fata mea, pentru ca l-am cunoscut pe el ca om, cu frici si temeri reale. L-am ajutat pentru ca tind sa cred ca am un suflet bun, si am facut-o cu drag, cu egoismul caracteristic mie, dar am facut-o. Si vrea sa fim prieteni si atat...Mie insa nu-mi plac jumatatile de masura, si arunc cu bumerangul spre cer si indraznesc sa vreau mai mult...sau deloc...

UPDATE: Sesizez cu stupoare ca R. apare atunci cand sufar dupa G...

Imprevizibil

Dupa douasprezece ore obositoare de lucru, ma indreptam spre Teatrul National Cluj-Napoca sa-l vad pe Florin Piersic, intr-o piesa extraordinara numita ”Straini in noapte”. Da am fost singura, si-mi pare bine ca s-a intamplat asa. Cu siguranta nu as fi putut sa-mi exprim sentimentele, la sfarsit, cand in ropotele puternice de aplauze, plangeam de bucurie si de onoare, ca am in fata mea un maestru. Un mare actor, barbat care seamana izbitor cu bunicul meu mort de mult, dar pe care l-am iubit atat de mult. Un mare actor, o mare valoare, de care ne va fi dor candva, si despre care vor auzi chiar si nepotii nostri.
Cand am iesit din teatru mi-am aprins nonsalant o tigara si am pornit spre nicaieri, caci nu stiam ce destinatie sa aleg. In cele din urma am decis sa-l vad pe V. care m-a invitat la un botez unde cheful se terminase de mult, dar unde au mai ramas cativa tineri, prea luati de aburul alcoolului. M-a asteptat cu bratele deschise, m-a luat in brate, m-a pupat, mi-a prezentat oamenii din jur, care, dupa spusele lui erau oameni importanti din Cluj...
- Isa, scumpa mea, eu nu pot fi acela cu care tu sa te afisezi pe retelele sociale. Eu am sa plec din tara. Eu vreau sa ma distrez, sa ma simt bine, sa fiu liber. Uite vezi toti oamenii de aici? Toti sunt mari smecheri, ma intelegi? Au bani. Mananca si bea ce vrei tu si simte-te bine!
Ma indrept spre bar imi comand un Martini cu care ma indrept spre masa, ma asez si-mi aprind o tigara. Atunci m-am vazut din afara, si desi obosita, lipicioasa, si nu tocmai adecvat imbaracata, ma vedeam o femeie minunata. Parfumul acela cu care m-am dat dimineata inca persista si inca imi dadea increderea aceea in mine pe care o am atunci cand merg in club, si cand il folosesc de fiecare data.
- Hai sa dansam! Hmm...ce pofta mi-e de buzele astea. Lasa-ma sa te sarut. Isa mi-a fost dor de tine! Imi spune in cele din urma asezandu-ne la masa, cand, tocmai atunci primesc un mesaj. Crezand ca este de la noul meu admirator, il deschid. Era un zambet...si era de la R. Si ca niciodata nu am mai simtit acel fior, dar am fost bucuroasa sa stiu ca se gandeste la mine.
- Lasa mesajele alea...Auzi tu! Tu nu mi-ai zis ca esti porno star. De ce nu mi-ai zis?
Ma uitam consternata in ochii lui drogati de alcool si praf alb. Ma intrebam de unde a scos-o si pe asta, si am crezut pentru moment ca zambetul acela din mesaj si spusele lui V. au o mare legatura intre ele.
- Te-am vazut intr-un film sugand pula pe o plaja. Mama cat de mult mi-a placut ce vad. Stai linistita ca numai eu stiu de el. Isa draga eu stiu multa lume, mai multa decat crezi, si am putut afla astfel mai multe chestii despre tine decat mi-ai zis. Dar porno star chiar nu credeam ca ai putea sa fii...Esti buna! Si se indreapta spre mine, sa-si infige limba in gura mea, cand il apuc de fata agresiv, si ii spun discret ca ma confunda...Pleaca de la masa spre bar, cand eu iau ultima inghititura de martini, imi iau geanta si plec. Alearga dupa mine, ma striga. In fata restaurantului era un taxi. Ma opreste si isi cere scuze. Nu-l bag in seama si ma urc in taxi.
- Unde mergem?
- Unde vrei.
Nervoasa iau telefonul in mana si-l sun pe sarbatoritul zilei si-i spun ca ma indrept spre el. In tot acest timp vorbeam cu R. prin mesaje. Sarbatoritul zilei este un barbat interesant, de vreo 40 de ani pe care l-am cunoscut in acea zi la spital. Vazandu-l seara nu mi s-a mai parut nimic captivant la el, motiv pentru care am decis sa ne petrecem o ora in masina lui, mancand chipsuri, vorbind de relatii esuate si eu tastand intr-una mesaje lui R.
Urmatoarea ora m-a gasit acasa, in pijamale vorbind pe mess cu R. Ne vedeam reciproc pe web. Si ca niciodata ne-am exprimat sentimentele liber. Nu mi-a pasat de faptul ca prietena mea m-ar fi certat ingrozitor privind comportamentul meu. Nu mi-a pasat deloc ca imi calc aspru pe orgoliu, demnitate, sau orice valoare care iti ofera verticalitate. Si m-am simtit atat de bine, luandu-mi o piatra de pe inima.
”Esti cea mai dulce. Ti-a fost dor de mine? Poza de la tine n-am aruncat-o. Am pus-o bine. Sa-ti mananc gurita...Tot timpul m-am gandit la tine...Tu esti scumpa tot timpul.”
- Hai sa facem un copil impreuna!! ii spun eu...
- De ce?...De ce...cu mine?