Ziua no.3

Your views on drugs and alcohol.
Fumez si cred ca am obiceiul asta de mai mult de 9 ani...Nu vreau sa stiu ce depuneri sunt in plamanii mei asadar fumez in continuare. Mai fac cure de aer curat de munte, salinoterapie, exercitii cardio si nu simt (atat de tare) efectele fumatului. Folosesc creme antirid si paste de dinti cu efect de albire pentru a diminua efectele fumatului. Si in ciuda scuzelor mele stiu  ca sunt dependenta.
Cred ca dupa varsta de 18 ani fiecare este capabil sa decida pentru sine. Eu atunci mi-am aprins tigara in fata parintilor, lucrurile fiind iremediabile. Stiu ca sunt dependenta de tigari iar aceasta senzatie de a depinde de un lucru ma face sa ma simt slaba in fata propriei ambitii care stiu ca poate fi superioara. Intotdeauna am sustinut ca nu ma las nu ca nu pot...ci ca nu vreau. De ce nu vreau???Pai pentru ca tigara a fost singura care mi-a fost alaturi si la bine si la rau, care a avut timp de fiecare data sa-mi asculte ofurile si singura care imi dadea o stare de bine dupa o criza acuta de plans... Ce fac cu mainile daca ies in oras? Ce fac dupa ce mananc? Ce fac dupa sex? Imi aprind o tigara... Daca as sta sa ma gandesc la cati bani am cheltuit pe viciu probabil mi-as pune un semn de intrebare, dar nu sunt buna la matematica asa ca las la o parte calculele. Fumez un pachet la doua zile deci cred ca nu exagerat, ci doar atat cat sa-mi alimentez dependenta.
Sunt dependenta...si stiind cum e sa ai un viciu m-am oprit aici. In afara de alcool, pe care il incerc ocazional numai pentru placerea de moment, nu am mai incercat nimic. Mi s-au intins jointuri sau pastile dar am refuzat de fiecare data de frica consecintelor imediate si a unei eventuale dependente ulterioare.
De fiecare data cand ma las de fumat (am avut multe tentative de genul asta pana acum), imi place senzatia de respiratie proaspata sau haine neimputite de tutun. Sunt sigura ca va veni momentul cand acest lucru va fi definitiv...Dar pana atunci...continui sa-mi gasesc...scuze!

Ziua no.2

Where you'd like to be in 10 years.
Daca pana acum aveam viitorul foarte organizat si stiam ce voi face (si) peste 10 ani, acum lucrurile sunt incerte. Viata este flexibila, relativa si orice poate interveni sa-ti naruie visele si planurile de viitor. Viitorul este asadar un mister, o negura in care patrunzi doar cu raza sperantei fara a putea in schimb vedea in jur. Noi oamenii gresim ca traim in alte timpuri decat in prezent si asta duce la trecerea inutila a timpului. Eu vreau sa traiesc in viitorul trecut prezent...si atat. Caci o prietena mi-a spus ca este nesanatos sa planuiesti ceva, pentru ca oricum lucrurile se intampla ca asa trebuie sa se intample indiferent de planurile noastre. Daca totul se intampla conform planurilor, este vorba doar de o simpla coincidenta.
Si totusi peste 10 ani cred ca am sa fiu implinita profesional si familiar, cu propria casa in constructie...Peste 10 ani voi avea 34 de ani...deja trecuta peste pragul critic, cred ca voi fi suficient de matura sa rad de planurile pe care mi le faceam cu 10 ani in urma...

Ziua no.1

Your current relationship, if single discuss how single life is.
Din pacate aceasta provocare incepe cu...ceva ce in momentul de fata este atat de ambiguu...Relatia mea...
Am o relatie de 6 ani cu o persoana care a devenit in timp un...barbat. Mi-ar fii placut sa-l fi avut de la inceput barbat dar, am decis sa ma implic intr-o relatie stabila cu gandul de a construi impreuna. Si pot spune ca nici acum nu este un barbat in adevaratul sens al cuvantului desi are 28 de ani. Il iubesc. Il iubesc desi a trecut atata timp si am trecut prin atatea chestii. Uneori chiar mai simt fluturasii aceia specifici inceputurilor dulci. Il iubesc si mi-l doresc ca sot si tata al copiilor mei. De aproape un an locuim impreuna. Mutarea ne-a schimbat mult relatia, dar nu stiu daca aceasta schimbare este o evolutie sau o...involutie. Nu stiu pentru ca depinde de cum privesc lucrurile. Pe de-o parte suntem mai responsabili, mai seriosi dar pe de alta parte ma intreb daca nu tocmai aceste aspecte nu-mi plac...
Uneori imi doresc ca lucrurile sa se intample mai rapid, caci simt ca incep sa-mi pierd rabdarea. Imi doresc sa ma ceara de sotie si numai nu face acest pas...Imi doresc sa fiu mireasa, ma visez deosebit de frumoasa in rochia alba. Simt ca asta mi-ar oferi incredere in el si in mine, m-ar face mai responsabila si mai...serioasa!!! Ups, parca am scris mai sus ca aceste aspecte nu-mi plac. Imi doresc oricum o schimbare. Vreau sa resuscitez aceasta relatie, dar in nici un caz nu vreau sa-l schimb pe el. Vreau sa visez mai mult, sa-mi fac timp si rabdare, sa profit de orice moment, orice clipa, sa stau cu orele sa-i adulmec mirosul, sa facem dragoste pana la epuizare, sa ne imbatam cu vise. Vreau sa-mi spuna cuvinte frumoase si nu...aici nu ma refer la poezii de-ale lui Eminescu sau la texte siropoase si fara farmec copiate de pe internet. Vreau sa-l fac sa-si deschida sufletul in fata mea, sa spuna ce simte realmente atunci cand simte, sa planga atunci cand ii vine. Caci de multe ori il vad uitandu-se in gol si gandindu-se la fel de fel de chestii fara sa spuna nimic, si sunt multe datile cand il vad cu ochii umeziti inghitindu-si lacrimile. Ce ascunde, ce vrea ce-si doreste. Nu stiu pentru ca efectiv nu-mi spune. Eu pot sa declar ca nu am nici un secret in fata lui. Si asta pentru ca desi stiu ca as putea fi criticata, adevarul il consider a fi o virtute a unei relatii. Multa lume spune ca e bine uneori sa ai secrete dar eu tind sa cred ca inainte de toate partenerul de langa mine trebuie sa-mi fie prieten. Vreau sa fie atent, sa ma surprinda atunci cand ma astept mai putin si sa-mi daruiasca flori intr-o zi doar asa pentru ca, de exemplu e marti...
Am eu oare prea multe pretentii? Mi-a spus cineva ca sunt prea fixista si ca nu reusesc sa fac ceea ce-mi propun, si sa fiu apreciata pentru asta la adevarat valoare, tocmai pentru ca ma straduiesc prea mult. Ar trebui oare sa las lucrurile sa decurga de la sine si sa accept o data pentru totdeuna ca lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample?
...Il iubesc...si nu cred ca ar fi atat de multe cuvinte incat sa exprime cat...

Schimbare

Simt nevoia unei schimbari radicale...
Oare cu ce sa incep???
Vreau sa incep cu mine si sa termin cu mine...

Si vreau sa ma redescopar raspunzand la 30 de provocari, lista preluata de pe http://insensibility.wordpress.com/.

...

-Imagineaza-ti ca eu sunt lut, iar tu o bucata de lemn...Eu sunt atat de maleabila, pe cand tu esti atat de rigid...
-Cu o dalta si o bucata de smirghel poti modela si lemnul...Trebuie sa ai imaginatie, rabdare si vointa...